Sentința civilă nr. 1102/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1102/2013
Ședința publică din data de 12 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC C. S. formulată de către creditoarea SC E. CO S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul creditoarei, domnul av. Nicorici
S. P., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și directorul general al debitoarei, domnul Șerdean D. asistat de av. D. V. Lazăr, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 27.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către DM INSOLV CONSULT IPURL, la data de 21 martie 2013, ofertă de servicii.
Reprezentantul debitoarei depune la dosar notificarea transmisă de către societatea pe care o reprezintă creditoarei, prin administrator judiciar, din care rezultă faptul că debitoarea a notificat partea adversă să vină să-și ridice utilajele, notificare la care creditoarea nu a dat curs, precum și balanțe de verificare inclusiv pe luna martie 2013, aceste înscrisuri comunicându-i-se și reprezentantului creditoarei.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantului creditoarei să-și precizeze poziția procesuală cu privire la notificarea comunicată la acest termen de judecată.
Reprezentantul creditoarei învederează instanței că a depus un răspuns la notificare la termenul anterior, acel răspuns referindu-se la această notificare prin care partea adversă, practic, a profilat și amenințări la adresa administratorului judiciar.
Reprezentantul debitoarei învederează instanței că la acest moment se discută dacă reprezentantul creditoarei avea cunoștință că societatea pe care acesta o reprezintă a fost notificată pentru a ridica utilajele și nu de alte aspecte.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantului debitoarei să nu intervină.
Reprezentantul creditoarei susține poziția procesuală exprimată anterior, în sensul că a formulat un răspuns în cuprinsul căreia s-a făcut referire și cu privire la notificarea comunicată la acest termen de judecată, indicând faptul că acele bunuri au fost solicitate cu un an înainte, iar partea adversă nu poate solicita ridicarea lor doar la momentul când aceasta dorește deci, contractual, bunurile despre care se face vorbire au fost solicitate de către creditoare cu un an înainte de data emiterii notificării de care se prevalează debitoarea. De asemenea arată că în cuprinsul întâmpinării au fost menționate și alte aspecte pe care le-a apreciat ca fiind importante și din care rezultă atitudinea debitoarei, raportat la creanță.
Reprezentantul debitoarei învederează instanței că chiar apărătorul legal al creditoarei confirmă faptul că partea adversă nu a dorit în fapt să ridice bunurile.
La solicitarea instanței, în ceea ce privește înscrisul contestat de către debitoare, prezintă spre vedere originalul contractului de comodat și anexa la acest contract.
Reprezentantul debitoarei solicită instanței să se facă o comparație între înscrisurile depuse la dosar și originalele prezentate spre vedere. Arată că partea pe care o reprezintă nu a putut face această comparație întrucât creditoarea nu a lăsat la dosar niște înscrisuri definitive, ele fiind luate la termenul precedent.
Judecătorul sindic, comparând originalul prezentat al contractului de comodat nr. 02 din_ cu copia aflată filele 6-8 dosar, constată că se prezintă originalul înscrisului aflat în copie la filele 6-8 dosar, această copie fiind conformă cu originalul. De asemenea, comparând anexa la contractul de comodat nr. 02 din_ prezentat în original la acest termen cu copia de la fila 9 dosar, constată că se prezintă originalul actului, iar copia de la dosar de la fila este conformă cu originalul.
Fiindu-i prezentate spre vedere directorului general al debitoarei, domnul Șerdean D., originalele contractului de comodat nr. 02 din_ și a anexei la acest contract prezentate la termenul de azi de către creditoare, acesta arată cu privire la semnătura din dreptul ștampilei SC C. S. că aceasta poate să îi aparțină, însă în ce privește anexa la contract, arată că nu a semnat un act având acest conținut sau că la data semnării anexei, aceasta nu avea data de jos i numărul de înregistrare de sus. În ce privește paginile 1 și 2 a contractului de comodat reține că reprezentantul debitoarei nu recunoaște conținutul acestora ca fiind actul pe care l-a semnat.
Față de aceste împrejurări, judecătorul sindic pune în discuție probatoriul ce urmează a fi administrat în speță.
Reprezentantul debitoarei învederează instanței că nu a avut cunoștință de poziția directorului general al societății pe care o reprezintă întrucât la termenul anterior reprezentantul creditoarei nu a lăsat la dosar înscrisurile originale prezentate azi spre vedere, iar pe perioada dintre cele 2 termen nu a avut posibilitatea să vizualizeze aceste scripte. Arată că prin atitudinea adoptată de către reprezentantul creditoarei de a nu lăsa la dosar originalele contractului de comodat și a anexei la acesta, rezultă în fapt reaua credință a părții adverse. Raportat la susținerile directorului general al debitoarei, solicită instanței, pentru clarificarea acestor aspecte legate de contractul de comodat și de anexa la acest contract, respectiv de conținutul acestor înscrisuri, interogatoriul administratorului statutar al creditoarei, în baza prevederilor art. 222 alin. 2 Cod procedură civilă, domnul Kulcsar Attila, teza probatorie fiind aspectele legate de conținutul contractului de comodat și a anexei, dar și solicitările repetate ale reprezentanților debitoarei de a veni să-și recupereze bunurile. De asemenea înțelege să solicite în probațiune audierea a 2 sau 3 martori, respectiv Zăgănean Alexandrina, domiciliată în C. -N., strada Ion Ionescu de la Brad, nr. 18, județul C., Czanka Raul, domiciliat în C. -N.
, Bulevardul 21 decembrie 1989, nr. 135, bl. M3, sc IV, ap. 123 și Moldovan C., domiciliată în C. -N., strada Pasteur, nr. 81, sc. V, ap. 43. Învederează instanței că persoanele solicitate a fi audiate în calitate de martori cunosc că între părți a existat doar o înțelegere verbală neconcretizată niciodată printr-un înscris celui arătat și contestat sub aspectul conținutului azi în instanță de reprezentantul legal al societății debitoare, știu că nu a existat niciodată în înțelegerea părților vreo referire la o clauză de transformare a contractului de comodat într-unul de vânzare-cumpărare așa cum, cu totală rea credință, s-a înserat prin acele paragrafe scrise cu alte caractere decât contractul de față și cunosc faptul că în repetate rânduri, atât reprezentantul debitoarei prezent la acest termen de judecată, domnul Șerdean D., cât și alți reprezentanți ai societății, au solicitat ca creditoarea, prin reprezentanți, să se
prezinte la sediul societății pe care o reprezintă pentru a-și recupera bunurile, consecutiv semnării contractului de reziliere și aceasta a refuzat sistematic încercând să se îmbogățească fără nici un fel de temei. Învederează instanței că în cursul acestei ședințe de judecată directorul general al debitoarei și-a arătat punctul de vedere clar cu privire la contractul de comodat, contract care nu a fost depus decât la termenul anterior de către reprezentantul creditoarei și returnat de către instanță, sens în care a fost în imposibilitate să-l studieze, motiv pentru care susține cererile formulate anterior pentru a dovedi contestația, în afara oricăror chestiuni de probațiune sub aspect grafologic, având în vedere faptul că la acest moment nu mai poate solicita o astfel de probă, raportat la poziția directorului general al debitoarei care a declarat că există posibilitatea să fie semnătura sa, însă ea a fost înserată sau adăugată la un înscris pe care acesta nu-l recunoaște. Arată că administratorul statutar al creditoarei, al cărui interogatoriu l-a solicitat, este un fost angajat al societății pe care o reprezintă, motiv pentru care apreciază că acesta a avut posibilitatea oricând să-și " facă de semnătură";, spre a o adăuga la niște înscrisuri.
