Sentința civilă nr. 1613/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1613/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de reclamanta C.I.I. B. D. C. în calitate de lichidator judiciar al S.C. M. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. M. - M. în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor lichidatorului judiciar C.I.I.
B. D. C. desemnat să administreze procedura debitoarei S.C. TORTEX M. P. S.R.L., d-na practician în insolvență B. D. C., lipsind pârâtul S. M. - M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pentru acest termen de judecată S.
M. - M. a fost citat cu mențiunea "personal, la interogatoriu";, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, f. 27.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar interogatoriul pregătit în vederea administrării pârâtului S. M. - M. .
Față de neprezentarea S. M. - M. în fața instanței, în vederea administrării probei cu interogatoriul, reprezentanta lichidatorului judiciar solicită aplicarea dispozițiilor art. 225 C.proc.civ.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii reprezentantei lichidatorului judiciar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului S.
M. M. la plata sumei de 60.052 lei. Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11 martie 2013 lichidatorul judiciar C. B. D.
C., desemnată în procedura privind pe debitoarea S.C. M. P. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul S. M. -M. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 60.052 lei reprezentând pasivul debitoarei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că prin Sentința Civila nr. 3854/2012 a Tribunalului Specializat C., în Dosarul nr._ s-a admis cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice T. reprezentata prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului C. in sensul deschiderii procedurii generale a insolventei debitoarei M. P. S. .
In cadrul procedurii generale/simplificate a insolventei administratorul/lichidatorul judiciar a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 61 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 85/2006, în sensul de a transmite celor în drept notificările de procedura, a publica in BPI actele impuse de lege și a face publicitatea procedurii printr-un ziar național. De asemenea, a notificat societatea debitoare/administratorul asociatul acesteia sa prezinte administratorului judiciar documentele prevăzute de art 28 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate demersurile efectuate, documentele solicitate in temeiul art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu au fost comunicate.
Apreciind că sunt întrunite condițiile pentru intrarea debitoarei in procedura simplificată a insolventei a formulat această cerere judecătorului sindic care a dispus în sensul celor solicitate la termenul din_ .
Tabelul definitiv afișat la grefa instanței in data de_ însumează suma de 60.052,00 lei.
Datorita stării de fapt mai sus menționate analiza situațiilor financiar contabile s-a realizat pe situațiile financiar contabile făcute publice de debitoare pe siteurile M. Finanțe si Recom.
Asa cum s-a menționat si in raportul cauzelor depus la dosarul de insolventa al debitoarei nr._, din situația bilantiera comparativa se poate observa ca societatea a desfășurat activitate in anul 2011 inclusiv insa nu sunt date suficiente pentru a concluziona daca societatea debitoare mai desfășoară sau nu activitate. Din analiza patrimoniului și a contului de profit și pierdere, rezultă faptul că in anii 2009, 2010 si 2011 societatea a înregistrat o activitate profitabila si nu a înregistrat pierdere si deține active circulante constând in stocuri si creanțe.
Soldul contului "stocuri" este in creștere la nivelul anului 2011 fata de anii precedenți având un sold de 107.266,00 lei. De asemenea soldul contului de casa si banca înregistrează un sold la 2011 de 1148,00 lei, fiind in scădere fata de anii 2010 si 2009. Oricum soldul contului de banca nu a fost predat.
Referitor la numărul de angajați, din datele regăsite in situațiile oficiale rezulta ca societatea nu a avut angajați in anul 2009, iar in anii 2010 si 2011 a avut un singur angajat
Din adresa comunicata de către Primăria C. N. Direcția de taxe si impozite a aflat ca debitoarea nu figurează in evidentele fiscale cu bunuri impozabile si nici cu debite.
In susținerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei lichidatorul judiciar arată că pasivul oricărei debitoare ajunsa in stare de insolventa, reprezintă in fapt prejudiciul suportat de către creditori. Prejudiciul creditorilor reprezintă datorii pe care debitoarea aflata in procedura de insolventa nu le- a achitat la termen către creditori, deși erau scadente. Simpla constatare a stării de insolventa constituie o condiție suficienta pentru angajarea răspunderii celor responsabili, dat fiind faptul ca insolventa are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de creditori si implicit prejudicierea acestora.
Lipsa documentelor contabile si nepredarea documentelor contabile administratorului judiciar/lichidatorului in procedura de insolventa poate fi încadrata la art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006, angajarea răspunderii facandu-se in condițiile in care membrii organelor de conducere sau supraveghere sau orice alta persoana "au contribuit la starea de insolventa a debitoarei". Expresia "au contribuit la starea de insolventa a debitoarei" reflecta in mod explicit existenta raportului de cauzalitate intre faptele personale si prejudiciul suferit de averea debitoarei, in fapt de către creditori.
In cazul de fata nepredarea documentelor contabile solicitate au determinat lichidatorul judiciar să concluzioneze ca aceste documente fie nu s-au întocmit fie s-au întocmit cu nerespectarea prevederilor legale.
Operațiunile contabile trebuie susținute de documente primare, documente a căror analiza pot sa convingă despre legalitatea/nelegalitatea operațiunilor săvârșite. Nepredarea documentelor contabile si netinerea contabilității in conformitate cu dispozițiile legale atesta încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, in condițiile in care corecta tinere a registrelor contabile este o obligație stabilita in sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, republicata, care la art. 73 stabilește ca "administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere", iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 prevede ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului.
