Decizia civilă nr. 3262/2013. Procedura insolvenței

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a1*

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3262/2013

Ședința publică de la 15 Martie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.

Judecător M. B.

Judecător G. -A. N. Grefier A. B.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de CAMOLLETO G. L. împotriva sentinței civile nr. 2491 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1* al Tribunalului S. izat C., privind și pe intimat SC S. C. S., intimat C. C., creditor SC M. G. S. ,

intimat C. D., și pe intimat SC L. I. S. PRIN LICHIDATOR J.

- J. I., debitor SC A. B. S., intimat SC L. I. S., având ca obiect procedura insolvenței contestație la tabelul preliminar.

Se constată că la data de 14 martie 2013 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de recurent.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 8 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr.2491 din_, pronunțată în dosarul nr._

/a1* al Tribunalului S. izat C. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația debitoarei SC L. I. S. prin administrator special C. G. L. formulată împotriva tabelului preliminar.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr.2899/2010 pronunțată la data de 30 iunie 2010, în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.2906/2010 a Curții de Apel C., judecătorul sindic a admis cererile conexate (înregistrate inițial sub nr._ și nr._ ) formulate de creditorii SC S. C. S. și C. C. împotriva debitoarei SC L. I. S. și a deschis procedura insolvenței debitoarei.

Pornind de a aceste premise, judecătorul sindic reține că, cele două creanțe pretinse de contestatorii C. C. și SC S. C. S., au fost supuse controlului de legalitate în cele două grade de jurisdicție, la momentul deschideri procedurii insolvenței, astfel încât, chiar dacă în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.1201 din vechiul Cod civil, în vigoare prin prisma dispozițiilor art.230 lit. a din Legea nr.71/2011, dat fiind faptul că lipsește condiția identității de cauză, judecătorul sindic apreciază că în cauză există autoritate pozitivă de lucru judecat.

Astfel, cât privește creanța pretinsă de creditorul C. C., judecătorul sindic consideră că în mod corect aceasta a fost înscrisă în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, reținând că acesta a acordat debitoarei cu titlu de împrumut suma de 115.000 euro, astfel cum a rezultat din coroborarea contractului de împrumut din 31 martie 2009 (f.7 dosar nr.

_ ) cu actul adițional nr. 1/16 iunie 2009 la contractul de împrumut din 31 martie 2009 referitor la predarea sumei de 115.000 euro de către creditor reprezentantului debitoarei (f.32 dosar nr._ ).

Potrivit art. 1174 din vechiul Cod civil, în vigoare prin prisma dispozițiilor art.230 lit. a din Legea nr.71/2011, actul cel autentic sau cel sub semnătură privată are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect. Dar menționările care au de obiect un fapt cu totul străin de acela al convenției, nu pot servi decât numai la un început de dovadă. În termeni mai moderni, actul autentic sau actul sub semnătură privată face dovada deplină a drepturilor și obligațiilor care rezultă din raportul juridic principal pe care îl consemnează și face dovada deplină și a drepturilor și obligațiilor ce rezultă din mențiunile suplimentare ale actului, dacă aceste mențiuni au vreo legătură cu obiectul raportului juridic principal (obiectul principal al convenției).

Potrivit art. 1180 din vechiul Cod civil, în vigoare prin prisma dispozițiilor art.230 lit. a din Legea nr.71/2011, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie sa fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească. Nu sunt supuși la această regula comercianții, industrialii, plugarii, vierii, slugile și oamenii care muncesc cu ziua.

Dispozițiile art. 1180 C.civ. instituie o protecție specială în favoarea persoanelor care se obligă la plata unei sume de bani, prin impunerea față de aceștia a unei obligații de a marca acceptarea expresă a obligației de plată prin scrierea în întregime a actului sau prin înscrierea formulei "bun și aprobat pentru suma de …";, sub sancțiunea lipsirii înscrisului sub semnătură privată de valoare probatorie în cazul absenței acestei mențiuni exprese. Cu toate acestea, legea civilă exceptează în mod expres comercianții de la aplicabilitatea acestei reguli protective tocmai în considerarea faptului că aceștia, spre deosebire de persoanele care încheie acte civile, încheie acte juridice comerciale cu o frecvență ridicată și acționează ca profesioniști în materia comerțului, neavând nevoie de o astfel de protecție specială (care, desigur, ar și diminua celeritatea desfășurării raporturilor comerciale). În consecință, fiind exceptați de la aplicabilitatea regulii prevăzute de art. 1180 C.civ., comercianții sunt prezumați de lege că au acceptat toate obligațiile consemnate într-un înscris, care le revin potrivit mențiunilor înscrisului, prin simpla semnare și/sau ștampilare a înscrisului.