Judecătorul sindic pune în discuție cererile în probațiune formulate de către reprezentantul debitoarei.
Reprezentantul creditoarei apreciază că față de toate înscrisurile aflate la dosar, respectiv cele 3 răspunsuri la notificare și prezentarea la conciliere din partea creditoarei, comunicările între părți, inclusiv a reziliere a contractului de comodat semnată de către directorul general al societății debitoare, domnul Șerdean D. în cuprinsul căreia se menționează că acesta semnează încetarea contractului de comodat dintre părți, înscris care nu a fost contestat și poziția domnului Șerdean D. de azi din fața instanței care și-a recunoscut semnătura, apreciază că nu se mai impun alte probe în speță, cu atât mai mult cu cât prezentul litigiu dintre părți a început în cursul lunii iulie 2012. Mai susține că la data de 18 aprilie 2012 creditoarea a solicitat debitoarei restituirea utilajelor, în acest sens existând la dosar cererea de reziliere a contractului semnată de către părți, iar părții adverse i s-a comunicat inclusiv contractul în original, pentru că au refuzat inițial factura. În concluzie, învederează instanței că nu are cereri în probațiune. În ceea ce privește solicitarea reprezentantului debitoarei privind administrarea probei cu interogatoriu pe seama administratorului statutar al societății pe care o reprezintă, învederează instanței că se opune acestei cereri pentru aceleași considerente pe care le-a invocat anterior, considerând că toate înscrisurile și toate pozițiile debitoarei care a și avansat o sumă de bani pentru a se renunța la acest litigiu, deci a fost de acord să avanseze suma de
51.000 lei și apreciind că nu se impune administrarea acestei probe. Cu privire la proba testimonială solicitată de către reprezentantul debitoarei, arată că peste un înscris care s-a recunoscut că a fost semnat nu se impune audierea de martori, iar aspectele invocate de către partea adversă cu privire la paragrafele îngroșate, afirmă că acestea au fost îngroșate tocmai pentru a se atrage atenția debitoarei că trebuie să le respecte. Apreciază că în speță nu se impune administrarea probei testimoniale, înscrisurile și atitudinea debitoarei converg despre existența raportului dintre părți, utilajele și acum sunt în posesia debitoarei, ele fiind cele menționate în anexa prezentată spre vedere la acest termen de judecată, iar directorul general al debitoarei, domnul Șerdean D. a afirmat că a semnat-o, având însă altă anexă. Afirmă că toată poziția debitoarei este confuză, iar reaua credință este de partea părții adverse. Apreciază că în speță nu se mai impune administrarea unor alte probe, ci se impune soluționarea cauzei pe fond.
Reprezentantul debitoarei, în replică, învederează instanței că deși reprezentantul creditoarei susține că contractul de comodat este clar, nu explică de ce
numărul acestui contract este trecut cu mâna, iar prin probele solicitate în probațiune dorește să dovedească că contractul de comodat prezentat spre vedere nu este același cu cel aflat la dosar. Susține că contractul de comodat prezintă nenumeroase chestiuni care ar trebui să trezească suspiciuni, respectiv numărul contractului 02 este trecut cu mâna, iar de la articolul 4 se trece direct la articolul 7, lipsind astfel 2 puncte din contract, motiv pentru care afirmă că există posibilitatea ca pagina despre care face vorbire să fi fost adăugată la un alt înscris. Învederează instanței că la comodant, respectiv persoana care dă în folosință cu titlu gratuit, apare semnătura comandatarului.
Judecătorul sindic limitează concluziile asupra cererilor în probațiune și, deliberând, reține că prin contestația formulată, debitoarea contestă nu doar creanța creditoarei ci și starea de insolvență în ce o privește și, reținând că față de înscrisurile depuse de părți la dosar cu privire la care încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, nu s-au formulat cereri în probațiune altele de către creditoare, apreciază că față de situația contractului de care se prevalează creditoarea verificarea opozițiilor debitoarei cu privire la însușirea întregului conținut al acestui contract de către reprezentantul debitoarei nu impune administrarea de probe suplimentare, motiv pentru care respinge ca neconcludentă cererea debitoarei privind proba testimonială și privind proba cu interogatoriul administratorului statutar al creditoarei. Judecătorul sindic va acorda cuvântul întâi creditoarei în susținerea cererii, pe urmă debitoarei asupra cererii și în susținerea contestației și ulterior creditoarei asupra contestației formulate de către debitoare. Totodată instanța restituie reprezentantului creditoarei originalele contractului de comodat și a anexei la acest contract.
Reprezentantul debitoarei solicită instanței obligarea creditoarei să depună originalele restituite la dosar, pe parcursul judecării cauzei, pentru a putea fi studiate.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea formulată de către reprezentantul debitoarei.
Reprezentantul creditoarei se opune cererii formulate de către reprezentantul debitoarei, obligându-se să-l prezinte spre vedere la orice solicitare, cu atât mai mult cu cât mai mult cu cât debitoarea, dacă aprecia că acest înscris este fals, avea posibilitatea să întreprinsă demersurile care se impunea în acest sens.
Judecătorul sindic, deliberând, reține că potrivit dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă este suficientă depunerea unei copii la dosar de pe înscris, cu prezentarea originalului de câte ori instanța apreciază necesar. Totodată reține că s-a constatat conformitatea copiei de la dosar cu originalul prezentat, motiv pentru care nu este necesară soluționării cauzei și nu se impune păstrarea originalului la dosar, fiind vorba de un act care aparține părții și cu privire la care cererea în probațiune poate fi admisă prin simpla depunere a unei copii la dosar, sens în care respinge cererea de a se păstra la dosarul cauzei originalul actului și pune în vedere reprezentantului creditoarei să certifice pentru conformitate cu originalul copia contractului de comodat și a anexei la acest contract depuse la dosar.
