Sentința civilă nr. 1359/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1359/2013
Ședința publică din data de 9 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea T. L. I. SA împotriva debitoarei SC S. M. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate următoarele înscrisuri:
în data de 25 februarie 2013 ofertă de servicii din partea SCP T.
&Asociații SPRL Filiala C. ;
în data de 26 februarie 2013 oferte de servicii depuse de RVA Mureș Insolvency Specialists SPRL și CII Nicorici Silviu Pavel;
în data de 1 martie 2013 ofertă de servicii formulată de CII Josan A. Traian;
în data de 7 martie 2013 ofertă de servicii din partea RomInsolv SPRL Filiala Sibiu și Judiciar SPRL;
în data de 12 martie 2013 creditoarea a înaintat la dosar un înscris cuprinzând precizările solicitate de instanță cu privire la cererea de chemare în judecată;
în data de 13 martie 2013 ofertă de servicii depusă de CII S. D. ;
în data de 15 martie 2013 ofertă de servicii din partea CII Lupu M.
; SPRL; SPRL;
în data de 18 aprilie 2013 ofertă de servicii formulată de Solvendi
în data de 19 aprilie 2013 ofertă de servicii din partea H&B Insolv
în data de 29 aprilie 2013 ofertă de servicii depusă de CII Cremene
Simion.
Judecătorul sindic constată că nici una din părți nu se prezintă la cele două strigări ale cauzei dar s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoare.
Judecătorul sindic, din oficiu, ridică excepția prescripției dreptului material la acțiune în temeiul dispozițiilor art.1 coroborate cu cele ale art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil în cauză, față de data la care au luat naștere raporturile dintre părți, reținând, sub acest aspect și dispozițiile art.6 alin.4 din Noul Cod Civil; reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției material la acțiune.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. de mai, la data de 22 februarie 2013, creditoarea SC T. L. I. SA a chemat în judecată debitoarea SC S. M. S., solicitând deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei, în condițiile în care acesta 9.111,53 lei și 12.730,42 euro.
Totodată, s-a solicitat ridicarea dreptului administratorului statutar de a conduce activitatea comerciala a debitoare, precum și a dreptului acestuia de a administra bunurile din patrimoniul debitoarei si de a dispune de acestea, desemnarea unui administrator judiciar, obligarea debitoarei să depună la dosarul cauzei toate documentele/informațiile obligatorii, conform art. 35 raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, sub sancțiunea arătata la art. 147 din același act normativ, obligarea debitoarei să prezinte lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale realizate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii insolventei, conform art. 44 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
De asemenea, dacă este cazul, s-a solicitat anularea actelor frauduloase încheiate de către debitoare în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei, conform prevederilor art. 79, 80 si urm, din Legea nr. 85/2006, precum și să se dea dispoziții tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al instanței sau al administratorului judiciar, conform art. 48 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în conformitate cu prevederile Ordonanței de Guvern nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, intre T. L., în calitate de finanțator, și debitoare, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 54342 din data de 21 august 2007, prin i s-a acordat debitoarei finanțarea pentru achiziționarea în sistem leasing a bunului autoturism marca Hyundai Tucson. În conformitate cu prevederile contractului de leasing, a achitat furnizorului prețul de achiziție al bunului menționat mai sus, sumă pe care trebuia să o recupereze de la debitoare, împreună cu dobânda aferentă, eșalonat, prin plata ratelor de leasing timp de 60 de luni. Întrucât debitoarea nu și-a respectat obligațiile de plată asumate, contractul a fost reziliat, aplicând pactul comisoriu de gradul IV inserat in art. 9.7 din contract, comunicându-i debitoarei măsura rezilierii prin transmiterea declarației de reziliere nr. 9640 din data de 23 iulie 2007.
Creditoarea a mai arătat că rezilierea contractului de leasing de către finanțator are semnificația încetării unilaterale a contractului respectiv și generează automat, în sarcina utilizatorului, doua obligații distincte, independente una fata de cealaltă, respectiv obligația de a achita debitul restant, format din ratele de leasing datorate pana la data rezilierii și ratele de leasing datorate în conformitate cu prevederile art. 9.9 din contractul de leasing, potrivit cărora ratele de leasing ramase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se declam scadente in totalitate reprezentând daune interese datorate de utilizator, precum, și obligația de a preda bunul care a format obiectul contractului de leasing.