Potrivit art. 56 C.com., aplicabil în cauză, reținând data la care au luat naștere raporturile dintre părți, precum și dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel

Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că legea comercială aplică regimul juridic comercial, derogator de la cel civil, și

necomercianților care încheie un contract comercial de împrumut cum este cazul contractului în speță

(f.7 dosar nr._ ).

În consecință, contractul de (creditare firmă) din 31 martie 2009 (f.7 dosar nr._ ) a fost valabil încheiat între creditorul C. C. și SC L. I. S. prin simpla semnare a înscrisului său constatator de către părți - creditorul C. C. personal și debitoarea SC L. I.

S. prin reprezentantul său legal la data de 31 martie 2009, administratorul cu puteri depline C. D. (f.9 dosar nr._ ), nefiind necesară vreo mențiune suplimentară.

Referitor la alegațiile debitoarei contestatoare în sensul fictivității acestui contract de împrumut, judecătorul sindic a reținut faptul că debitoarea nu a dovedit această afirmație. Extrasele din contabilitatea debitoarei nu pot fi avute în vedere pentru dovedirea acestei alegații, deoarece potrivit art. 1184 C.civ. registrele comercianților se cred în contra lor, dar cel care voiește a profita de ele nu poate despărți cuprinderea lor, lăsând aceea ce poate a-i fi contrar, nefiind, deci, posibilă probarea de către debitoarea contestatoare a propriilor sale afirmații cu propriile evidențe contabile, ci doar a contrariului acestor afirmații.

Creanța creditorului C. C. are caracter cert, rezultând fără echivoc din contractul de împrumut din 31 martie 2009, este lichidă exigibilă fiind astfel îndeplinite condițiile stabilite de art. 379 alin. 3 C.proc.civ.

În mod similar, și contractul de prestări servicii și executări de lucrări nr. 11/31 martie 2008 (f.7-8 dosar nr._ ), modificat prin actul adițional din 1 iulie 2009 (f.9 dosar nr._ ) este valabil încheiat sub semnătură privată, iar nesemnarea de către reprezentantul debitoarei a facturilor de la f.10-16 din dosarul nr._ nu prezintă relevanță, în condițiile în care prestațiile părților au fost determinate inclusiv sub aspectul întinderii obligației de plată a debitoarei SC L. I.

S. prin contractul de prestări servicii și executări de lucrări nr. 11/31 martie 2008, iar facturile au fost emise doar în scop contabil, fiind valabil emise fără semnarea lor, conform art. 155 C. fiscal.

Astfel, creanța creditoarei SC S. C. S. este certă, rezultând din contractul de prestări servicii și executări de lucrări nr. 11/31 martie 2008 (f.7-8) coroborat cu actul adițional din 1 iulie 2009 (f.9) și cu facturile depuse la dosar (f.10-16), este lichidă, obligația debitoarei fiind stabilită în bani și este exigibilă.

Cât privește creanțe pretinsă de creditorul C. D., similar celei pretinse de creditorul C. C., aceasta a rezultat din contractul de împrumut f.n./_ (atașat declarației de creanță), fiind identic cu cel analizat în cele ce preced, precum și cu cel în temeiul căruia însuși administratorul special al debitoarei, dl. C. G. L., a declarat o creanță în cuantum de 136.451,99 lei.

Așadar, creanța creditorului C. D. are caracter cert, rezultând fără echivoc din contractul de împrumut din 17 aprilie 2008, este lichidă exigibilă fiind astfel îndeplinite condițiile stabilite

de art. 379 alin. 3 C.proc.civ.