Reprezentantul creditoarei procedează la semnarea pentru conformitate cu originalul a contractului de comodat și a anexei la acest contract aflate la dosar.
Judecătorul sindic declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond, atât cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoare, cât și cu privire la contestația formulată de către debitoare.
Reprezentantul creditoarei solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, iar pe cale de consecință deschiderea procedurii insolvenței în formă
generală împotriva debitoarei. Învederează instanței că starea de fapt este cea prezentată și în înscrisuri, respectiv s-a încheiat între părți contractul de comodat la data de_, ocazie cu care s-a predat debitoarei obiecte de bucătărie în valoare de
87.000 lei, iar din aceste obiecte o parte s-au returnat, dar conform anexei semnate de către părți au rămas obiecte de bucătărie în valoare 80.542, 69 lei. Arată că data de_ s-a solicitat în scris reziliere contractului și restituirea acestor utilaje de bucătărie, act recunoscut de către debitoare că l-a semnat și însușit. Învederează instanței că aceste bunuri nu au fost restituite de către debitoare, iar ulterior, așa cum reiese și din înscrisuri, partea adversă a avut o poziție instabilă, în sensul că în prima notificare adresată societății pe care o reprezintă debitoarea arătând că pe altă societatea s-ar fi cumpărat bunurile, respectiv SC FENEGA S. și că unele pagini din contract, respectiv clauzele importante din contract boldate pentru a ieși în evidență ar fi fost adăugate, iar ulterior a existat o poziție mai conciliantă din partea debitoarei prin care aceasta oferă suma de 51.881,58 lei, odată cu solicitarea ca factura să fie emisă pe numele societății SC FENEGA S., arătând că au deteriorate aproximativ 20% din valoarea lor și acesta ar fi motivul pentru care oferă o sumă mai mică. Arată că ulterior, constatând refuzul societății pe care o reprezintă de a primi această sumă trunchiată și, mai mult, a denatura natura raporturilor juridice, respectiv a întocmi înscrisuri pe altă societate, s-a prezentat reprezentantul debitoarei, domnul Bejan Marius Constantin la Zalău, în fața administratorului judiciar, ocazie cu care, la data de_, s-a încheiat procesul verbal de conciliere nr. 3794, proces verbal în care acesta a menționat că oferă pentru stingerea litigiului dintre părți suma de 51.181,58 lei. Învederează instanței că a interpretat acest act ca fiind o recunoaștere a debitului, cel puțin parțial până la limita sumei menționate din partea părții adverse. Afirmă că suma propusă de către debitoare nu a fost acceptată de către creditoare, aceasta solicitând părții adverse suma în întregime și susține că societatea pe care o reprezintă ar fi fost, eventual, de acord cu discutarea sumei pretinse cu titlu de penalități, deși și acele sume se datorau tot relei credințe cu privire la restituirea bunurilor, însă toate aceste demersuri au rămas fără o soluție finală Insistă asupra faptului că societatea pe care o reprezintă se află în procedura reorganizării, aceasta neavând creanțe foarte mari, administratorul judiciar al creditoarei purtând o procedură normală, iar ca răspuns debitoarea îi adresează o notificare prin care acesta este amenințat că îl dau la ziar, în situația în care ia de bună acel contract, contract care i-a fost prezentat împreună cu actele contabile ale creditoarei. Raportat la veridicitatea și autenticitatea întregii corespondențe dintre părți, arată că aceasta este purtată cu administratorul judiciar al societății. Apreciază că toate înscrisurile reflectă faptul că societatea pe care o reprezintă deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, iar chiar și art. 3 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție de insolvabilitate, în cazul neachitării unor creanțe de mai bine de 90 de zile, în speță fiind vorba de 1 an. Susține că balanța de verificare depusă la dosar nu face dovada inexistenței stării de insolvenței a societății debitoare, cu atât mai mult cu cât pe balanța din luna decembrie există foarte multe rubrici cuprinzând credite bănci și leasing-uri și apreciază că pentru a face dovada că debitoarea nu se află în starea de insolvență aceasta trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte că debitoarea deține suma pretinsă de către societatea creditoare. În concluzie, afirmă că creanța pretinsă de către societatea pe care o reprezintă este mai veche decât pragul limită impus de lege, este dovedită și este neachitată.
Reprezentantul debitoarei solicită instanței admiterea contestației formulate de către societatea pe care o reprezintă, iar pe cale de consecință respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoare, precum și
obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, potrivit chitanței pe care o depune în original la dosar. Apreciază că întreaga cerere introductivă constituie o dezinformare a instanței și este formulată cu rea credință, ea fiind formulată în scopul îmbogățirii fără justă cauză, respectiv fără just temei, a creditoarei. Învederează instanței că din perspectiva dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește condițiile de urmat pentru deschiderea procedurii insolvenței, nici una dintre cele 3 condiții nu sunt îndeplinite. Cu privire la prima condiție, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile mai veche de 90 de zile, arată că niciodată creanța pretinsă de către creditoare nu poate fi considerată certă, lichidă și exigibilă raportat la înscrisurile aflate la dosar, având în vedere faptul că societatea pe care o reprezintă a contestat încă de la început conținutul contractului de comodat, în acest sens fiind și poziția directorului general al debitoarei exprimată la acest termen de judecată, raportat la modalitatea în care acest înscris este redactat, respectiv nr. 02 al contractului este trecut de mână, iar contractul este redactat pe calculator, creditoarea neputând explica din ce considerente pe acest contract nu este trecut contul și de ce comodatarul a semnat la rubrica comodant și nici pe ce considerente lipsesc 2 articole din contract. Afirmă că există suficiente dubii astfel încât instanța să nu poată raporta la contestările formulate de către societatea pe care o reprezintă, respectiv să rețină că acest contract este emanat în integralitate sau cel puțin în ceea ce privește conținutul lui de la debitoare. Învederează instanței că partea adversă nu a explicat cum există 2 anexe identice ca și conținut sub aspectul tabelului, dar esențialmente diferite din perspectiva completărilor sub aspectul nr. contractului, sub aspectul datei și sub aspectul semnăturilor. Afirmă că înscrisurile decisive, din perspectiva conținutului, au foarte mari probleme. În ceea ce privește data acestor înscrisuri, arată că ea nu a fost certă decât, în cel mai bun caz, de la data la care acestea au fost comunicate debitoarei, respectiv 7 iunie 2012, odată cu factura și susține că societatea