Decizia civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR. 1/2011

Ședința din data de 10 ianuarie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.

JUDECĂTOR : M. S.

JUDECĂTOR : M. I. I.

GREFIER : L. F.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. DEJ și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1052 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul "C. - I. D. "- C. DE A. , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. - I. D. pentru intimatul "C. - I. D. "- C. DE A., lipsă fiind recurentele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 3 august 2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului.

Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 159^{1 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr.}

2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art.8 și art.10 din L. nr.554/2004.

Reprezentantul intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond

Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că nu sunt îndeplinite nici unul din motivele de casare prevăzut de art. 304 pct.1 și 5

C.pr.civ., cauza fiind soluționată de prima instanță pe fond. De asemenea se arată că nu există nici motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct.7,8, și

9 C.pr.civ, hotărârea instanței de fond fiind temeinic motivată.

Totodată, se arată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.205 și urm. C.pr. fiscală, decizia de calcul a taxei de poluare nu este o decizie de impunere iar procedura prealabilă nu este necesară. Pe de altă parte, se arată că în situația în care s-ar da acestei decizii eficiența unui act administrativ fiscal, la filele 12-13 și 15-16, intimatul a respectat procedura prevăzută de art.205 și urm. C.pr. fiscală.

De asemenea, se arată că A. F. P. A M. DEJ nu a înaintat contestația formulată de intimat împotriva refuzului de restituire a taxei de poluare către D. G.

A F. P. C., context în care intimatul nu a primit nici un răspuns de la D. G. A F. P. C. și nu putut împrocesua un asemenea pârât.

În concluzie se arată că hotărârea atacată este temeinică, legală și corect pronunțată.

C U R T E A P rin sentința civilă nr.1052 pronunțată la data de 26 martie 2010 de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamantul „. I. D. - C. de A., și în consecință s-a constatat nelegalitatea „D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule"; nr.18781/(...) emisă de A. F. P. a M. D.

Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta A. F. P. a M. D.

A fost admisă acțiunea reclamantului „.-I. D. - C. de A. împotriva pârâtei A. F. P. a M. Dej, și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4.078 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda legală de la data achitării (...) până la data restituirii integrale.

A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. formulată de pârâta A. F. P. a M. Dej și în consecință a fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. Dej în contul "disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule"; deschis pe numele acesteia suma de 4.078 lei cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 calculată de la data achitării - 0(...) până la data restituirii integrale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 363,10 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că reclamantul la data de (...) prin chitanța seria TS6 nr.1969282 a achitat suma de 4.078 lei cu titlu de taxa pe poluare pentru autoturismul marca BMW 525 D tip 560 L, seria șasiu WBANCC51060CN34771, cu nr. de înmatriculare (...), achiziționat din Germania.

Prin cererea înregistrată sub nr. 19237/(...) la A. F. P. Dej a solicitat T. M.

Dej restituirea acestei taxe însă la data de (...) i-a comunicat că taxa pe poluare achitată era datorată în baza deciziei nr.18781/(...), că temeiul legal pentru perceperea acesteia este stabilit prin disp. OUG nr.5. și că sunt supuse restituirii doar sumele plătite, fără existența unui titlu de creanță.

Împotriva acestui refuz reclamantul a depus contestație care a fost respinsă prin înscrisul nr.19402/(...) de pârâtă.

Din cele expuse rezultă că suma achitată de reclamant cu titlu de taxa pe poluare pentru autoturismul mai sus menționat a fost stabilita în baza OUG nr.5., cu încălcarea normelor dreptului comunitar si a disp.art.148 alin.2 și 4 din Constituția R., deoarece autoturismul a fost înmatriculat inițial în Germania, iar apoi în R., situație în care nu este justifică încasarea unei taxe pe poluare în R.

Potrivit prev.art.90 paragraf 1 din T.ul C. E. "; nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor internaționale similare";.

