Sentința civilă nr. 2033/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr._ - ANEXA B
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2033/2013
Ședința publică din 08 Noiembrie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: U. I. , judecător-sindic GREFIER: F. K.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de lichidatorul judiciar SS în cauza cu nr. de mai sus privind pe debitoarea SC G. W. CONSILTING S. B., pentru atragerea răspunderii materiale a pârâților Ș. G., P. I., R. T. și C.
V. .
Cauza s-a judecat în fond la data de 25 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat din nou pronunțarea soluției la data de 08 noiembrie 2013.
Deliberând, constată că:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în răspunderea patrimonială formulată în dosarul de insolvență privind pe debitoarea societatea SC G. W. C. S. B., și înregistrată în prezentul dosar asociat "ANEXA B"; pentru soluționare, lichidatorul judiciar SS a solicitat, în temeiul art.138 alin.1 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, să fie obligați pârâții: S. G., P. I., R. T. V. și
V., în solidar, să plătească în favoarea debitoarei în faliment, suma de 1.946.627,68 lei reprezentând întreg pasivul înscris la masa credală de la data formulării acțiunii -_ .
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința nr.742/_ a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea S.C. G. W. CONSILTING S. fiind desemnat inițial administrator judiciar și pentru că nu a fost propus un plan de reorganizare iar societatea nu mai desfășura activitate din iunie 2008, sediul nu mai corespundea adresei din R. C., prin sentința nr.99/_ s-a aprobat raportul administratorului judiciar și s-a deschis procedura simplificată a falimentului.
Reclamanta a arătat că în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege a solicitat și obținut informații de la O.R.C. de pe lângă T. B. -N. din care rezultă că de la înființare -_ și până la deschiderea procedurii insolvenței -_, societatea debitoare a avut ca asociați și administratori pe cei patru pârâți, astfel:
P. I. - asociat;
S. G. - asociat și administrator în perioada_ -_ ;
C. V. - asociat și administrator statutar în perioada_ -_ ;
R. T. V. - asociat și administrator în perioada_ -_ .
De asemenea, reclamanta a arătat că a întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, pe baza documentelor financiar contabile ale
societății puse la dispoziție de dl.R. T. Valetin - administrator statutar, a datelor obținute de la O.R.C. și a documentelor societății în insolvență, constatând că în perioada în care aceasta a funcționat a acumulat datorii de 1.940.764,80 lei până la intrarea în insolvență - prejudiciu reprezentând valoarea creanțelor înscrise în tabelul preliminar de creanțe.
In ce privește faptele de care sunt vinovați și se fac răspunzători cei 4 pârâți și care au condus la insolvența debitoarei, s-au susținut următoarele:
Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al
altei persoane - faptă prev.de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Pentru motivarea acestei susțineri s-a arătat că în Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență, înregistrat sub nr.87/_, a rezultat că la data de_, debitoarea înregistra în evidențele contabile, doar scriptic în balanța de verificare și neidentificate faptic:
bunuri în valoare totală de 1.555.830,36 lei, reprezentând:
echipamente tehnologice……………………….. 929.969,23 lei;
- mijloace de transport …………………………... 41.283,65 lei;
mobilier, aparatură, birotică …………………… 13.132,35 lei;
- materii prime ………………………………….. 342.222,00 lei;
- materiale auxiliare …………………………….. 14.683,42 lei;
alte materiale consumabile ……………………. 3.966,71 lei;
- semifabricate ………………………………….. 210.573,00 lei.
Creanțe de recuperat în sumă totală de: ……… 731.664,12 lei;
Suma de 91.796 lei, evidențiată scriptic în balanța de verificare și neidentificată în casierie sau conturile bancare ale debitoarei.
S-a arătat că lipsa acestor bunuri, și neprezentarea de acte justificative privind dispoziția acestora, duce la concluzia că au fost folosite în interes personal sau ale unei alte persoane, de către administratori.
Au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod
vădit persoana juridică la încetare de plăți - fapta prev.de art.138 alin.1 lit.c din
Leg.nr.85/2006
.