pe care o reprezintă doar la acel moment a aflat de existența contractului de comodat din speță. Învederează instanței că creditoarea nu a putut face dovada că această dată este una certă, din perspectiva art. 1182 Cod procedură civilă, afirmând că acea dată nu este certă, iar contractul a fost confecționat spre a sluji emiterii unei facturi, respectiv factura 10.001 din 7 iunie 2011, iar lipsa datei certe îndrumă spre această concluzie. În ceea ce privește semnătura, arată că semnăturile sunt foarte asemănătoare, fapt pentru care directorul general al debitoarei nici nu a putut să afirme că nu-i aparține, însă afirmă că nu pe acest conținut de contract și nu pe acest contrat s-a semnat de către reprezentantul debitoarei. Arată că adevăratele raporturi dintre părți au fost concretizate printr-o înțelegere verbală, niciodată de această manieră, deci contractul putea să aibă o parte din conținutul prezentat de creditoare, dar în nici un caz cel boldat care spune că dacă se restituie bunurile, contractul de comodat se transformă într-un contract de vânzare-cumpărare. Învederează instanței că partea adversă nu a explicat de ce nu și- a îndeplinit obligațiile proprii, respectiv la una dintre clauzele contractului se prevede că comodantul, deci creditoarea, trebuia să notifice comodatar să restituie bunurile în termen de 10 zile de la comunicarea notificării și doar ulterior să se emită factura. Arată că părțile au avut o înțelegere verbală, iar administratorul statutar al creditoarei ar fi putut să recunoască prin interogatoriu, în ipoteza în care această cerere ar fi fost admisă, că a avut niște utilaje depozitate în Zalău într-o curte și neavând unde să le depoziteze a propus debitoarei să se folosească de ele pentru că oricum se deteriorau, urmând ca acestea să-i fie restituite la momentul la care partea adversă avea nevoie de ele. Susține că până în prezent societatea creditoare nu a avut nevoie de aceste utilaje întrucât nici până în prezent debitoarea nu a fost notificată în
conformitate cu contractul de comodat spre restituire a acestor bunuri, motiv pentru care afirmă că singura dorință a creditoarei a fost îmbogățirea fără just temei. Cu privire la avansarea sumei de 51.881,15 lei, arată că văzând debitoarea că creditoarea se cramponează de încercarea de valorificare a acestor bunuri și că partea adversă nu le mai dorește, având în vedere faptul că aceasta nu a emis notificarea de restituire, aceasta a fost de acord cu cumpărarea acestor bunuri la valoarea lor actuală din anul 2012. Învederează instanței că și în ipoteza în care se va aprecia că contractul de comodat este real și legal, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 90 de zile întrucât condiția notificării de restituire prevăzută de contract nu este îndeplinită, iar potrivit legii părților, toate termenele curg de la notificare, respectiv în termen de 10 zile de la notificare se va emite o factură. Învederează instanței că niciodată nu a existat vreo intenție de transformare a contractului din comodat în vânzare-cumpărare, emiterea facturii 10.001 a fost una abuzivă pe considerentele arătate anterior, societatea pe care reprezintă returnând această factură, ceea ce înseamnă că nu și-a însușit-o în termenul prevăzut de contractul comunicat odată cu factura. Având în vedere aspectele invocate, apreciază că creanța pretinsă de către creditoare nu are un caracter cert, lichid și exigibil, iar în ceea ce privește cuantumul minim prevăzut de art. 3 din Legea nr. 85/2006, susține poziția procesuală exprimată în cuprinsul contestației iar în ceea ce privește starea de insolvență a insolvenței, arată că balanțele arată că societatea are lichidități suficiente, fiind o societate prosperă. În concluzie, apreciază că condițiile de admisibilitate a cererii nu sunt îndeplinite, motiv pentru care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de deschidere a procedurii formulată de către creditoare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul creditoarei, cu privire la conținutul contactului de comodat nr. 2, arată că acesta este un contract tip pe care societatea îl folosește cu mai multe societăți și s-a completat numărul contractului care a urmat. Afirmă că într-adevăr în acest contract lipsesc 2 articole, însă apreciază că instanța poate să înțeleagă întreg contract, existând reguli de interpretare a contractului în sensul că ar exista și aceasta a fost înțelegerea. În ceea ce privește valoarea bunurilor, arată că aceasta a fost solicitată conform contractului și valorii din anexă, această valoare fiind trecută la momentul predării bunurilor, nefiind vorba despre o transformare a contractului de comodat într-un contract de vânzare-cumpărare. Învederează instanței că la data de 18 aprilie 2012 a fost formulată cererea de reziliere a contractului, în cuprinsul acestei cereri menționându-se notificarea restituirii utilajelor, cerere care a fost semnată de către directorul genera al debitoarei, domnul Șerdean D. . Cu privire la neînsușirea de către debitoare a facturii emise de către societatea pe care o reprezintă, arată că aceasta a fost comunicată părții adverse, reprezentantul societății menționând că nu este valabilă fără contractul original. Arată că acel contract original a fost xeroxat și autentificată copia de către notar și comunicată debitoarei acum un an. Cu privire la balanța de verificare, apreciază că nu printr-o balanță se poate dovedi inexistenței stării de insolvabilitate.
Judecătorul sindic limitează concluziile părților, pentru considerente de bună desfășurare a ședinței de judecată, și reține cauza în pronunțare atât cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoare, cât și cu privire la contestația formulată de către debitoare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 23 ianuarie 2013, sub numărul de dosar de mai sus, creditoarea SC E. CO S. a solicitat judecătorului sindic ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună deschiderea procedurii generale a insolvenței sau a procedurii simplificate de faliment împotriva debitoarei
S.C. C. S.R.L., cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți a avut loc contractul de comodat nr. 2/_ ocazie cu care i-a predat debitoarei cu titlu gratuit dreptul de folosința asupra utilajelor de bucătărie enumerate in inscrisul "Anexa la contractul de comodat 02/_ " semnat si recunoscut de către ambele parti. Utilajele de bucătărie au fost predate in data de_ si sunt in valoare totala 92.926,20 lei, date atestate conform aceluiași inscris "Anexa la contractul de comodat 02/_ " insusit de către parti. La data de_, ca urmare a intrării sale in procedura reorganizării judiciare, procedura ce implica restructurarea si rentabilizarea afacerii in vederea acoperirii creanțelor, a solicitat debitoarei rezilierea contractului de comodat nr.02/_, reziliere ce implica bineinteles si restituirea utilajelor de bucătărie conform art.3 si art.4 lit a) pct. 3 din contractul de comodat nr. 02/_ .