Rațiunea pentru care au fost instituite aceste reglementari comunitare a fost aceea de a înlătura regimul fiscal discriminatoriu dintre produsele statelor membre si cele provenind de pe piața interna și care sunt de natură similară.

Atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a

C.J.C.E este unanim admis că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, că prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp.art.90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate.

În jurisprudența referitoare la art.90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv:. săexiste o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se afla într- un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.

În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din T.ul

CE deoarece:

Exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. și care se înmatriculează în R. si autoturismele second-hand deja înmatriculate in R. si pe de altă parte exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.

Există un raport de concurență intre produsele importate și produsele naționale astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumita categorie de produse fie înspre cele deja înmatriculate în R. fie înspre cele produse în R.

Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ". de către C. E. la data de (...) în temeiul art.226 din T.ul CE.

Prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi.

C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei pe poluare, în ultima formă a acesteia motivând, declanșarea procedurii pe argumentele:criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre,pe de altă parte în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără a fi supuse acestei taxe iar mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurentă directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

În condițiile în care R. a semnat T.ul de aderare la U. E. are obligația să respecte dreptul comunitar și să-și alinieze legislația la reglementările europene.

Conform art.11 alin.1 și 2 din Constituția R. "statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte iar tratatele ratificate de P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern";.

Potrivit art.148 alin.2 din Constituția R., urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. precum si celelalte reglementări comunitarecu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Normele dreptului comunitar, cele cuprinse în tratatele la care R. a aderat prevalează față de dreptul intern motiv pentru care și în ipoteza în care există o lege internă care contravine normelor cuprinse în tratatele la care R. este parte are prioritate norma legală prevăzută în tratat.

În condițiile în care există contradicție între prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.5. și prevederile T. Constitutiv al C. E., trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse in T..

Prin acordare priorității normelor cuprinse la art.90(1) din T.ul menționat în raport cu prevederile Codului Fiscal și ale OUG nr.5., aceste nome rămân fără aplicabilitate prevalând disp.art.90 din T..

Față de cele expuse instanța a apreciat că decizia de calcul a taxei pe poluare este nelegală deoarece contravine prev.art.90 (1) din T., chiar dacă este emisă în baza OUG nr. 5. și a Codului Fiscal modificat prin această ordonanță de urgență.

Potrivit prev.art.4 pct.1 și 4 din L. 554/2004 "legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea parții interesate; în acest caz instanța, constatând ca de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competenta, suspendând cauza; suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze; în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.";

Deoarece D. de calcul a taxei pe poluare nr.18781/(...) emisă de A. F. P. Dej contravine prev.art.90 (1) din T.ul Constitutiv al C. E. chiar dacă a fost emisă în baza OUG nr. 5., instanța in baza art.4 din L. nr.554/2004 a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamant și a constatat nelegalitatea acestui act.

Din considerentele menționate mai sus instanța în baza art.1,8 și 18 din L.

554/2004 a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 4.078 lei taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 calculata de la data achitării (...) până la data restituirii integrale.

Acțiunea reclamantului a fost admisă, apreciind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60-61 Cod pr.civ. s-a dispus admiterea cererii de chemare în garanție în sensul obligării chematei în garanție - A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. Dej în contul "disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule"; deschis pe numele acesteia suma de 4.078 lei cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 calculată de la data achitării - (...) până la data restituirii integrale.

Potrivit prev. art.274 C.pr.civ. s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 363,10 lei cheltuieli de judecată conform înscrisului de la fila 60.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a municipiului Dej solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau modificarea sentinței civile anterior menționate în sensul respingerii excepției de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehiculele nr.18781/0(...) emisă de către A. F. P. a municipiului Dej , a admiterii excepțiilor invocate și a respingerii acțiunii formulată de către reclamantul C. I. D. precum și respingerea solicitării privind cheltuielile dejudecată.