Sub acest aspect s-a susținut că în Raportul de cauze s-a evidențiat faptul, în baza principalilor indicatori economico-financiari din perioada 2006 -_, că activul net contabil al debitoarei a fost în permanență negativ iar la data de_ debitoarea înregistrează o pierdere de 567.667 lei, ceea ce înseamnă că debitoarea a avut în permanență un grad foarte mare de îndatorare și a înregistrat pierderi continue fără ca pârâții să se sesizeze de acest fapt și să introducă la instanță o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în conformitate cu prevederile art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Faptul că pârâții au dispus continuarea activității în interes personal rezultă din aceea că pârâții S. G., P. I. și R. T. erau și angajați ai societății și realizau venituri din activitatea acesteia, cât și pârâtul C. V. care era proprietarul spațiilor închiriate de către debitoare.
Pe de altă parte, pârâții au angajat credite bancare de ordinul sutelor de mii de euro și au contractat materie primă de la furnizori, de ordinul miliardelor de lei vechi, fără a avea vreo garanție că vor putea returna creditele și achita creditorii.
Mai mult, s-a arătat în motivarea acestui punct că la încetarea activității - _
, debitoarea avea în patrimoniu stocuri în valoare de 571.520 lei care nu se mai
regăsesc faptic. Dl. R., ultimul administrator afirmă că aceste stocuri au rămas în spațiile deținute de pârâtul C. V. iar acesta din urmă susține că nu are cunoștință de aceste stocuri, de unde se trage concluzia că, de fapt, continuarea activității s-a făcut pentru interesul personal al pârâților.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele doc umente
contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea - fapte prev.de
art.138 alin.1 lit.d din Leg.nr.85/2006.
S-a arătat în acțiune că din evidența financiar contabilă și raportul cauzal reiese că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile Legii contabilității, nr.82/1991, neținând o evidență analitică a conturilor, din care să reiasă fiecare furnizor în parte, fiecare debitor și o listă de inventar a bunurilor, contabilitatea fiind ținută doar sintetic, valoric, fiind imposibil de identificat bunurile și valorile din patrimoniul debitoarei.
In continuare, s-a arătat că după data de_ a fost abandonată, practic, ținerea contabilității cât și a activității.
Deturnarea sau ascunderea unei părți din act ivul persoanei juridice - fapta
prev.de art.138 alin.1 lit.e din Leg.nr.85/2006
Pentru susținerea acestei fapte, s-a arătat că atât stocurile în valoare e 571.520 lei cât și suma de 91.796 lei, evidențiate în contabilitate dar inexistente faptic, duce la concluzia că aceste bunuri au fost deturnate sau ascunse de pârâți, nefiind predate pentru valorificarea lor în vederea plății pasivului.
In concluzie, s-a arătat în acțiune că prin neplata datoriilor către creditori de către pârâți în calitate de administratori statutari și asociați, au creat un prejudiciu, iar aceștia sunt răspunzători de repararea acestuia, în baza textelor de lege menționate.
S-a făcut precizarea, de asemenea, că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii personale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâților, făcând trimitere la prev.art.998-999
C. civil.
In susținerea acțiunii s-au anexat: Raportul de cauze (f.8-11) și tabel preliminar de creanțe (f.12-13).
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conf.art.77 alin.1 din Leg.nr.85/2006.
Toți pârâții au depus întâmpinare cu mențiunea că pârâții S. G. și P. I. au depus o întâmpinare comună.
Pârâtul R. T. V., prin întâmpinarea sa (f.66-72) a solicitat respingerea acțiunii față de persoana sa, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt s-a susținut, în esență, că nu se face vinovat de faptele ce i se impută de lichidatorul judiciar și că singurul vinovat de săvârșirea unor fapte dintre cele prev.la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este pârâtul C. V. care, prin activitatea sa, nu doar că a cauzat ci chiar a urmărit ajungerea societății debitoare în insolvență. În acest sens s-a arătat că pârâtul C. V. deținea anterior o altă societate - E. S. al cărei asociat și administrator era în care îi avea angajați pe pârâții P. I. și Ș. G. cu sprijinul cărora a intenționat să înființeze la SC E. S. o secție de produse finite stratificate din lemn, fiind aduse utilaje de cca. 500.000 euro ce nu au putut fi achitate de E. S. . În acest timp, pârâtul R. T. V. a organizat fluxul tehnologic al acestei secții, fără să aibă vreo calitate în această
societate, ci în firma SC W. EXPERT INDUSTRY S. - firma care a vândut utilajele, în schimbul unui comision.