Întrucât debitoarea nu a inteles sa restituie utilajele de bucătărie, in temeiul art 4 lit. a) pct.2 si lit. c) pct. 3,4,5 din contractul de comodat nr.02/_, la data de _
, a emis si comunicat cu debitoare prin curier factura cu prețul utilajelor predate, asa cum acesta a fost insusit de către parti prin Anexa la contractul de comodat nr. 02/_ . Valoarea facturii a fost de 80542,69 lei intrucat in aceasta factura nu s-a regăsit utilajul aragaz virtus ACA202V de la poziția 2 in valoare de 5566,50 lei, plita grill A_ RTUS de la poziția 26 in valoare de 6817,01 lei, acesta fiind deja predate. Întrucât debitoarea a refuzat factura fara contractul de comodat original, ulterior la data de_, prin administratorul judiciar, a notificat debitoarea cu solicitarea de a achita suma de 80.542 lei reprezentând contravaloarea facturii. De asemenea a comunicat si o copie legalizata la notar după contract, pentru a inlatura obiectiunile formulate de către debitoare anterior.
Referitor la concilierea dintre parti cu stingerea litigiului, poziția debitoarei a fost exprimata atât in scris prin scriptele Răspuns la notificare din_, Propunere de conciliere nr. 110/_ cat si verbal de către administratorul societății d-nul Bejan Constantin Marius in fata administratorului judicar al creditoarei, d-nul Zoicas Mihai. Poziția debitoarei este confuza, contradictorie si contrara actelor juridice semnate si insusite de către parti. Astfel, inițial debitoarea a contestat existenta contractului dintre parti, in pofida evidentei semnăturii si ștampilei părtilor contractante atât de pe contractul de comodat nr. 2 cat si de pe anexa la contractul de comodat. Ulterior, debitoarea a recunoscut existenta raporturilor juridice avute cu creditoarea dar, cu condiția ca acestea provin de la SC FENEGA, probabil o alta societate cu același actionariat sau cel apropiata d-nului Bejan Marius Constantin si nu de la SC C. chiar daca nu au depus nici un inscris care sa ateste aceasta legătura si propune cumpărarea utilajelor cu suma de 51.881,58 lei pe motiv ca au fost folosite nu numai de aceasta cat si de către d-nul Kulcsar Attila, fostul administrator statutar al creditoarei.
Ceditoarea a mai arătat că, cu ocazia incheierii procesului verbal de conciliere nr. 3794/_, reprezentantul debitoarei d-nul Bejan Marius Constantin propune stingerea litigiului dintre cele 2 parti contra sumei de 51881,58 lei. Așadar, chiar daca contractul de comodat cat si anexa la contract au fost semnate si stampilate de reprezentanții debitoarei, au fost insusite de către aceasta in sensul ca debitoarea a preluat utilajele s-a folosit de acestea cu titlu gratuit si se folosește si in continuare, aceasta inițial a incercat sa se apere ca totuși nu ea ar fi incheiat contractul ci o alta
societate, FENEGA, in numele căreia se pare ca ofertează tot debitoarea după bunul sau plac. Afirma inițial acest lucru chiar daca nu are absolut nici o dovada in acest sens, ci dimpotrivă, toate actele cat si faptele juridice atesta un raport existent intre SC E. CO si SC C. . In final, totuși recunoaște explicit si in scris o parte din debit in sensul ca, administratorul debitoarei C. se prezintă la conciliere, pe data de _
, si propune stingerea litigiului prin cumpărarea si plata utilajelor cu suma totala de 51881, 58 lei. După cum a menționat mai sus, inscrisul proces verbal de conciliere nr. 3794/_ a fost semnat si stampilat de reprezentantul societății si reprezintă așadar o recunoaștere cel puțin parțiala a debitului solicitat de către creditoare. Conform procesului verbal de conciliere, debitoarea nu mai face nici o referire la apărările anterior enunțate si efectiv dorește stingerea litigiului cu o oferta. Creditoarea mai arată că nu este de acord cu aceasta oferta, atâta timp cat are dreptul la suma de 80542,69 lei reprezentând prețul de intrare al utilajelor, insusit clar de către debitoare, precum si la penalități de 0,5%/fiecare zi de intarziere incepand cu a 16 a zi de la data primirii facturii si pana la achitarea efectiva a acesteia. Penalitățile de intarziere se ridica la suma de 97.858,53 lei, calculul acestora fiind următorul: 0,5% din 80.542,69= 402,71 X 243 zile (din_ pana in_ ) =97.858,53 lei
Întrucât deține fata de debitoarea SC C. S. o creanța certa, lichida si exigibila, aceasta fiind constatata prin inscrisurile anexate si recunoscuta parțial de către debitoare, valoarea acesteia este peste valoarea-prag prevăzuta de art 3 pct. 12 din L._, insusi administratorul SC C. recunoscând ca îi datorează suma de 51.881,58 lei si exigibilitatea creanței datează cu mult peste 90 zile, creditoarea a arătat ca sunt indeplinite condițiile necesare admiterii cererii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Prin contestația depusă la dosar la_, debitoarea a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, debitoarea a arătat că cererea creditoarei este neintemeiata, întrucât in cauza nu sunt indeplinite cerințele prevăzute de legiuitor in vederea deschiderii procedurii insolventei, respectiv societatea asa-zis creditoare nu are nici un fel de creanța certa, lichida si exigibila fata de ea mai veche de 90 de zile, dupa cum astfel nu exista nici o creanța in cuantumul minim stabilit prin aceeași reglementare (legea nr.85/2006, art.3), și in fine debitoarea deține suficiente fonduri bănești pentru achitarea datoriilor certe, lichide si exigibile.
Societatea creditoare nu are o creanța certa lichida si exigibila fata de debitoare, creanța mai veche de 90 de zile. Astfel ca in prezenta cauza nu exista un creditor îndreptățit la deschiderea procedurii in sensul legii speciale a insolventei. Societatea "creditoare" a confecționat in fals, prin reprezentantul sau Kulcsar Atilla, mai multe înscrisuri de care apoi s-a folosit in vederea obținerii de efecte juridice, înscrisuri pe care debitoarea prin reprezentant nu le-a semnat niciodată, toate semnaturile existente acolo fiind, probabil, scanate ori realizate intr-o alta modalitate evident infracționala de către numitul Kulcsar, doar din dorința de a escroca in modul cel mai mizerabil debitoarea. Aceste inscrisuri sunt confecționate in fals, pe care nu le recunoaște, nici din perspectiva conținutului si nici din acela al semnăturii sunt contractul de comodat nr.02/_ . Acest contract este încheiat pro causa de către societatea "E. CO" prin reprezentant ulterior datei inserate in contract in vederea justificării pretențiilor "creditoarei" ce au stat la baza intocmirii facturii nr.10001/_ .