Pentru toate considerentele reținute, în temeiul art. 73 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată contestația debitoarei SC L. I. S. prin administrator special C. G. L. .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. G. L., in calitate de administrator special al SC L. I. S., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință: reducerea cuantumului

creantei SC S. C. SR.L, pana la concurenta sumei de 2000 de lei

,radierea din tabelul preliminar al creantelor, creanta cu care a fost inscris numitul C. D., întrucât acesta nu are niciun drept de creanta fata de SC L. I. S.R.L

in baza contractului si a actului aditional pe care acesta l-a invocat în cuprinsul cererii de creanta depusa în prezentul dosar; radierea creanței cu care a fost inscris creditorul C. C. in tabelul preliminar al creantelor, in baza contract de împrumut din_ si a actului aditional din data de_ .

In motivele de recurs se arată, în ceea ce priveste creanta pretinsa de

C. C., contractul invocat de catre acesta este un contract fictiv, incheiat de catre acesta, cand administrator era C. D., fiul lui C. C., fara ca fostul administrator sa fi avut acordul asociatului unic al subscrisei, fiind evident ca acesta a incheiat acel contract cu scopul de a prejudicia societatea, cu atat mai mult cu cat chiar din cuprinsul contractului de imprumut aflat la dosarul cauzei, rezulta ca banii nu au fost virati in contul societatii nici inainte de semnarea contractului, dar nici dupa semnare, mentionandu-se in mod expres la art.11 din respectivul contract, ca banii se vor depune in numerar, la casieria subscrisei, pana la data de_, ori reclamantul din prezentul dosar nu a facut dovada acestui virament. Pe langa aspectele mentionate anterior, invederează instantei faptul ca in contabilitatea societatii nu se regaseste inregistrat nici acest contract de imprumut, nici actul aditional, ba mai mult, in contabilitate apare ca aceasta suma de 115.000 euro, este virata in contul societatii de catre asociatul C. G. -L. . De asemenea, in legatura cu acest aspect, trebuie mentionat faptul ca nu exista nicio hotarare a asociatului unic privind contractarea de catre SC L. I. S.R.L, a unui imprumut din partea unui tert si acordarea mandatului fostului administrator C. D., de a incheia un contract de imprumut cu privire la suma de 115.000 euro.

Menționează că în realitate nu s-a incheiat nici un contract de imprumut intre C. C. si C. D., in calitate de administrator al SC

L. I. SR.L, fosta A. B. si nici acel act aditional la contractul de împrumut din data de_, care a fost anexat, aceste doua acte fiind false si intocmite ulterior datei la care fostul administrator a incetat sa mai detina acest mandate. Este inadmisibil ca un administrator sa incheie un contract de imprumut cu tatal sau, cu privire la o suma atat de mare, fara a avea aprobarea asociatului unic, in conditiile in care, AGA obisnuia sa se intruneasca si pentru aprobarea contractarii unor imprumuturi de sume mai mici si sa hotarasca daca societatea are sau nu nevoie de acel imprumut

, precum si asupra cuantumului acestuia. Acest lucru se intampla insa, doar in cazul in care asociatul unic era in imposibilitate de a credita societatea. De altfel, pentru o suma de 112.000 de lei, intre societate si creditor, s-a incheiat un contract de imprumut autentificat la notar, cu garantie imobiliara, astfel incat, in acest caz, fiind vorba de o suma mult mai mare, este greu de crezut faptul ca imprumutul s-a contractat in lipsa de garantii mobiliare sau imobiliare din partea societatii, pentru a putea asigura restituirea acestuia.

In legatura cu contractul lui C. D., care a stat la baza acceptarii creantei acestuia si care a stat si la baza calcularii penalitatilor de intarziere in valoare de 50.293 euro, aceeasi suma pe care C. D. sustine ca ar trebui sa o revendice de la societate, mentionez ca acest contarct, la fel ca si cel al lui CORFERA C., nu are numar de inregistrare in contabilitatea S.C

L. I. S.RL.

In ceea ce priveste creanta SC S. C. S.RL, aceasta este inferioara valorii de 7.382 lei, deoarece facturile pana in luna iunie 2009 au fost achitate iar in luna august aceasta firma nu a mai tinut evidenta contabila, iar pana in luna iulie, creanta acestei firme fata de SC L. I. S.RL era de maximum 2000 de lei si nu in valoare de 7.320 lei.

Avand in vedere toate aceste considerente solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata.