În motivare se arată, referitor la exceptia de nelegalitate a D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr.18781/0(...) emisa de catre A. F. P. a mun. Dej, exceptie admisa de catre instanța de fond, solicită sa se retină urmatoarele:

Asa cum a arătat si la instanta de fond aceasta exceptie de nelegalitate este inadmisibila. A., procedura de contestare a deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule este prevăzută în mod expres de art. 205 și urm. din O.G. nr.

92/2003 republicată și modificată pe care reclamantul nu a înțeles să o urmeze în termenul prevăzut de lege, iar, în conformitate cu art. 218 C alin. 2 din ordonanța anterior menționată, actul care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă este decizia de soluționare a contestației, ori reclamantul solicita prin actiunea in contencios formulata doar obligarea paratei la restituirea sumei de 4.078 lei, reprezentand taxa de poluare achitata pentru autoturismul marca BMW, cu nr. de inmatriculare (...).

Deci, o actiune formulată direct la instanta de contencios administrativ împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule este inadmisibilă, fiind, astfel, inadmisibilă și excepția de nelegalitate a deciziei de calcul al taxei pe poluare.

Curtea Constituțională (a se vedea Deciziile nr. 409/2004, nr. 478/2004 și nr. 63/2006) a statuat în mod constant că procedura de soluționare a contestațiilor reglementată de art. 205 și urm. Din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată este o procedură administrativă prealabilă obligatorie iar nu o jurisdicție specială administrativă în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție și ca instanța de contencios administrativ soluționează doar acțiunile introduse împotriva deciziile emise de organele fiscale în soluționarea contestatiilor.

Art. 5 ali"n. 2 din L. nr. 554/2004 prevede următoarele:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

In al doilea rand, consideră ca excepțiile invocate de către A. F. P. a mun. Dej

(lipsa calitatii procesuale pasive si inadmisibilitatea actiunii) sunt intemeiate si trebuiau admise de catre prima instanța.

Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a A. F. P. a mun. Dej s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art.1 coroborat cu cele ale art. 5 din OUG. Nr. 5., conform cărora, " Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită În continuare (axă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protectia mediului ... " "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă." "Taxa se plătește de către contribuabil Într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.."

Având in vedere imprejurarea ca, reclamantul nu a inteles sa atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscala, in speta de A. F. P. Dej, ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ, precum si ca acesta ar genera discriminare intre cumparatorii de autovehicule, apreciază ca A. F. P. a mun. Dej nu are calitate procesuala pasiva in cauza.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, se solicită a se observa ca prima instanta a considerat ca obiectul dedus judecatii nu-l constituie anularea D. de calcul al taxei pentru poluare nr.1878/0(...), in raport de care reclamantul avea obligatia parcurgerii procedurii administrative prev. de art.20S si urmatoarele din OG nr.92/2003, republicata.

Consideră ca, in mod gresit, instanta de fond a dispus restituirea sumei de

4.078 lei, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, atâta timpcat D. de calcul al taxei pentru poluare nr.18781/0(...), emisa de catre A. F. P. Dej nu a fost anulata sau desfiintata si reprezinta titlu de creanta, avand in vedere prevederile ART. 7 din OUG nr.5., unde se arata ca "S., verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonantei G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Așa cum a arătat prin întâmpinarea depusa la dosarul primei instante, acțiunea in contencios administrativ formulata de catre C. de avocat - C. I. D. este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:

Taxa pe poluare in suma de 4.078 lei a fost stabilita de catre A. F. P. a mun.

Dej prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr.18781/0(...), decizie emisa urmare cererii depuse de catre reclarnant la A. F. P. a mun. Dej, unde a fost inregistrata sub nr.18781/0(...).

Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclarnant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 207 alin.1 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin.1 din acelasi act normativ.

Reclarnantul nu a exercitat, insa, calea administrativa de atac a contestației prevăzută de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003, republicata si modificata, împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule.

In conf. cu art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. G. a F. P. a J. C. ar fi solutionat contestatia prevazuta de art. 205 si urm. din ordonanța, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamant.