Debitoarea a mai arătat că data intocmirii contractului (_ ) nu este reala, primul moment in care debitoarea a luat la cunostiinta despre existenta acestui
contract fiind comunicarea sa odată cu factura nr.10001/_ la data de_ . Conținutul contractului, respectiv partea intitulata "Alte Clauze" ce se observa ca este redactata cu alte caractere si conține clauze ce nu au fost niciodată discutate si convenite cu S.C"E. Co "S. precum si cea privind emiterea unei facturi privind contravaloarea bunurilor date in folosința gratuita.
Debitoarea a mai arătat că față de semnătura de la rubrica "comodant", nu a semnat niciodată, prin reprezentanți, un astfel de contract, fiind posibil ca semnătura si stampila sa fi fost obținute de reprezentantul creditoarei in mod infracțional prin scanare ori printr-un alt procedeu tehnic ce asigura reproducerea fidela, sens in care solicita in probatiune obligarea creditoarei sa depună originalul contractului nr.2/_ spre vedere si pentru a fi expertizat, sub sancțiunea de a nu se tine seama de înscris conform art.139 C.pr.civ.
Debitoarea a primit de la creditoare, cu ocazia lăsării in folosința gratuita a bunurilor aparținând acesteia doar o anexa având conținutul celei depuse la dosar dar din care lipseau înscrierile privitoare la nr.contractului precum si data încheierii acestuia, dupa cum lipseau si semnaturile de predare si primire. Debitoarea contestă așadar ca anexa depusa la dosar ar fi aparținut de contractul nr.02/_, ca ar fi fost incheiata la data de_ si ca ar fi fost semnata si stampilata de debitoare, acestea din urma fiind din nou inserate pe inscris prin scanare ori alt mijloc de reproducere. Singurul inscris semnat de reprezentantul debitoarei este cel privind rezilierea contractului de comodat din_ cu amendamentul ca atunci când reprezentantul debitoarei a intrebat pe numitul Kulcsar Attila la ce contract face referire in cuprinsul scriptului, acesta a menționat ca este vorba despre intelegerea verbala existenta intre parti si ca asa a inteles sa o numească in cuprinsul contractului de reziliere.
Dimpotrivă adevăratele raporturi dintre parti s-au desfășurat după cum urmează: numitul Kulcsar Attila, reprezentant al S.C"E. Co"S., a contactat pe dl.Serdean D., reprezentantul debitoarei cu care se găsea in relații de prietenie la acea data, ambii discutând cu privire la oportunitatea realizării unui imprumut cu titlu gratuit cu privire la bunurile inserate in cuprinsul anexei depuse la dosar, primul pentru ca tocmai câștigase un litigiu prin care isi recuperase aceste utilaje de bucătărie si nu avea unde le depozita, riscând sa se degradeze iar cel de-al doilea urma sa utilizeze cu titlu gratuit aceste bunuri conform obiectului de activitate al societății.
Debitoarea mai arată că părțile au convenit verbal cu privire la obiectul contractului, cu privire la folosința gratuita pe perioada nedeterminata, restituirea bunurilor urmând a se face la solicitarea numitului Kulcsar exprimata intr-o notificare de restituire a bunurilor, atunci când va găsi clienți pentru a le vinde. Aceasta intelegere verbala privind folosința gratuita a bunurilor s-a realizat la sfârșitul anului 2010. In cursul anului 2011 numitul Kulcsar a solicitat sa-i depoziteze si alte utilaje câștigate din procesele avute pe rol. In schimbul folosirii acestor utilaje, debitoarea i-a imprumutat la rândul sau in repetate rânduri numitului Kulcsar si societății sale, fete de masa, farfurii, pahare, scaune, mese, intrucat acesta se ocupa cu organizarea de evenimente, ajutandu-l de asemenea cu produse alimentare si accesorii pentru nunta fratelui sau.
Relațiile dintre parti s-au răcit considerabil in momentul in care, intenționând sa cumpere anumite utilaje, mobilier si ustensile de bucătărie pentru activitatea curentă, altele decât cele ce au făcut obiectul intelegerii verbale de comodat, a refuzat oferta formulata de numitul Kulcsar Attila si a acceptat o alta oferta a unei societăți concurente. Debitoarea a mai arătat că din acel moment dl.Kulcsar s-a mai prezentat la sediul său doar in luna aprilie 2012 când a inmanat reprezentantului debitoarei o
cerere de reziliere a contractului verbal de folosința gratuita. Reprezentantul debitoarei l-a instiintat cu acea ocazie ca poate sa vina sa-si preia bunurile in orice moment insa nici pana in prezent acestea nu au fost preluate de Kulcsar. Nici un reprezentant al debitoarei nu a semnat vreun inscris dintre cele de care intelege sa se slujească "creditoarea", Serdean D. având in fisa postului permisiunea sa semneze contracte ce au o valoare de maxim 20.000 lei, niciodată nu a fost vorba despre vreo transformare a contractului de comodat in contract de vanzare-cumparare.
De asemenea, debitoarea a mai arătat că daca s-ar considera ca amintitul contract este valabil incheiat, asa-zisa creanța a "creditoarei" nu este certa, lichida si exigibila intrucat: nu au fost respectate clauzele contractului de comodat de care creditoarea înțelege sa se folosească. Intr-adevar, societatea "creditoare" avea obligația sa notifice debitoarea la sediul indicat in cuprinsul contractului pentru restituirea bunurilor iar factura urma sa fie intocmita in termen de 10 zile de la data notificării. După cum se poate observa, părțile contractului au inteles sa condiționeze vânzarea bunurilor ce au făcut obiectul folosinței gratuite de nerespectarea obligației de restituire a acestora din partea comodatarului, nerespectare a obligației constatata prin refuzul comodatarei de returnare a bunurilor in termen de 10 zile de la data comunicării notificării cu debitoarea. Or, niciodată creditoarea nu a notificat-o in vederea restituirii bunurilor sale, astfel ca termenul de 10 zile nu a început inca sa curgă, dupa cum nu s-a putut astfel "transforma" intr-o vanzare-cumparare contractul inițial, toate acestea fiind condiționate, de expedierea, pe adresa debitoarei a notificării de restituire a bunurilor, ceea ce nu s-a petrecut niciodată. Creditoarea trece cu vederea acest aspect intrucat cunoaște ca nu a expediat nici o notificare cu conținutul amintit sens in care asa-zisa sa creanța nu este nici certa, nici lichida si nici exigibila, aceasta neputand ajunge la scadenta intrucat nici pana in prezent nu a fost notificată in vederea restituirii bunurilor, asa cum prevede de altfel contractul de comodat depus la dosar. Este ușor de inteles de ce nu a primit o atare notificare, "creditoarea" si al sau reprezentant Kulcsar Attila urmărind practic obținerea unei sume de bani reprezentând contravaloarea acestor utilaje, nemaidorind practic sa le fie restituite in natura.