SP J. I. în calitate de lichidator judiciar al SC L. I.

S. prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate

Arată că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului S. izat C. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței referitoare la debitoare, intimata fiind desemnată în calitate de administrator judiciar în vederea administrarii procedurii si indeplinirii atributiilor prevazute in art. 20 al legii 85/2006, privind insolventa comerciala.

Ulterior, fata de debitoare s-a dispus trecerea in faliment in procedura simplificata.

In exercitarea atributiilor care revin administratorului judiciar in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 20 alin. 1 lit. k, al legii 85/2006, s-a procedat la intocmirea tabelului preliminar al creditorilor, precum si la afisarea acestuia la usa instantei potrivit prevederilor cuprinse in art. 72 al legii.

In ce priveste creanta S.C. S. C. S.R.L., aceasta rezulta dintr-un contract de prestari servicii si executari lucrari nr. 11/31 martie 2008 coroborat cu actul aditional din 1 iul. 2009, obligatia debitoarei fiind stabilita in bani, in baza acestui contract respectiv act aditional fiind emise facturile fiscale in sarcina societatii debitoare;

Cu privire la faptul ca in evidenta contabila a societatii debitoare nu ar fi inregistrate aceste facturi fiscale si pe cale de consecinta potrivit evidentei contabile societatea debitoare nu ar datora sumele pretinse de creditoare, sau ar datora suma de 2.000 lei, invocind in acest sens actele contabile ale debitoarei, invederam ca in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 1184 (vechiul) c. Civ. registrele comerciantilor se cred in contra lor, nefiind posibila probarea de catre debitoarea comerciant a propriilor afirmatii cu propriile evidente, ci doar a contrariului acestor afirmatii.

In ce priveste creanta invocata de C. C., acesta are la baza un contract de imprumut, incheiat intre C. Cifera pe de o parte si S.C. L. I.

S.R.L. pe de alta parte, obiectul contractului de imprumut constind in imprumutarea de catre societate a sumei de 115.000 Euro. Un aspect deosebit de important, îl constituie faptul ca acest contract de imprumut si implicit creanta care rezulta din acest contract de imprumut au facut obiectul cererii de deschidere a procedurii referitoare la S.C. L. I.

S.R.L. acestea fiind analizate de judecatorul sindic, iar in baza acestor inscrisuri, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei referitoare la debitoare.

Cu privire la creanta invocata de C. D., prin cererea formulata creditorul solicita inscrierea in tabelul creditorilor cu o creanta in cuantum de 100.586 euro, echivalentul in lei la cursul BNR, reprezentind creante certe, lichide si exigibile, care rezulta din contractul de imprumut f.n./_

, incheiat intre creditor si debitoare. Potrivit actului aditional

incheiat la data de 25 aug. 2009, societatea debitoare, societate care la acea data se denumea S.C. A. B. S.R.L., restituie creditorului C. D.

suma de 30.500 euro, suma prin care se stinge partial imprumutul acordat de C. D. .

Actele care sunt anexate cererii de admitere a creantei, respectiv contractul de imprumut incheiat intre parti, precum si actul aditional, prin care in fapt se recunoaste imprumutul care a existat intre parti, precum si faptul ca o parte a acelui imprumut a fost restituit catre Cifera D. reprezintă temeiurile în raport de care creanța invocată ca fiind certa, lichida si exigibila.

Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:

Prin sentința comercială nr.2899/2010 pronunțată la data de 30 iunie 2010, în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.2906/2010 a Curții de Apel C., judecătorul sindic a admis cererile conexate (înregistrate inițial sub nr._ și nr._ ) formulate de creditorii SC S. C.

și C. C.

împotriva debitoarei SC L. I. S. și a deschis procedura insolvenței debitoarei.

