Sentința civilă nr. 3407/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3407/2013
Ședința publică din data de 09 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de reclamanta
D. I. S., în calitate de lichidator judiciar al S.C. I. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. R., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. I. CONSTRICT S.R.L., D. I. S., d- nul practician în insolvență D. Godorogea, lipsind pârâtul P. R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, pârâtul P. R. fiind citat prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență, prin afișare la ușa instanței și printr-un ziar de largă răspândire (f. 34 - 35).
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar dovada citării pârâtului P. R. printr-un ziar de largă răspândire, România Liberă din data de_ și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă reprezentantului lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în cuantum de 128.519,85 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2013 pe rolul Tribunalului Specializat C. reclamanta D. I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. I. C. S.R.L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul P. R. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 128.591,85 lei, reprezentând pasivul societății S.C. I. C. S.R.L, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului S.C. I. C. S.R.L., realizat de către subscrisa în conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2006 a apreciat că vinovat de ajungerea societății în starea de insolvență se face administratorul statutar.
Răspunderea personală patrimonială a administratorului societății se impune a fi antrenată având în vedere că în speță sunt incidente prevederile exprese ale art. 138 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006, respectiv administratorul societății a făcu să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Referitor la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lichidatorul judiciar a arătat că, întrucât nici până la această dată administratorul societății nu i-a comunicat actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, apreciază la acest moment că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d), Teza II și Teza III, respectiv," au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective". Faptul că administratorul societății debitoare nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici unul din documentele contabile ale societății debitoare, așa cum prevede art. 28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lui această obligație, toate acestea nu fac decât să întărească afirmația că administratorul a făcut să dispară unele documente contabile și nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
De altfel, așa cum s-a apreciat și în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societatea comercială, astfel încât, o atare atitudine nu poate decât să nască suspiciuni, cu atât mai mult cu cât administratorul societății trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii contabilității și consecințele nerespectării reglementărilor legale.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană. Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. În fond, această inacțiune reprezintă un comportament de natură a angaja răspunderea autorului său.
Lipsa oricărei colaborări cu lichidatorul judiciar, nedepunerea documentelor prevăzute de lege, au format acestuia convingerea că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138, alin. 1, lit. d), Teza II și Teza III din Legea 85/2006.
Având în vedere nedepunerea documentelor solicitate de către debitoare, lichidatorul judiciar a solicitat Administrației Finanțelor Publice C. -N. o situație a declarațiilor depuse de către debitoare cu privire la obligațiile de plată la bugetul de stat, impozitul pe profit și cu privire la TVA. In urma acestor demersuri, AFP C. -N. a comunicat lichidatorului judiciar faptul că debitoarea S.C. I. C. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile declarative începând cu luna septembrie 2010, iar ultimul bilanț depus de către debitoare este cel aferent anului 2009. Raportat și la răspunsul comunicat de către AFP C.
-N., este mai mult decât evident faptul că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
In concluzie, lichidatorul judiciar arată că se poate aprecia că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d), Teza II și Teza III din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Referitor la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e) - Legea 85/2006: au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, lichidatorul judiciar arată că din analiza actelor financiar contabile acesta a constatat faptul că la data de_, patrimoniul debitoarei S.C. I. C. S.R.L era în valoare totală de 273.696 lei, acesta fiind format din active imobilizate: 101,659 lei; stocuri: 1,842 lei, creanțe: 58,931 lei; numerar și echivalent de numerar: 111,264 lei. Pasivul societății este format și din datorii acumulate în sumă de 214,311 lei care ar fi putut fi acoperite din activul societății. Având în vedere aceste aspecte s-a format convingerea lichidatorului judiciar ca administratorul debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art, 138 alin.l lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea
răspunderii, având în vedere că are ca și rezultat neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
În speță, prejudiciul există, este cert, real și efectiv, iar răspunzător pentru acesta este pârâtul P. R. .
Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006 și constă în a face să dispară unele documente contabile sau în a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În cazul de față, fapta administratorului statutar se prezumă, întrucât așa cum am arătat, din analiza situațiilor financiare existente pe site-ul M. ului Finanțelor reiese că în contabilitatea debitoarei existau înregistrate active, stocuri și sume de bani care însă în materialitatea lor nu au putut fi identificate și care ar fi putut acoperi pasivul societății. Fapta este una comisivă, constând în încălcarea unei obligații legale și are un evident caracter ilicit, fiind sancționată de Legea nr. 85/2006.
Legătura de cauzalitate între faptele de care se face vinovat administratorul societății și prejudiciul creditorilor este evidentă. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă o încălcare a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 câtă vreme corecta ținere a evidenței contabile este o obligație impusă administratorilor societății de dispozițiile art71 din Legea nr.31/1990 și de dispozițiile art.11 din Legea nr.82/1991. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creanțelor. De asemenea, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs se prezumă atâta timp cât există o încetare de plăți și una din faptele expres prevăzute de dispozițiile art 138 din Legea nr.85/2006, prezumție care nu poate fi răsturnată decât prin proba contrarie.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că în contabilitatea debitoarei existau înregistrate active, stocuri și sume de bani care însă nu au putut fi identificate în materialitatea lor. Și în această ipoteză operează prezumția că activul debitoarei a fost deturnat sau ascuns de către administratorul statutar, societatea având active imobilizate, stocuri, numerar, conform ultimei evidențe contabile obținută.
Vinovăția administratorului este o condiție a atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului îndeplinită în speță, deoarece acesta, cu intenție, a ascuns activele din patrimoniul societății sau contravaloarea acestora, fapt ce a împiedicat valorificarea acestor în vederea stingerii datoriilor. Pe cale de consecință, instalarea stării de insolvență a societății îi este imputabilă administratorului statutar.
Aceste informații, coroborate cu atitudinea refractară a pârâtului, lipsa unei colaborări reale cu lichidatorul judiciar, au format convingerea că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 740/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. I. C. S.R.L. la solicitarea creditoarei SC BASF S. .
Astfel, anterior deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul P. R. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă ap ar iț ia
s tăr ii de insolvență a debitoare i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană care a cau zat s tare a de insolvență a debitorulu i , (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
, respectiv (e) prin fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice sau de a mări în mod fictiv pasivul acesteia.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită
să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În speță, s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârât, în calitate de administrator al societății I. C.
S. faptă care rezultă din nedepunerea situațiilor contabile declarative anuale.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea au fost dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior fiind radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtului - ascunderea sau deturnarea unei părți din patrimoniul debitoarei- judecătorul sindic reține că deși nu a predat actele contabile și bunurile societății, din bilanțul contabil aferent anului 2009 rezultând că debitoarea a avut la finele anului 2009 în propriul patrimoniu active imobilizate în cuantum de 1. lei, stocuri de mărfuri în valoare de 1842 de lei, creanțe de încasat în cuantum de 1. de lei și 58.931 de lei bani în casă.
Astfel, prin fapta de a desfășura activitate comercială fără a justifica modul în care administratorul statutar al debitoarei și-a îndeplinit obligațiile față de debitorii societății,
este rezonabil a prezuma că pârâtul a folosit bunurile societății în folos propriu sau al altor persoane, iar nu în interesul societății, care datorită neachitării la scadență a datoriilor a ajuns în stare de insolvență. Astfel, pârâtul nu a justificat cum a folosit activele imobilizate și banii din casă ai debitoarei care erau suficienți pentru a achita datoriile înscrise în tabelul definitiv de creanțe, în cuantum de 128.591,85 de lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul va admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar D. I. S. al debitoarei SC I. C. S. împotriva pârâtului P. R. și, în consecință, va dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC I.
C. S. în cuantum de 128.591,85 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar D. I. S. al debitoarei SC I.
C. S. împotriva pârâtului P. R., cu ultimul domiciliu în C. -N., str. A. S. nr. 20, bloc a, ap. 5, jud. C., citat prin publicitate și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC I. C. S. în cuantum de 128.591,85 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 09 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored.AA 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3004/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3824/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