Întrucât societatea E. S. nu a fost în măsură să achite utilajele achiziționate, pârâtul R. a înființat o altă societate, de comun acord cu pârâții P. I. și Ș. G.
, respectiv prezenta societate debitoare G. VOOD C. S. care a prestat activități de consultanță pentru terți până în luna martie 2007, după care cei 3 asociați, au hotărât să deruleze activitatea de stratificare și a încheiat un contract de locațiune cu societatea E. S. pentru închirierea spațiilor pe care aceasta le deținea, în schimbul obligației propuse de pârâtul C. V. de a investi un milion de euro în societatea nou-înființată, urmând a prelua întreaga activitate.
În relația sa de colaborare cu societatea E. S., debitoarea administrată de Ș.
G. achiziționează întreaga materie primă pe care o factura ulterior către societatea
E. S. în vederea procesării, pe baza unui contract de prestări servicii, iar produsele finite realizate erau revândute către debitoare care le oferea beneficiarilor..
S-a menționat că din această colaborare, societate E. S. a acumulat față de debitoare o datorie de 1,3 - 1,4 milioane lei și că activitatea a continuat și după ce pârâtul C. V. a preluat și administrarea societății debitoare, iar problemele financiare au început să apară odată cu schimbarea sediului debitoarei din localitatea
V. de Jos, în Municiul B., când administrarea a fost preluată de pârâtul C. V. care a devenit și asociat majoritar prin aport de capital social. Totodată, angajații societății E. S. au fost preluați de debitoare, iar pârâtul R. T. V., care a preluat administrarea societății, a sesizat unele nereguli în activitatea de gestionare a fondurilor debitoarei, însă a continuat colaborarea cu societatea E., dar debitoarea a continuat să aibă pierderi întrucât fostul administrator C. V. se implica nelegal în activitatea debitoarei, inclusiv prin faptul și-a păstrat dreptul de semnătură asupra unui cont al debitoarei deschis la Banca Transilvania și de care a dispus în continuare. În continuare, pârâtul R. T. V., a susținut în întâmpinare că debitoarea a intrat în insolvență din cauza încetării contractului de locațiune a spațiilor de producție, realizată în mod nelegal și abuziv de societatea E. S., prin asociat și administrator C. V. și evacuarea forțată din imobile, deși raporturile de locațiune s-au încheiat pe 5 ani.(în realitate, contractul de locațiune s-a încheiat pe
un an, v.f.104).
În concluzie, pârâtul R. a susținut că a colaborat cu administratorul judiciar, s-a relevat acestuia neregulile din societate, nu a folosit bunurile debitoarei și a predat actele contabile administratorului judiciar, astfel că nu poate fi reținută niciuna din faptele invocate în acțiune, în sarcina sa.
Prin întâmpinare, dar și printr-o cerere separată (f.82), pârâtul R. a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească evoluția contabilă și economico-financiară a debitoarei.
Pârâții Ș. G. și P. I., prin întâmpinare comună (f.85-88), au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile generale și speciale pentru angajarea răspunderii, în baza prev.art.138 alin.1 din Leg.nr.85/2006.
Pârâtul S. G. a arătat că, potrivit datelor furnizate de ORC, a avut calitatea de administrator până la data de_, data până la care societatea a obținut profit, că faptele invocate nu au fost dovedite, conf.art.1169 C. civil și nici nu este dovedit raportul cauzal privind intrarea în insolvență.
De asemenea, s-a susținut că simplul fapt că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea în insolvență și nici nu se pune problema unei răspunderii solidare care nu este prevăzută de lege și nu este stabilită o cotă de participare a fiecăruia, dacă aceasta există, la intrarea societății în faliment.
In fine, s-a concluzionat, în această întâmpinare, că la acea dată nu se cunoaște pasivul exact, fiind contestații la tabelul de creanțe în curs de soluționare iar creditorul ipotecar Romextera Bank SA nu a trecut la executarea garanțiilor.
În probațiune, pârâții au solicitat de asemenea, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească pentru fiecare pârât, acte și faptele de administrare.