Netinerea contabilității in mod corect nu face posibila sesizarea dificultăților cu care se confrunta societatea si face insesizabila in timp util starea de insolvența care poate sa apară la un moment dat in viata unei societăți comerciale.
In situația in care contabilitatea nu a fost ținuta in conformitate cu legea exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor.
In ceea ce privește aplicarea art. 138 lit a din Legea nr. 85/2006 in cauza, se apreciază ca este dovedit atât timp cat situațiile financiar contabile date publicității evidențiază sold ai contului contabil, nepredarea stocurilor, dar nici a actelor si documentelor care sa justifice inexistenta lor fizica la aceasta data, determina transformarea prezumției ca aceste bunuri au fost utilizate in interes personal de reprezentanții legali ai societății, in certitudine.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3854/_ s-a dispus deschiderea procedurii
simplificate a insolvenței debitoarei S.C. M. P. S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului C. .
Astfel, anterior deschiderii procedurii, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul S. M. M. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă apar iț ia
s tăr ii de insolvență a debito arei…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană care a cauz at s tarea de insolvență a deb itoru lu i, prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, respectiv imposibilitatea recuperării totale sau parțiale a dreptului de creanță deținut de creditori împotriva debitoarei datorită ajungerii acesteia în stare de insolvență, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține faptul că, din bilanțul aferent anului 2011 potrivit evidențelor aflate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice reiese că societatea debitoare deținea active circulante de 108.414 lei, din care 1. de lei stocuri, 1148 de lei disponibilități bănești. Totodată, la finele anului 2008 debitoarea M. P. S. a înregistrat un profit net de 18.285 lei.
Pe de altă parte, în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei sunt înscrise două creanțe, în cuantum total de 60.052 lei, respectiv creanța DGFP C. în cuantum de 58.990 de lei( din care 40.688 de lei debit principal scadent în intervalul martie 2009- noiembrie 2011, respectiv suma de 2468 de lei scadentă în aprilie 2012 și 13.998 de lei accesorii) și creanța TOP GEL P. S., în cuantum de 1.062 de lei, scadentă în iunie- iulie 2012.
Astfel, raportat la ultimele evidențe contabile aferente anului 2011, se constată faptul că societatea debitoare ar fi avut posibilitatea financiară de a achita obligațiile bugetare de 40.688 de lei scadente în 2009-2011 față de disponibilitățile bănești și stocurile care, cumulate, depășeau cuantumul datoriilor, iar în urma achitării acestor datorii, societatea debitoare ar fi înregistrat un profit net de 18.285 de lei. Concluzionând, deși existau resurse financiare pentru efectuarea plăților către bugetul de stat pârâtul nu a efectuat aceste plăți, deși era obligația acestuia să efectueze plățile, și, în consecință, a determinat acumularea majorărilor și penalităților de întârziere, fiind iminentă ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, în aceste condiții, în mod judicios urmează a aplica prezumția simplă a folosirii bunurilor debitoarei în folosul său ori al altuia, fiind astfel probată săvârșirea faptei ilicite de către pârât care, deși a dispus de fonduri, nu a achitat datoriile societare,
folosind disponibilitățile bănești în interesul personal sau al altor persoane. Inerent, prin neplata datoriilor societare la scadență au fost acumulate penalități și, în final, a determinat starea de insolvență a debitoarei, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei ilicite a pârâtului și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prejudiciul, o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorului statutar este dovedită în cauză, respectiv imposibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, astfel cum reiese din adresa nr. 33855/496/_ întocmită de Municipiul C. -N., Direcția de Impozite și Taxe Locale( fila 173 din dosarul de insolvență).
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu, faptă care a determinat ajungerea societății debitoare în insolvență și prejudicierea creditorului societar care nu și-a încasat creanțele există o legătură de cauzalitate directă, legătură de cauzalitate ce rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la deschiderea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul S. M. M., în calitate de administrator al societății M. P. S.R.L., faptă care rezultă din refuzul nejustificat al pârâtului de a preda actele contabile lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței coroborat cu refuzul de a se prezenta în fața instanței pentru a răspunde la întrebările formulate în cuprinsul interogatoriului încuviințat în cauză, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea, judecătorul sindic făcând aplicarea dispozițiilor art. 225 C.p.c.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept,
ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
În plus, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează doi creditori, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar, astfel încât antrenarea răspunderii delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu poate opera.
Cu toate acestea, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere argumentele expuse, judecătorul sindic urmează a admite cererea formulată de reclamanta C.I.I. B. D. C. în calitate de lichidator judiciar al S.C. M. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. M. M. și, în consecință va dispune obligarea pârâtului S. M. M. la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. M. P. S.R.L. în cuantum de 60.052 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOT ĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C.I.I. B. D. C. în calitate de lichidator judiciar al S.C. M. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. M. M., cu domiciliul în T., str. L. nr. 4 bl. D3, sc. C, et. 4, ap. 60, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul S. M. M. la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. M.
P. S.R.L. în cuantum de 60.052 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2013. | ||
JUDECĂTOR SINDIC, D. H. N. | N. | GREFIER, |
Red. D.H., tehnored. LU 4 ex/09 iulie 2013
| ← Sentința civilă nr. 568/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1718/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