Deci, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie titlu de creanta si in baza căreia reclamantul a achitat taxa pe poluare in suma de 4.078 lei cu Chitanta Seria TS6 nr. 1969282 si nu adresa A. F. P. a mun. Dej nr.9291/(...), aceasta nefiind un act administrativ fiscal cum a reținut instanța de fond.

Atata timp cat decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desființata prin exercitarea caii speciale de atac a contestati ei administrative prevăzuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, reclamantul nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea A. F. P. a mun. D.

Prin cererile reclamantului înregistrate la A. F. P. a mun. Dej nu a fost contestata decizia de calcul al taxei pe poluare.

În ceea ce priveste fondul cauzei solicită a se observa ca sentința recurată este netemeinica si nelegala.

Taxa pe poluare contestata de reclamant a fost stabilita in conformitate cu art. 3,4,5 din OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare, cu modificările ulterioare.

Solicitand restituirea sumei achitata cu acest titlu, reclamantul învederează instanței faptul ca OUG 5., cu modificarile ulterioare încalcă dispozițiile comunitare, avand un caracter discriminatoriu.

Art.90 din T.ul C.E., reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre - comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice măsura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii E.

Conform art.90 alin.1 din T.ul C.E., "niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".

Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

Reclamantul face trimitere la dispozitiile OUG nr. 2. care modifica OUG 5., si care stabileste obligatia de plata a taxei doar la înmatricularea autovehiculelor M1 cu norma de poluare E. 4, a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 mc, precum si a autovehiculelor N1 cu norma de poluare E. 4, care au fost inmatriculate pentru prima data in afara Uniunii E.

Nu se creează un regim diferit din punct de vedere al platii taxei pe poluare pentru autovehiculele provenind din R., fata de cele provenind din alte state membre ale Uniunii E. Se aplica același tratament atât mașinilor din R., cat si celor din celelalte state ale Uniunii E. Referirea din textul legal se face la înmatricularea pentru prima data in R. "sau in alte state membre ale Uniunii E.", sau la inmatricularea in afara Uniunii E.

In speta nu poate fi vorba nici despre ingradirea dreptului de proprietate si folosinta, prin raportare la faptul ca dispozitiile tratatelor privind U. E., nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.

La data de 25 iunie 2010 a depus recurs și A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, considerând hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanța de fond a constatat că taxa pe poluare este în discordanță cu prevederile T. CE și cu principiile instituire de C., nefiind datorată potrivit legislației comunitare.

Apreciază că, soluția instanței de fond este nelegală și nefondată. Așa cum arată în întâmpinare, OUG nr. 5. a abrogat taxa specială de primă înmatriculare pentru că, așa cum fusese notificată, R. încălca prevederile art. 90 din T.ul CE (R. fusese transmis un aviz motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T.ul de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestate a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehiculc). Totodată, OU G nr. 5. il instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu (...). Reclamanta a plătit această taxă, care este conformă cu legislația europeană. OUG nr. 5. este act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar.

În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.110( ex 90) din T.ul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propuse de Guvernul României, în care emisiile C02 sunt luate in considerare la taxarea masinilor E. 4 si E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculati coeficienti mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă ernisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUC nr. 5. corespunde normelor comunitare, apreciem că nu pot fi retinute susținerilc instanței de fond potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare.

În plus, instanța de fond nu a observat că OUG nr. 5. a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei.

Curtea E. de justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozilliile articolului 110(ex 90) din T.ul CE. A., niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 110(ex 90), primul paragraf, din T.ul CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import din cel aplicat produsului nalional similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 11O( ex

90) CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale incorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja inmatriculare pe teritoriul național (IHotărârea din 9 martie 1995, Nuncs T., C-3., Rcc., p. 1-479, punctul 20, i Hotărârca Gomcs Valente, punctul 23). Discriminare există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari. Or, prin OUG nr. 5. nu se face nicio distincție între produsele naționale și cele provenind din celelate state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, în funcție, evident, de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculului posibilitatea restituirii valorii reziduale.