Pârâtul C. V. a solicitat prin întâmpinare (f.91-95), respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în general și în special față de persoana sa cu motivarea, în esență, că nu se face vinovat de faptele menționate în acțiune, că a avut calitatea de administrator al debitoarei pentru o durată scurtă de timp, între_ și_ când au intervenit neînțelegeri între asociați, după care administrarea societății a fost asigurată de pârâtul R. T. V. care în mod nejustificat și fără dovezi, încearcă să-l învinovățească prin întâmpinare, cu ignorarea prev.art.138 alin.4 din Leg.nr.85/2006.
De asemenea, pârâtul C. V., a arătat că în prima parte a anului 2007, între societatea G. SA - reprezentată de el și debitoarea G. W. C. S., pe atunci cu sediul în V. de Jos, s-a convenit cesiunea contractului de leasing nr.13.052/_ încheiat cu Ț. L. I. SA urmând ca debitoarea să desfășoare activitate de producție de lemn stratificat. La data de_ (în realitate,_, v.f.103) s-a încheiat și Convenția între cele două societăți prin care debitoarea prin cei 3 asociați, s-a obligat la plata unei sume de bani către cedent, reprezentând parte din valoarea utilajelor achiziționate în leasing, achitată de cedent.
S-a confirmat și locațiunea încheiată de debitoare cu societatea E. S., reprezentată tot de C. V., cu privire la spațiile și terenul necesar activității debitoare, conf. Contractului de locațiune nr.22/_ și s-a menționat că societatea
E. S. a garantat cu bunuri imobile creditele angajate de debitoare la Banca Romextera B. .
In fine, s-a susținut în întâmpinare că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, reglementată de art.138 din Legea insolvenței, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii civile delictuale de drept comun, admisibilitatea acțiunii fiind condiționată de proba elementelor constitutive generice ale acesteia: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu se cunoaște prejudiciul produs societății, nefiind întocmit tabelul definitiv la data introducerii acțiunii, iar pârâtul C. V. nu poate fi găsit răspunzător de producerea prejudiciului în condițiile în care a garantat, prin societatea E. S., creditele debitoarei, cu bunuri imobile evaluate la peste 2.500.000 lei.
La această întâmpinare s-au anexat înscrisuri (f.96-106).
La termenul din data de_, s-a dispus suspendarea soluționării acțiunii în răspundere, până la definitivarea tabelului de creanțe (f.128) cauza fiind repusă pe rol la data de_ (f.132), după pronunțarea sentinței nr.1205/_ - ANEXA A, prin care au fost soluționate contestațiile la tabelul preliminar de creanțe (f.133-135).
Întrucât în dosarul ANEXA A, în care s-au soluționat contestațiile la tabelul preliminar de creanțe, a fost efectuată o expertiză contabilă și supliment de către expert contabil Gavriloaie V. (f.150-152), părțile au solicitat ca același expert să efectueze și un supliment care să răspundă obiectivelor propuse în prezentul dosar. Această expertiză, solicitată de lichidator și pârâții S. G., P. I. și R. Valetin
T., a fost depusă la f.153-169 cu precizarea că la Cap.II s-a răspuns la obiecțiuni din prezentul dosar (f.158-169).
La termenul din data de_, instanța a probat efectuarea unei noi expertize tehnice contabile, la solicitarea părților, prima expertiză fiind contestată întrucât expertul a efectuat expertiză fără participarea experților - parte încuviințati de instanță (f.220).
Cu toate acestea, de la data numirii_ și până la data de_, când s-a dispus judecarea pe fond, această nouă expertiză nu a mai putut fi efectuată întrucât părțile nu i-au pus la dispoziție expertului actele societății deși acesta a solicitat și instanței aceasta care, la rândul ei, a solicitat părților să depună la expert aceste documente.
Lichidatorul judiciar a susținut că actele sunt la administratorul statutar R. T.
V. iar acesta a susținut, prin avocat, că actele sunt la lichidatorul judiciar. Verificând acest aspect, se reține că la data de_, administratorul Roamn a predat actele contabile ,cu proces-verbal, administratorului judiciar SS (f.320-
323) însă la data de_, actele au fost restituite, tot prin proces-verbal (f.324-325), astfel că pârâtul R. a refuzat predarea actelor, el fiind unul din cei care au solicitat efectuarea expertizei iar instanța a decăzut părțile din această probă și a apreciat că cererea poate fi soluționată pe baza probelor existente.