Astfel, debitoarea datorează suma de 9.111,53 lei + 12.730,42 euro, compus din: 5.305,19 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise si neachitate; 3.806,34 lei, reprezentând contravaloarea asigurărilor datorate in conformitate cu art. 2.6 din Contractul de L. și 12.730,42 euro, reprezentând contravaloarea daunelor-interese datorate in conformitate cu art. 9.9 din contract.
De asemenea, creditoarea a arătata că are o creanță certă care rezulta din existenta contractului de leasing în baza căruia debitoarea, în schimbul folosinței bunului primit, s-a obligat sa achite ratele de leasing pe o perioada de 60 de luni, iar întinderea și scadenta fiecărei rate de leasing au fost agreate de către părți încă de la semnarea contractului de leasing, fiind consemnata în anexa nr. 2 a acestuia.
Prin urmare, creditoarea apreciată că, creanța îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, aceasta fiind certa, lichida si exigibila, fiind mai veche de 90 de zile si depășind valoarea-prag de 45.000 de lei.
La termenul de judecată din data de 9 mai 2013, instanța, din oficiu, a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând excepția, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța precizează faptul că prescripția în cauza de față este guvernată de Decretul nr.167/1958, având în vedere dispoziția tranzitorie conținută în art.201 din Legea nr.71/2011, potrivit căreia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.2 Noul Cod civil.
Față de aceste dispoziții, precum și față de cele prevăzute de art.18 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris, instanța reține că normele care reglementau prescripția, incidente în cauză potrivit celor mai sus arătate, sunt norme imperative, astfel încât excepția prescripției fiind una absolută, conform art.246 alin.1 N.C.P.C., poate fi ridicată și din oficiu, potrivit art.247 alin.1 N.C.P.C.
Astfel, cât privește temeinicia excepției, instanța reține că potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani.
Aplicând aceste dispoziții în cauza dedusă judecății, instanța reține că raporturile dintre părți au luat naștere prin încheierea contractului de leasing nr.54342, la data de 21 august 2007 (f.19-25).
De asemenea, instanța reține că, urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de către debitoare, creditoarea, așa cum de altfel a arătat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a reziliat unilateral contractul de leasing, prin declarația de reziliere nr.9640 din 23 iulie 2009 (f.10), solicitându-i debitoarei să achite toate sumele scadente, respectiv toate ratele de leasing râmase de rambursat până la expirarea contractului de leasing, acestea fiind scadente anticipat.
în acest sens, instanța reține că potrivit clauzei contractuale cuprinse în art.9.9 din contractul de leasing (f.23), ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului, debitoarea în speță, se declară scadente în totalitate reprezentând daune interes datorate de utilizator finanțatorului.
Rezultă așadar că toate sumele izvorâte din contractul de leasing și datorate de debitoare creditoarei, au devenit scadente la data rezilierii contractului, respectiv 23 iulie 2009, moment de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit la data de 23 iulie 2012, dată până la care creditoarea își putea valorifica dreptul de creanță în justiție. Astfel, cererea depusă la poștă la data de 19 februarie 2013, este prescrisă.
Desigur, instanța reține și faptul că s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, respectiv contractul de leasing financiar încheiat între
părți, însă în lipsa efectuării vreunui acte de executare apt să întrerupă termenul de prescripție, instanța, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.248 alin.1 N.C.P.C., va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMLELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință:
Respinge, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată, formulată de creditoarea SC T. L. I. SA, cu sediul în B., str. P. lui Z., nr.8-12, sector 1, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI 14482325 în contradictoriu cu debitoarea SC S. M. S., cu sediul în G., str. A. I., nr.4, ap.15, jud. C., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_ 4, CUI 14221893.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. CAREMEN P.
Thred. NK 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2094/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 1338/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