Drept urmare, apreciează că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T. CE. Taxa pe poluare nu poate contraveni tratatelor comunitare, cum sustine instanta fondului, pentru motivele pe care le-a arătat în motivarea soluției, pur și simplu pentru că nu concordă nici cu legislația europeană, nici cu interpretările normei și jurisprudența constantă.

2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale de la data plătii, respectiv încasării.

Consideră că instituția sa nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pc poluare, respectiv nu a emis actul administrativ, D. de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarca sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OU G nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.

Suma aferentă taxei pe poluare este viratâ în contul recurentei de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa ne făcând nicio operațiune legată de acestea.

A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzile.

Aplicabilitate au prevederile O.G. nr. 92 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completarile ulterioare. A., acest act normativ prevede: art.124 (19 Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

In aplicarea acestor prevederi s-a emis Ordinul ministrului finanțelor nr.

1899/2004 privind Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Conform acestor reglementari, restituirea către contribuabil se efectuează in termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia.

A., dacă instanța fondului hotărăște, de principiu, acordarea dobânzii, în mod corect și legal ar trebui să fie vorba de dobânda calculată și acordată potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Adică, după ce contribuabilul a formulat cerere de restituire la organul fiscal competent și acesta i-a respins-o, se adresează instanței de judecată care acordă dobânda începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal.

Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304^{1 C. pr.civ., Curtea reține următoarele:}

Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești.

Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală .

Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate .

Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie

2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5..

Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.

Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare,cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei.

De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr.

7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe.

De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.

Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională".

Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura

"recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr.

544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege.

Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.

Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).

Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.

Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L.

554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.

Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE.

Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii.

Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu.

La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza

2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ).

Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe.

C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar .

Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,,

Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza

2009/2002 ).

Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar.

Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.

Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de J. a statuat:

Conform art. 13:

"Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."

Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie.

Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr.

28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).

"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata.

Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).

În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP Dej nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă.

Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond.

Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente:

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de

Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..

Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.

Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.

Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.

Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele

112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17).

De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu

(A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si

Ilona Nemeth, par. 52.)

S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E.

Jurispudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).

Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).

S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.

Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.

Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legalpentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.

Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.

Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr.

157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..

Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).

Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului.

Cât privește excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea constată că aceasta este nefondată, ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 1 alin.1 fraza finală din L. nr.554/2004 fiind întrunită.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că instanța de fond a apreciat că în fapt parte în litigiu este doar A. F. P. a municipiului Dej, aceasta fiind și partea obligatăîn raportul juridic dedus judecății astfel că critica recurentei relativ la nesoluționarea excepției invocate nu este întru totul justificată.

Recursurile declarate apar ca fundamentate din perspectiva motivelor derecurs care vizează inadmisibilitatea excepției de nelegalitate , excepție invocată și în fața primei instanțe .

Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de „. similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.

Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.

Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile ilegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.

Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea partii interesate potrivit dispozițiilor art 4 alin 1 din L. contenciosului administrativ astfel cum a fost acesta modificată prin L. nr 2..

Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.

Actul a cărui legalitate este contestată de reclamant în procedura instituită de disp. art. 4 din L. contenciosului administrativ, nu se circumscrie, așadar, sferei dispozițiilor art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004,.

Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din L. contenciosului administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă, așadar atacarea pe cale incidentală a actului a cărui valabilitate se solicită a fi constatată prin acțiunea în care se invocă excepția de nelegalitate apare ca fiind inadmisibilă fiind în prezența unui recurs paralel.

Curtea, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va admite recursurile declarate de pârâta A. F. P. DEJ și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.1052 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică după cum urmează:respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată iarpentru considerentele evidențiate va menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta A. F. P. DEJ și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.1052 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică după cum urmează:respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată;menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. C. M. S. M. I. I.

L. F.

GREFIER R ed.A.C./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.G. G.

← Decizia civilă nr. 5962/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 3956/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Decizia civilă nr. 2274/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 2576/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 1443/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 5962/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 3956/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Sentința civilă nr. 451/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 61/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 5573/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal