Sentința civilă nr. 175/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 175/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013
Completul compus din:
Judecător sindic: D. H. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de reclamantul C.I.I S. N. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C T. S.R.L împotriva pârâtului LS, în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar
C.I.I S. N., practicianul în insolvență, S. N., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de părțile împrocesuate atât conform dispozițiilor Codului de procedură civilă cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, judecătorul sindic acordă cuvântul în susținerea cererii de antrenare.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii pentru considerentele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând reține că, prin cererea înregistrată la data de 07 ianuarie 2013 sub nr. _
/a1 pe rolul Tribunalului Specializat C. C.I.I. S. N., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. T. S.R.L. a solicitat antrenarea răspunderi patrimoniale a pârâtului L.
S., în calitate de administrator statutar al debitoarei pentru creanța certă, lichidă și exigibilă de 15.007 lei.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că,din informațiile obținute de la AFP C. -
N., rezultă că debitoarea S.C. T. S.R.L. a fost desființată în 2003, însă nu a depus toate declarațiile sau deconturile obligatorii. Prin sentința civilă nr. 3970/_ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei S.C. T. S.R.L., a fost întocmit tabelul preliminar de creanțe cu un total de 15.007 lei. Apoi, din analiza informațiilor publicate pe site-ul M. ului Economiei și Finanțelor rezultă că S.C.
T. S.R.L. a depus situațiile financiare obligatorii respectiv bilanțul contabil doar pe anii 2006, 2007 și 2004. analizând aceste acte contabile, se poate constata că în anul 2006 în patrimoniul debitoarei existau la sfârșitul anului active imobilizate de 54085 de lei, active circulante de 30.187 de lei și un profit net de 17.926 de lei. În anul 2007 apare o diminuare surprinzătoare, susține lichidatorul, astfel încât la sfârșitul anului debitoarea a declarat active imobilizate de 2096 de lei, active circulante de 46528 de lei și o pierdere netă de 26525 de lei. Întrucât nu există informații cu privire la modul în care aceste bunuri au fost gestionate se prezumă faptul că acestea au fost folosite în interes propriu de către administratorul statutar LS în dauna creditorilor.
Astfel, lichidatorul a învederat faptul că, deși a depus toate diligențele, nu a putut intra în posesia actelor contabile privind activitatea debitoarei, că administratorul statutar nu a depus situațiile financiare obligatorii organelor fiscale, că există datorii acumulate conform tabelului creanțelor, astfel încât se prezumă că societatea debitoare nu a condus evidența contabilă conform prevederilor Legii nr. 82/1991 a contabilității, motiv pentru care apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006(
societatea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea) privind suportarea pasivului societății debitoare în sumă de 15007 lei de către pârâtul LS .
De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 138 lit. a întrucât conform ultimelor informații deținute debitoarea a avut un patrimoniu care se prezumă că a fost folosit în scop personal de către administratorul statutar în loc să achite restanțele pe care le avea de plătit.
Pe cale de consecință, apreciază reclamanta că persoana care a cauzat apariția stării de insolvență a fost pârâta Echim M. Victoria urmare a abandonării totale a responsabilităților ce-i reveneau privind administrarea patrimoniului debitoarei în detrimentul intereselor creditorilor.
În susținerea celor arătate, lichidatorul a depus copii ale indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anii 2007 și 2006 de către debitoarea S.C. T. S.R.L., dovada notificării debitoarei și a administratorului statutar, precum și adresa nr. 14394/_ emisă de Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor C. din cadrul Consiliului Județean C. ( filele 4-8).
Pârâtul, legal citat la adresa actuală, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Astfel cum reiese din încheierea nr. 19292 din_ a judecătorului de legat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, societatea T. S.R.L. era la această dată dizolvată de drept potrivit dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 privind societățile comercialepotrivit căruia societatea se dizolvă de drept în cazul nedepunerii în termen de 6 luni de la expirarea termenelor legale a situațiilor financiare anuale. Totodată, prin aceeași încheiere din 19 iulie 2007, s-a dispus numirea ca lichidator a C. S. N. .
Prin încheierea civilă nr. 3970/CC/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. s- a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea S.C. T.
S.R.L. la solicitarea lichidatorului C.I.I. S. N. .
La momentul deschiderii procedurii insolvenței societatea debitoare se afla în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Calitatea de asociat unic și de administrator statutar pe perioadă nelimitată a S.C.
S.R.L., anterior dizolvării societății, a avut-o pârâtul LS .
Conform art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune întrunirea cumulativă a unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
Apreciem că se impune a se analiza dacă pârâtului i se poate imputa în mod culpabil o faptă ilicită din categoria celor expres reglementate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar dacă aceste fapte ilicite sunt suficiente pentru a cauza starea de insolvență a debitoarei.
În speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d
din Legea nr.85/2006, respectiv lit. a: folosirea bunurilor și a creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane
și, respectiv, lit. d: ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar
.