De altfel, pe parcursul procesului, deși au existat și motive obiective de amânare, cele mai multe amânări au fost cauzate de atitudinea părților care au avut mai mulți avocați, succesiv, cereri de amânare iar în ultima perioadă, prin nepredarea actelor la expert.
Pârâții S. G., P. I. și C. V. au depus și concluzii scrise la care au atașat înscrisuri (f.268-318).
Examinând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Prin sentința com.nr.742/_ pronunțată de T. B. -N. în dosar nr._ a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei societatea G. W. C. S. (în continuare "debitoarea G. ";) la cererea creditoarei societatea Clebrom S. B. pentru o creanță de 10.081 lei (la acea dată, valoarea prag era de 10.000 lei).
Ulterior, prin sentința nr.99/_ s-a aprobat raportul administratorului judiciar SS întocmit în baza prev.art.54 din Legea nr.85/2006 și s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, prin procedura simplificată, întrucât s-a constatat că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, sediul nu mai corespunde adresei în registrul comerțului și că aceasta nu mai desfășoară activitate din luna iunie 2008.
Din datele înscrise în Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență, întocmit de administratorul judiciar potrivit art.59 din Legea insolvenței (f.8-11), coroborate cu alte documente, cum ar fi informații de la ORC (f.96-98) și confirmate parțial de către pârâți prin întâmpinări, firma G. W. C. S.R.L. a fost înființată în anul 2006, cu trei asociați: Ș. G., P. I. și R. T. V. ,
sub nr. de înreg.la ORC Maramureș J_, având sediul în V. de Jos, Jud.MNaramureș, iar administrarea societății era asigurată de administratorul statutar Ș. G. .
Din susținerile părților rezultă că anterior înființării acestei societăți, toți cei 3 asociați aveau raporturi comerciale cu alte două societăți administrate de pârâtul C.
V., respectiv E. S. și G. SA, ambele din B. .
La data de_, societatea și-a schimbat sediul în Loc.B. ,C. V. nr.116, Jud.B. -N., fiind radiată de la ORC Maramureș și fiind reînmatriculată la ORC B. -N. sub nr.J_, când intră ca asociat nou și pârâtul C. V. cu o cotă majoritară din capitalul social dar care preia și administrarea societății, în locul lui Ș. G., până la data de_ când acesta se retrage, atât din calitatea de asociat cât și de administrator, iar în continuare administrarea firmei s-a făcut de către asociatul R. T. V., până la intrarea în insolvență, căruia i s-au cesionat și părțile sociale deținute de C. V. .
Deși obiectul de activitate principală a fost activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică, debitoarea a desfășurat, în fapt, ca activitate principală, activitatea din obiectul secundar, aceea de comerț cu ridicata a materialului lemnos și de construcții, după ce și-a schimbat sediul în Municipiul B.
.
Din Raportul de cauze, întocmit pe baza evidențelor prezentate de ultimul administrator statutar, rezultă că societatea nu mai desfășoară activitate din luna iunie 2008 (administratorul R. justificând aceasta prin faptul că a fost evacuată din spațiile închiriate de societatea E. S., al cărei asociat și administrator a fost pârâtul
V. ) și că în evidențele contabile erau înregistrate active în valoare totală de 2.379.290,48 lei, ce nu au fost identificate faptic, nu au fost predate pentru valorificare și nici nu au fost aduse dovezi pentru a justifica dispariția acestora, constând din:
bunuri, în valoare totală de 1.555.830,36 lei (echipamente, stocuri, etc…); II.suma de 91.796 lei, neidentificată în casierie ori conturi la bancă;
La acestea se adaugă și suma de 731.664,12 lei, reprezentând creanțe nerecuperate din perioada cât a funcționat societatea.
În perioada în care a funcționat societatea, administrată pe rând de cei 3 asociați (fără P. I. ), respectiv Ș. G., C. V. și R. T. Valetin, activul net al debitoarei a fost în permanență negativ și cu toate acestea au fost angajate credite importante ce nu au putut fi restituite dar nu a fost ținută nici contabilitatea în conformitate cu legea, administratorul judiciar reținând că nu a fost ținută evidența analitică a conturilor care să reflecte fiecare furnizor și debitor în parte și o listă de inventar a bunurilor, ci doar o contabilitate sintetică ce a făcut imposibilă identificarea bunurilor și valorilor din patrimoniul debitoarei.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar a arătat în Raportul de cauze că insolvența societății debitoare, așa cum rezultă din analiza documentelor puse la dispoziție de administratorul statutar, se datorează în primul rând, faptului că debitoarea, prin reprezentanții săi, a contractat în perioada de activitate un volum mare de credite bancare, raportate la cifra de afaceri realizată (f.10).
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2000 privind procedura insolvenței, "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.(1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de
insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătoru-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventă să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte:
a/ au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; …
c/ au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d/ au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e/ au deturnat sau au ascuns o parte din activele persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Se reține din textul art.138 alin.1 că o persoană, din cele vizate de lege, poate fi obligată la plata unei părți din pasiv, dacă a cauzat starea e insolvență, prin una dintre faptele enumerate la lit. (a-g).
Din materialul probator rezultă că debitoarea a avut încă de la înființare, un activ net în permanență negativ și un grad foarte mare de îndatorare, înregistrând pierderi continue și niciunul dintre administratorii succesivi nu au introdus o cerere de intrare în insolvență, așa cum erau obligați de disp.art.27(1) din Legea insolvenței. Din raportul de cauze și expertiza contabilă (care nu a fost anulată așa cum s-a susținut în concluziile scrise depuse de pârâtul C. V. ,f.316), rezultă că în perioada în care a funcționat (iunie 2006 - iunie 2008), societatea a acumulat datorii de peste 2,73 milioane lei reprezentând credite bugetare, credite bancare pe termen
mediu și lung și datorii către furnizori.
Suplimentul la expertiză - Cap.II, care răspunde obiectivelor formulate în prezentul dosar (f.158-168), a constatat că înainte de intrare cu procedura insolvenței, au ieșit din patrimoniul societății mijloace fixe în val. de 823.578 lei și active circulante în val.de 1.685.595 lei, iar obligațiile societății au scăzut cu doar
536.309 lei, de unde rezultă că nu a fost valorificată în interesul societății o sumă în diferență de aproape 2 milioane lei care ar fi putut acoperi în întregime datoriile firmei.( este de reținut că insolvența s-a deschis la cererea creditoarei Clebrom S. B.
, pentru o creanță de doar lo.081 lei )
În practica judiciară și doctrină s-a statuat că în această situație, se prezumă că bunurile sau creditele au fost folosite în interesul propriu al administratorilor.
Legea insolvenței nu face distincție între administratorii în funcție la data deschiderii procedurii și cei al căror mandat a încetat astfel că poate fi antrenată în solidar și răspunderea acestora în măsura în care au contribuit prin faptele dintre cele enumerate la art.138 alin.(1) din lege, la insolvența societății.
În fapt, societatea a funcționat cca 2 ani, în perioada iunie 2006 - iunie 2008 și a avut 3 administratori succesivi care au determinat cu bună știință insolvența, prin neplata furnizorilor, angajarea de credite importante, prin dispariția nejustificată a unor active de valori importante, angajarea de credite la valori mari, neîncasarea creanțelor societății în val.de 731.664 lei, nejustificarea sumei evidențiate în casă, de 91.796 lei dar și prin neținerea contabilității în conformitate cu Legea nr.82/1991 rep. De asemenea, pentru toți administratorii poate fi reținută și fapta prev.de art.138 alin.1, lit.c, respectiv au dispus în interes personal, continuarea unei activități
care ducea în mod vădit la încetare de plăți întrucât erau și angajați ai societății debitoare, pârâtul C. V. era asociat și administrator al societății E. S. care a acumulat creanțe din chirii și alte raporturi juridice cu debitoarea, toți având interesul să se continue activitatea.
În fine, în sarcina celor 3 administratori pot fi reținute și faptele prev.de art.138 (1), lit.d și e, respectiv că au ascuns, ori deturnat o parte din activele societății și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din societate au dispărut stocuri de materii prime și alte materiale de peste
500.000 lei dar și sumele de bani evidențiate în casierie de peste 91.000 lei, fără ca vreunul din cei 3 administratori să poată justifica cu documente ieșirea acestora din patrimoniul debitoarei.
Oricum, primii 2 administratori, Ș. G. și C. V. nu au făcut dovada predării patrimoniului cu acte care să-i descarce de gestiune, iar ultimul, R. T.
V. nu a putut justifica, de asemenea, nici dispariția bunurilor dar mai mult, a afirmat că pârâtul C. V. și-a însușit stocurile de materii prime, ba chiar că acesta a urmărit insolvența, însă nu a luat vreo măsură de recuperare a bunurilor ori de a solicita răspunderea foștilor administrator în condițiile în care era obligat de Legea societăților nr.31/1990.
În ceea ce privește neținerea contabilității, atât în Raportul de cauzalitate cât și în expertiza efectuată de expertul contabil Gavriloaie V., se reține că în toată perioada în care a ființat societatea G. W. C. S., nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu Legea nr.82/1991.
La art.l38 alin.l lit.d sunt prevăzute alternativ 3 fapte, respectiv că cel răspunzător a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conf. cu legea, fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii doar una din faptele alternative.
In cauză, poate fi reținută fapta prev.de art.l38 alin.l lit.d din L.85/2006, respectiv aceea de a nu fi ținută contabilitate în conformitate cu legea, așa cum a constatat administratorul judiciar prin raportul depus la dosar.
In practica judiciară s-a statuat că neținerea contabilității în conf.cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de art.l0 din L.82/l99l a contabilității, care prevăd că
"răspunderea pentru organizarea contabilității revine administratorului, iar persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile, or, dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conf.cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului, prezumându-se existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constată în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Lichidatorul judiciar, a constatat că a fost ținută doar o contabilitate sintetică și nu analitică,fără să fie întocmite liste de inventar, ceea ce a făcut imposibilă identificarea bunurilor și valorilor iar după data de_ până la deschiderea procedurii insolvenței nu a mai fost ținută vreo evidență financiar-contabilă.
Față de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că exista un raport de cauzalitate între prejudiciul - reprezentând o parte a pasivului înscris în tabelul de creanțe, respectiv la valoarea activelor ieșite din patrimoniul debitoarei (bunuri 1.555.830,36 lei și bani, 91.796 lei) și a creanțelor neîncasate de 731.664 lei, în total suma de 2.379.290,48 lei, chiar dacă valoarea totală a pasivului înscris în tabelul
definitiv consolidat de creanțe este cu mult mai mare, respectiv de 4.540.284,68 lei (f.696-697 vol.II, dosar insolvență).
Acțiunea va fi admisă doar față de pârâții 1, 3 și 4 din cerere, care au îndeplinit funcția de administratori, aceștia urmând să fie obligați, în solidar, față de societatea în faliment, întrucât au efectuat acte de administrare și sunt răspunzători în condițiile art.138 alin.1 din Legea insolvenței, nu însă și pârâtul P. I. care a fost doar asociat și nu s-a dovedit că ar fi efectuat o administrare în fapt a societății și nici că s-ar face vinovat de vreuna din faptele enumerate de lege (art.138 al.1).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R E S T E
Admite în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar SS, cu sediul procesual ales în B., str.P. nr.1, Jud.B. -N., în dosarul de insolvență privind pe debitoarea Societatea G. W. C. S. - în faliment, împotriva pârâților Ș. G. domiciliat în V. de Jos nr.1108, Jud.Maramureș, P. I., domiciliat în Loc.V. de Sus, str.22 D., Bl.T3, ap.1, Jud.Maramureș, R. T.
domiciliat în Loc.B., str.Fântâna nr.74, Jud.Maramureș și C. V. ,
domiciliat în B., Cart.V. nr.1A, Jud.B. -N. și în consecință:
- obligă pe pârâții Ș. G., C. V. și R. T. V. să plătească, în solidar, în favoarea debitoarei Societății G. W. C. S. - în faliment, suma de 2.379.290,48 lei reprezentând parte din pasivul societății debitoare și respinge acțiunea față de pârâtul P. I. .
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 08 noiembrie 2013.
PRESEDINTE, GREFIER,
Judecător - sindic
U. K. F.
Red./Dact.U.I./V.F.
8 ex./_ .
| ← Sentința civilă nr. 1636/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 980/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