Judecătorul sindic a reținut la data deschiderii procedurii insolvenței că:";

potrivit art. 1174 din vechiul Cod civil, în vigoare prin prisma dispozițiilor art.230 lit. a din Legea nr.71/2011, actul cel autentic sau cel sub semnătură privată are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect. Dar menționările care au de obiect un fapt cu totul străin de acela al convenției, nu pot servi decât numai la un început de dovadă. În termeni mai moderni, actul autentic sau actul sub semnătură privată face dovada deplină a drepturilor și obligațiilor care rezultă din raportul juridic principal pe care îl consemnează și face dovada deplină și a drepturilor și obligațiilor ce rezultă din mențiunile suplimentare ale actului, dacă aceste mențiuni au vreo legătură cu obiectul raportului juridic principal (obiectul principal al convenției).Potrivit art. 1180 din vechiul Cod civil, în vigoare prin prisma dispozițiilor art.230 lit. a din Legea nr.71/2011, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie sa fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească. Nu sunt supuși la această regula comercianții, industrialii, plugarii, vierii, slugile și oamenii care muncesc cu ziua. Dispozițiile art. 1180 C.civ. instituie o protecție specială în favoarea persoanelor care se obligă la plata unei sume de bani, prin

impunerea față de aceștia a unei obligații de a marca acceptarea expresă a obligației de plată prin scrierea în întregime a actului sau prin înscrierea formulei "bun și aprobat pentru suma de …";, sub sancțiunea lipsirii înscrisului sub semnătură privată de valoare probatorie în cazul absenței acestei mențiuni exprese. Cu toate acestea, legea civilă exceptează în mod expres comercianții de la aplicabilitatea acestei reguli protective tocmai în considerarea faptului că aceștia, spre deosebire de persoanele care încheie acte civile, încheie acte juridice comerciale cu o frecvență ridicată și acționează ca profesioniști în materia comerțului, neavând nevoie de o astfel de protecție specială (care, desigur, ar și diminua celeritatea desfășurării raporturilor comerciale). În consecință, fiind exceptați de la aplicabilitatea regulii prevăzute de art. 1180 C.civ., comercianții sunt prezumați de lege că au acceptat toate obligațiile consemnate într-un înscris, care le revin potrivit mențiunilor înscrisului, prin simpla semnare și/sau ștampilare a înscrisului.Potrivit art. 56 C.com., aplicabil în cauză, dacă un act este

comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfelDin coroborarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că legea comercială aplică regimul juridic comercial, derogator de la cel civil, și necomercianților care încheie un contract comercial de împrumut cum este cazul contractului în speță (f.7 dosar nr._ ).În consecință, contractul de (creditare firmă) din 31 martie 2009 (f.7 dosar nr. _

) a fost valabil încheiat între creditorul C. C. și SC L. I. S. prin simpla semnare a înscrisului său constatator de către părți - creditorul C. C. personal și debitoarea SC L. I. S. prin reprezentantul său legal la data de 31 martie 2009, administratorul cu puteri depline C. D. (f.9 dosar nr._ ), nefiind necesară vreo mențiune suplimentară.

În cadrul contestației formulate, debitoarea a susținut că actul juridic pe care se întemeiază cererea de deschidere a procedurii este fictiv, întrucât nu există dovada faptului că banii nu au fost efectiv virați în conturile debitoarei împrumutate.

Debitoarea a mai afirmat că nesecurizarea împrumutului prin constituirea de garanții reale și calitatea împrumutătorului ,care este rudă de gradul I cu reprezentantul legal al împrumutatei constituie indicii obiective care pot fundamenta prezumția că împrumutul a fost unul fictiv.

Debitoarea a relevat că, împrumutul putea asumat în mod valabil doar de organul deliberativ al entității .

Apărările evocate de recurent, privitoare la fictivitatea/nulitatea/inopozabilitatea contractului de împrumut încheiat de debitoare cu creditorul C. C. au fost invalidate în procesul privitor la deschiderea procedurii insolvenței. În consecință, reluarea lor în cadrul contestației la tabelul preliminar nu este admisibilă . La fundamentul puterii de lucru judecat, se așează ideea de imutabilitate a actului

jurisdicțional prin care, în cadrul unei proceduri contradictorii, s-a verificat și tranșat o situație litigioasă.

Verificarea jurisdicțională pe această componentă a litigiului a fost însă săvârșită în litigiul privitor la deschiderea procedurii.

Prin hotărârea de deschidere a procedurii, confirmată în etapa recursului, s-a reținut că creditorul C. C. este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii întrucât deține o creață certă, lichidă, exigibilă rezultând fără echivoc din contractul de împrumut din 31 martie 2009, care întrunește valoarea prag prevăzută de Legea insolvenței.

Creanța pretinsă de creditorul C. C., a fost supusă controlului de legalitate în cele două grade de jurisdicție.

Așa fiind, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că dezlegările date prin hotărârea de deschidere a procedurii referitoare la

fictivitatea /nulitatea/inopozabilitatea contractului de împrumut încheiat de debitoare cu creditorul C. C. au intrat în puterea lucrului judecat.

În acest context, imutabilitatea verificării jurisdicționale( realizate prin hotărârea de deschidere a procedurii ) are aptitudinea de a confirma/ consolida apărările creditoarei ,legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultând din contractul de împrumut, reprezentând strict capitalul împrumutat.

C. ea constată că împrumutul a fost unul cu titlu oneros.

Dobânda convențională a fost stabilită la nivelul dobânzii legale reglementat de OG.nr.9/2000 în vigoare la data constituirii raportului juridic litigios. Astfel devin aplicabile dispozițiile art. 2 din OG nr.9/2000 potrivit cărora

în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

Dat fiind că, dobânda convențională, de natura fructelor civile prevăzută într-un contract de împrumut cu termen, nu încetează a curge după expirarea termenului de plată, împrumutatul este îndreptățit să pretindă prin declarația de creanță dobânda legală la capitalul împrumutat( aferentă monedei străine), cu titlu de dobândă remuneratorie începând cu data scadenței și până la data deschiderii procedurii când devin incidente prevederile art. 41 alin.1 din Legea insolvenței.

Întrucât este vorba de plata într-o monedă străină, dobânda legală de 6% pe an, aplicabilă din perspectiva art.4 (la care C. ea a apelat pe baza argumentului de analogie) .

Alăturat dobânzii convenționale, de natura fructelor civile, părțile au stipulat însă și o dobândă convențională, cu caracter moratoriu, pentru nerespectarea termenului de restituire.

Interdicția stipulării clauzei penale în contractul de împrumut a fost reglementată de Legea nr.313/1879. Conform acestor prevederi legale, dobânzile moratorii mai mari decât dobânda maximă permisă de lege reprezintă o clauză penală interzisă. În raport de aceste considerente, creanța invocată de creditorul C. C. cu titlu de dobândă convențională, cu caracter moratoriu, pentru nerespectarea termenului de restituire nu este legitimă ,întrucât clauza de daune interese moratorii ascunde o dobândă remuneratorie deghizată.

2. Creanța pretinsă de SC S. C. S., a fost de asemenea supusă controlului de legalitate în cele două grade de jurisdicție, la momentul deschideri procedurii insolvenței.

Prin urmare, imutabilitatea verificării jurisdicționale

( realizate prin hotărârea de deschidere a procedurii

) are aptitudinea de a confirma/ consolida apărările creditoarei ,legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de SC S. C. S. .

Cât privește creanțe pretinsă de creditorul C. D. curtea reține următoarele:

Recurentul a susținut că actul juridic pe care se întemeiază declarația de creanță este fictiv, întrucât nu există dovada faptului că banii nu au fost efectiv virați în conturile debitoarei împrumutate.

Recurentul a mai afirmat că nesecurizarea împrumutului prin constituirea de garanții reale, ținând cont de valoarea semnificativă a finanțării ,calitatea împrumutătorului, care era și reprezentantul legal

al debitoarei la data încheierii convenției, constituie indicii obiective care pot fundamenta prezumția că împrumutul a fost unul fictiv.

C. ea reține că actul de împrumut este încheiat pentru două părți diferite, de voința unei singure persoane ,creditorul C. D. care a acționat într-o dublă calitate: în calitate de împrumutător și de reprezentant legal al împrumutatului.

Prin urmare contractul de împrumut întrunește trăsăturile specifice unui autocontract.

C. ea a analizat cu precădere apărările referitoare la caracterul simulat al convenției. Recurentul a susținut că împrumutul este unul fictiv și că împrumutătorul nu a făcut dovada tradițiunii lucrului ce formează obiectul contractului.

Numai înscrisul doveditor al contractului de împrumut încheiat pentru două părți diferite, prin voința unei singure persoane, anume prin voința împrumutătorului, nu are aptitudinea de a dovedi realitatea acestei operațiuni juridice.

Împrumutul de consumație este un contract real, în materia contractelor reale, predarea lucrului care formează obiectul contractului fiind necesară pentru însăși formarea sa valabilă.

În speță însă, faptul material al predării lucrului nu rezultă din nicio un mijloc de probă .

De principiu, dovada împrumutului de consumație se poate face printr-un înscris sub semnătură privată.

C. ea reține însă că instanța chemată să se pronunțe în legătură cu dovada contractului trebuie să manifeste o grijă deosebită cu privire la relevanța acestui mijloc de probă ,atunci când se află în prezența unui autocontract, deși o atare distincție nu se regăsește în corpul legii.

Ținând cont de dispozițiile art. 1203 C.civ și art. 46 C.com este permisă orice dovadă, atunci când se pune problema unei fraude la lege( fraudarea legii printr-o cauză simulată ori a unei situații asimilate cu frauda la lege-ex. falsitatea sau caracterul ilicit ori imoral al cauzei).

În speță, împrumutatul a formulat o astfel de acuzație,apelul la prezumțiile judiciare simple fiind necesar.

Calitatea împrumutătorului - reprezentant legal al debitoarei la data încheierii convenției;

valoarea semnificativă a finanțării;

intervalul relativ scurt dintre data încheierii convenției(_ )

, data scadenței_ ) și data intrării în procedură(_ );

●lipsa datei certe ;

●lipsa dovezii fondurilor necesare finanțării din partea împrumutătorului ( nu există dovada disponibilităților bănești la data acordării împrumutului: extras de cont bancar, declarație de impunere care să ateste veniturile acestuia la epoca tranzacției);

●nereflectarea împrumutului în evidențele contabile ale debitoarei de către împrumutător, căruia îi revenea această îndatorire, în calitate de administrator al societății împrumutate;

●neindicarea de către executiv a necesității și destinației fondurilor împrumutate;

împrejurarea că faptul material al predării lucrului nu rezultă din alte mijloace de probă ;

nesecurizarea împrumutului prin constituirea de garanții reale, deși pentru împrumuturi mai mici astfel de garații au fost luate

constituie indicii obiective care pot fundamenta prezumția că împrumutul a fost unul fictiv.

Dacă patrimoniul societar ar fi fost în mod real îmbogățit cu aceste resurse, ele ar fi trebuit, în primul rând să fie reflectate de evidențele contabile și nu în ultimul rând să poată fi puse în legătură cu activitatea economică a entității.

Pentru aceste motive ,în baza art. 312 C.proc.civ instanța va

‚admite recursul declarat de CAMOLLETO G. L. împotriva sentinței civile nr. 2491 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1* al Tribunalului S. izat C., pe care o va modifica în sensul că va admite în parte contestația la tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC L. I. S.

formulată în contradictoriu cu creditorii C. C., D. C. și în consecință: va dispune înscrierea în tabelul creanțelor a creanței reprezentând echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 1. Euro cu dobânda legală aferentă monedei străine, calculată începând cu data scadenței și până la data deschiderii procedurii în favoarea creditorului C.

C. . Toodată va dispune radierea creditorului C. D. din tabelul creanțelor și va menține dispozițiile privind respingerea contestației formulate în contradictoriu cu SC S. C. S. .

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de CAMOLLETO G. L. împotriva sentinței civile nr. 2491 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1* al Tribunalului S. izat C., pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația la tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC

L. I. S. formulată în contradictoriu cu creditorii C. C., D. C. și în consecință: dispune înscrierea în tabelul creanțelor a creanței reprezentând echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 1. Euro cu dobânda legală aferentă monedei străine, calculată începând cu data scadenței și până la data deschiderii procedurii în favoarea creditorului C.

C. .

Dispune radierea creditorului C. D. din tabelul creanțelor.

Menține dispozițiile privind respingerea contestației formulate în contradictoriu cu SC S. C. S. .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

AL H.

A. N.

red.S.Al H./A.C. 2 ex.- - _

jud.fond.Koșa N.

← Încheierea civilă nr. 342/2013. Procedura insolvenței		Sentința civilă nr. 1609/2013. Procedura insolvenței →

Decizia civilă nr. 3262/2013. Procedura insolvenței

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3262/2013. Procedura insolvenței