În mod concret, prejudiciul invocat în cuantum de 15.007 lei reprezintă creanța singurului creditor al procedurii insolvenței, respectiv DGFP C., creanță care se compune din:
taxa pe valoare adăugată în cuantum de 5631 de lei datorată de debitoare în august 2007 și februarie 2008, potrivit deciziilor de impunere nr. 66124/_ și 96.177/_ și, respectiv prin titlul executoriu nr. 19866/_ ;
majorări aferente impozitului pe profit în cuantum de 882 de lei stabilit prin decizia de accesorii nr. 30086/_
dobânzi și penalități pentru neplata TVA, în cuantum de 7649 de lei calculate până la data deschiderii procedurii de insolvență.
Raportat la datele bilanțului contabil întocmit la finele anului 2006, astfel cum a fost publicat pe site-ul M. ului Finanțelor Publice, se poate constata faptul că debitoarea a avut un profit net de 17.926 de lei, iar în plus active imobilizate de 54085 de lei și active circulante de 30187 de lei.
Raportat la aceste date contabile, în lipsa oricăror alte justificări, se poate observa că debitoarea ar fi avut suficiente disponibilități bănești pentru a achita în cursul anului 2007, suma de 5631 de lei cu titlu de TVA, respectiv majorări de întârziere aferente impozitului de profit în cuantum de 882 de lei.
Pe de altă parte, astfel cum reiese din indicatorii financiari conform bilanțului depus pe anul 2007 al debitoarei S.C. T. S.R.L., activele imobilizate au scăzut la 2.096 de lei de la 54.085 de lei, diferența de 51.989 de lei reprezintă o sumă substanțială pe care pârâtul
LS în calitate de administrator statutar ar fi avut obligația, raportat la notificările ce i-au fost adresate, să o justifice.
Astfel cum am menționat anterior, prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 19292 din_ S.C. T. S.R.L. a fost dizolvată de drept, numindu-se lichidator C. S. N. . Astfel, obligația administratorului statutar era aceea de a prezenta lichidatorului desemnat toate actele contabile ale societății și bunurile societății, inclusiv activele imobilizate, activele circulante, fiindu-i ridicat dreptul de administrare potrivit art. 233 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Astfel cum reiese din raportul privind situația economică a S.C. T. S.R.L.( fila 11), pârâtul LS nu a procedat la predarea către lichidator a acestor bunuri în cursul anului 2007, deși, din indicatorii menționați reiese că societatea avea la sfârșitul anului 2006 profit net de 17926 de lei, active imobilizate de 54085 de lei și active circulante de 30197 de lei; chiar la finalul anului 2007, aceeași societate deținea active imobilizate de 2096 de lei și active circulante de 46.528 de lei.
Prin nepredarea acestor bunuri existente în patrimoniul debitoarei în anul 2007 concomitent cu încetarea activității desfășurate de S.C. T. S.R.L. și având în vedere mai ales refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde notificărilor ce i-au fost adresate și de a se prezenta în fața instanței pentru a răspunde acuzațiilor ce îi sunt aduse, nu se poate concluziona decât în sensul folosirii în interes propriu a bunurilor societății de către pârât, faptă comisivă săvârșită cu intenție de către pârât.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, făcând abstracție de activele imobilizate, dacă pârâtul ar fi predat lichidatorului bunurile societare și evidențele contabile, prin recuperarea în parte a creanțelor pe care S.C. T. S.R.L. le deținea față de terți în cuantum de 41.258 de lei, ar fi fost suficient pentru plata datoriei către creditoarea DGFP C., și, în mod subsecvent, debitoarea nu ar fi ajuns în insolvență, legătura de cauzalitate fiind evidentă.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va aplica prezumția simplă care se impune însă imperativ că pârâtul în calitate de unic asociat și de administrator statutar cu puteri depline a S.C. T. S.R.L., deși a avut la dispoziție în cursul anului 2007 mijloacele financiare pentru plata datoriei către DGFP C. nu a procedat la efectuarea acestei plăți, ci a folosit bunurile persoanei
juridice în interes propriu sau în interesul unui terț, fapt ce a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută în plus și fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atât timp cât legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, fapt ce a atras dizolvarea de drept a societății, iar ulterior insolvența.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului LS a generat imposibilitatea observării și achitării la timp a datoriilor societare, datorii care au antrenat la rândul lor majorări și penalități de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii, prezumție care se întemeiază chiar pe starea de fapt care a generat dizolvarea de drept a societății.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâta nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditoarea nu și-a recuperat nici măcar parțial creanța care reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 consideră că se impune obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în cuantum de 15.007 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite acțiunea formulată de C. S. N. în calitate de lichidator al debitoarei S.C.
T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul LS și, în consecință:
Dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. T.
S.R.L. în cuantum de 15.007 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. A. B.
Red., tehnored. D.H. 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1609/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 698/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