Observând acest interes al creditoarei, debitoarea a făcut, cu ocazia concilierii directe, o oferta prin care a fost dispusa sa ofere suma de 51.881,58 lei pentru acest utilaje conform gradului lor de uzura de la acea data insa nici aceasta oferta nu a fost acceptata. De asemenea, debitoarea a reiterat către creditoare solicitarea de a veni sa- si recupereze utilajele printr-o notificare adresata acesteia, debitoarea fiind dispusa oricând sa restituie aceste bunuri către creditoare, insa aceasta nu dorește sa le preia, aratandu-si prin aceasta conduita dorința de inavutire nelimitata si nejustificata in detrimentul debitoarei.
Totodată, debitoarea susține că a refuzat sa accepte factura nr.10001/0_ . Se poate cu ușurința observa din mențiunea inserata pe factura arătata dar si din insasi recunoașterea "creditoarei" cuprinsa in cererea introductiva de instanța ca debitoarea nu a acceptat la plata factura nr.10001/_, returnand-o de indata expeditoarei. S-a mai arătat că a procedat de aceasta maniera intrucat cu acea ocazie a luat la cunostiinta pentru prima data de contractul de comodat in forma scrisa din_ pe care nu l-a semnat nici un reprezentant al societății, contract ce a fost anexat facturii cu pricina si pe care nu l-a recunoscut. Suplimentar, a dorit sa oprească demersurile creditoarei de "transformare" a contractului de comodat intr-unul de vanzare-cumparare, procedând de indata la refuzul unei facturi pe care nu și-a insusit-o niciodată si a returnat-o expeditoarei exact in termenul pe chiar aceasta l-a inserat in contractul de comodat. Este ușor de inteles ca, in condițiile in care a
contestat existenta creanței inscrisa in factura nr. 10001/0_ pe considerentele deja învederate, aceasta nu poate avea valoarea-prag prevăzuta in art.3 Legea nr. 85/2006 deoarece in concret ea nu exista.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Pentru a putea fi admisă cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor formale prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și cele de fond prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din același act normativ. Astfel, este necesar ca creditoarea să dețină împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, în cuantum de minim 45.000 lei.
În dovedirea raporturilor contractuale dintre părți, creditoarea S.C. E. CO
S.R.L. a invocat încheierea, în calitate de comodatar, cu debitoarea S.C. C. S.R.L., în calitate de comodant, a unui contract de comodat cu nr. 02/_, sens în care a depus la dosar copia unui înscris intitulat astfel și o anexă (filele 6-9).
Fiind prezentat reprezentantului debitoarei, Serdean D., originalul contractului de comodat și a anexei depuse în copie de către creditoare, acesta nu a contestat semnătura din dreptul rubricii privind pe debitoarea S.C. C. S.R.L., contestând în schimb faptul că actele pe care le-a semnat au avut conținutul pe care îl au în prezent. În această din urmă privință, judecătorul sindic reține că într-adevăr înscrisul intitulat "contract de comodat nr. 02"; nu este semnat pe fiecare pagină, ceea ce ar oferi posibilitatea ca paginile nesemnate să fie înlocuite cu altele decât cele care au fost prezentate debitoarei la data semnării, iar în cazul în care atât înscrisul inițial, cât și paginile nesemnate care ar fi înlocuit paginile inițiale ar fi fost imprimate cu aceeași imprimantă la aceeași dată, un astfel de aspect nu ar putea fi lămurit pe baza unei expertize tehnice judiciare. Aceeași concluzie se impune și cu privire la posibilitatea ca anexa semnată de către debitoare să fi fost ulterior completată ca și conținut prin mijloace informatice tehnice de imprimare.
Cât privește faptul că mențiunile scrise de mână pe anexă nu ar fi fost completate la data semnării acesteia de către reprezentantul debitoarei, judecătorul sindic reține că un astfel de risc a fost asumat de către debitoare de vreme ce anexa are mențiune tehnodactilografiată privind numărul contractului de comodat la care este anexă și privind data semnării acesteia, astfel că debitoarea nu poate ridica ulterior obiecțiuni cu privire la înscris pe care a omis să le observe la momentul semnării acestuia, asumându-și riscul în această privință. Nici nu a fost debitoarea în măsură să prezinte un exemplar al său de pe actul semnat de către aceasta, din care să rezulte că acesta ar fi avut al conținut la data semnării.
Raportat la contestarea de către debitoare a conformității conținutului înscrisului și a anexei cu cele pe care le aveau aceste acte la data semnării, judecătorul sindic reține că, de vreme ce creditoarea a prezentat originalul contractului de comodat cu nr. 02/_ și a anexei la acesta, judecătorul sindic reține că sarcina probei eventualelor vicii ale acestui instrument probator putea fi realizată doar prin expertiza tehnică judiciară de specialitate, o astfel de probă nefiind solicitată de către debitoare.
Totodată, judecătorul sindic reține că nu este de natură a invalida contractul de comodat prezentat de către creditoare împrejurarea că în cuprinsul acestuia se găsește o discontinuitate în numerotarea clauzelor contractului, după articolul 4 urmând art. 7, întrucât acesta reprezintă un aspect formal, iar ca și conținut și formulare, clauzele contractului au continuitate sub aspect logic, succedându-se fără
inadvertențe de conținut pe cele trei pagini ale înscrisului. Nici faptul că acest contract a fost numerotat cu scris de mână, deși este tehnodactilografiat nu este de natură să îl învalideze sub aspect probator, aspectul numerotării contractului privind organizarea internă a evidenței actelor contabile și a contractelor părților și neavând influență cu privire la conținutul raporturilor încheiate între părți.
Prin urmare, judecătorul sindic nu va înlătura din probațiune înscrisurile menționate pe care creditoarea își întemeiază cererea, și se va raporta la clauzele contractului de comodat nr. 02/_ pentru stabilirea conținutului raporturilor juridice dintre cele două părți. Așa fiind, reține că potrivit clauzelor contractului de comodat încheiat între părți, creditoarea a cedat debitoarei cu titlu gratuit dreptul de folosință asupra utilajelor de bucătărie menționate în anexa la contract, pe o durată nedeterminată și până la data notificării debitoarei de către creditoare pentru restituirea bunurilor. Totodată, părțile au stabilit că restituirea bunurilor de către comodant se va face în termen de maxim 15 zile de la data comunicării notificării prin poștă cu confirmare de primire la sediul debitoarei, acesteia din urmă revenindu-i obligația ca în termen de 10 zile de la data primirii notificării de restituire a bunurilor de la creditoare, să procedeze la restituirea acestora, iar în caz contrar să achite contravaloarea bunurilor primite la valoarea anexei contractului, în baza facturii emise de către creditoare și în termen de 15 zile de la data primirii facturii de către debitoare.
La_, creditoarea a emis cererea de reziliere a contractului de comodat nr. 02/_, prin care a solicitat rezilierea contractului începând cu data de_, "cu notificarea datei și orei restituirii utilajelor din anexă"; (fila 10). Cu privire la această adresă de reziliere, judecătorul sindic constată că aceasta poartă semnătura necontestată a reprezentantului debitoarei, aceasta fiind semnată cu aceeași semnătură cu cea din dreptul ștampilei debitoarei de pe contractul de comodat nr. 02/_ și anexa la acesta, semnături de asemenea necontestate de către debitoare. Prin urmare, reține că această adresă a fost înmânată debitoarei, sub semnătură de primire, la data menționată în cuprinsul acesteia,_ .
Raportat la această cerere de reziliere a contractului, judecătorul sindic constată însă că nu poate fi reținută ca fiind întrunită cerința contractuală a notificării debitoarei cu privire la restituirea bunurilor împrumutate. În acest sens, apreciază că nu prezintă relevanță că nu s-a făcut dovada comunicării prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a cererii de reziliere, de vreme ce aceasta este datată_ și poartă semnătura reprezentantului debitoarei, reținându-se față de aceste împrejurări că a fost înmânat debitoarei. În schimb, judecătorul sindic constată că prin cererea de reziliere din_ nu s-a solicitat restituirea bunurilor împrumutate, ci dimpotrivă, din cuprinsul acesteia rezultă că părțile urmau să procedeze în continuare potrivit prevederilor contractului, la notificare în vederea predării bunurilor. Astfel, prin această cerere, creditoarea a solicitat rezilierea contractului începând cu_, "în condițiile contractului de comodat semnat între părți, cu notificarea datei și orei restituirii utilajelor din anexă";. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei notificări a debitoarei, în condițiile stabilite prin art. 3 din contractul de comodat încheiat între părți, deci prin poștă scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care creditoarea să solicite debitoarei să procedeze la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractului.
În schimb, creditoarea a emis debitoarei factura fiscală nr. 10001/0_ în valoare de 80.542,69 lei (fila 11), pe care apare mențiunea debitoarei "se refuză fără contract original";, mențiune purtând semnătura necontestată și ștampila acesteia.
Ulterior, creditoarea a convocat debitoarea la conciliere directă, printr-o cerere intitulată "notificare"; cu nr. 3559/_ (fila 12), cu privire la care judecătorul sindic reține că a fost primită de către debitoare, întrucât aceasta a emis la rândul său
"răspuns la notificare"; (filele 13-14). Judecătorul sindic constată că nici raportat la notificarea din_ emisă de către creditoare, nu se poate reține întrunirea cerințelor contractului de comodat încheiat între părți, privind notificarea cererii de restituire a bunurilor, întrucât prin această notificare creditoarea a solicitat debitoarei să procedeze la achitarea sumei de 80.542,69 lei, iar nu să îi restituie bunurile obiect al contractului.
Prin propunerea de conciliere nr. 110/_ emisă de către debitoare, aceasta a făcut creditoarei o ofertă de cumpărare a bunurilor pentru suma de 51.881,58 lei (filele 15-16), înscris raportat la care nu s-ar putea reține că părțile ar fi convenit în vreun fel modificarea prevederilor inițiale ale contractului de comodat încheiat între ele, și respectiv că ar fi renunțat la condiția notificării debitoarei în vederea restituirii bunurilor.
Or, judecătorul sindic reține că de îndeplinirea acestei din urmă condiții depinde caracterul cert al creanței creditoarei, în baza art. 969 Cod civ. raportat la prevederile art. 3 și art. 4 lit. c din contractul de comodat nr. 02/_, întrucât părțile au stabilit prin contract că doar dacă debitoarea nu restituie bunurile obiect al contractului în termen de 10 zile de la primirea notificării de restituire a bunurilor emisă de către creditoare, și comunicată prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta din urmă este îndreptățită să emită debitoarei factură pentru contravaloarea bunurilor, factură ce ar deveni scadentă în 15 zile de la primirea ei de către debitoare. De vreme ce creditoarea nu a făcut dovada notificării către debitoare a cererii de restituire a bunurilor obiect al contractului, nu se poate reține că aceasta ar fi fost îndreptățită la emiterea facturii fiscale nr. 10001/0_ către debitoare.
Prin urmare, judecătorul sindic reține că creanța creditoarei reprezentând contravaloarea acestei facturi fiscale nu este certă, potrivit art. 379 alin. 3 Cod proc.civ. raportat la art. 1004 și 1011 Cod civ., nefiind îndeplinită condiția suspensivă a notificării către debitoare a cererii de restituire a bunurilor obiect al contractului, de care depinde nașterea obligației acesteia de plată a contravalorii facturii fiscale emise de către creditoare pentru suma prevăzută în anexa la contractul încheiat între părți.
Așa fiind, judecătorul sindic constată că nu sunt întrunite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006, întrucât creditoarea nu a făcut dovada deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile, în cuantum de minim 45.000 lei, împotriva debitoarei.
Totodată, constată că debitoarea a contestat și starea de insolvență în ce o privește, sens în care a depus la dosar balanțe de verificare aferente lunilor decembrie 2012, ianuarie 2013, februarie 2013 și martie 2013, din care rezultă că aceasta deține în casă și în conturi bancare disponibilități bănești în cuantum superior creanței invocate de către creditoare.
Prin urmare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006, iar debitoarea nefiind în stare de insolvență, în baza art. 33 alin. 5 din același act normativ, judecătorul sindic va admite contestația formulată de debitoarea S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu creditoarea S.C. E. CO S.R.L., și va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea S.C. E. CO S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. S.R.L.
Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât
creditoarea nu a avut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală, și în baza principiului disponibilității, întrucât reprezentantul debitoarei a arătat, în cadrul dezbaterilor din ședința publică din_ că solicită obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar, judecătorul sindic va obliga pe creditoarea S.C. E. CO S.R.L. la plata către debitoarea S.C. C. S.R.L. a sumei de 2.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței nr. 8068242/_ (fila 156).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de debitoarea S.C. C. S.R.L., cu sediul procesual ales în mun. C. -N., str. P. nr. 12/4, jud. C., în contradictoriu cu creditoarea S.C. E. CO S.R.L., cu sediul în mun. C. -N., str. C. P. nr. 3-5, jud.
C. .
Respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea S.C. E. CO S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. S.R.L.
Obligă pe creditoarea S.C. E. CO S.R.L. la plata către debitoarea S.C. C.
S.R.L. a sumei de 2.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
V. LAURA OROS A. Z.
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 4ex./_
| ← Decizia civilă nr. 205/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2630/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
