Decizia civilă nr. 2576/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2576/2011
Ședința din data de 06 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 4081 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., în contradictoriu cu intimatul P. J. C. - P. D. F. S., având ca obiect anulare act administrativ - L. 340/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 03 iunie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului P. J. C. - P. D. F.
S.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4081 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), Admite acțiunea formulată de reclamant P. J. C. -P. D. F. S., cu sediul în C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr. 58, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. T., cu sediul în C. T. str. Laminoriștilor, nr.2, jud.C., și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii 49/(...) adoptată de C. Local al M. C. T. privind aprobarea unor măsuri în domeniul salarizării personalului din aparatul de specialitate al P. M. C. T.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că Prin HCL nr. 49 din
(...) a C.ui Local al M. C. T. s-a aprobat acordarea suplimentelor salariale pentru funcționarii publici din aparatul de specialitate al P. M. C. T. și pentru funcționarii publici încadrați în Serviciul P. Comunitar privind evidența persoanelor și Serviciul P. Local de A. S., din bugetul propriu al M. C. T. pentru anul 2010 egale cu până la diferența dintre salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice teritoriale și salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice legale, în care sunt numiți. S-a arătat că aceste suplimente salariale nu sunt considerate drepturi câștigate și se acordă semestrial în prima lună după terminarea acestuia, în limita fondurilor disponibile în bugetul local.
Așa cum s-a arătat în cuprinsul acțiunii, reclamantul nu contestă posibilitatea acordării unor atare suplimente salariale funcționarilor publici numiți în funcții publice de execuție și conducere din cadrul aparatului de specialitate al P. M. C. T., anexa III art.11 din L. 3. stabilind un atare cadru legal, ceea ce se contestă în cuprinsul prezentei acțiuni este posibilitatea ca atare suplimente salariale să fie acordate în cursul anului 2010.
În verificarea acestui aspect, singurul litigios de altfel, constatăm că art.8 din L. 3. precizează extrem de concis că în anul 2010 majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și fără a depăși această valoare, iar art. 12 din aceeași lege prevede la alineatul 1 coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate conform anexelor I-XIII, însă la alineatul 3 al acestui articol se prevede că în anul
2010 salariile, soldele și îndemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin.5 din aceeași lege, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuțiîn anexele la prezenta lege.
În raport de cele două texte de lege anterior enunțate, apreciem că acțiunea reclamantului este pe deplin întemeiată deoarece însăși legea interzice ca în anul
2010 să existe majorări inclusiv de îndemnizații și aceeași lege arată că indicii de ierarhizare nu se aplică în 2010. Prin urmare, apreciem că suplimentele salariale acordate în prezenta cauză ca diferențe dintre salariul de bază pentru funcțiile publice de stat prevăzute în anexa III și salariul de bază pentru funcțiile publice locale din aceeași anexă, și care au avut la bază art.11 anexa III din legea anterior menționată, au fost în mod nelegal acordate de către pârâtă pe anul
2010.
Suntem de acord cu aserțiunea pârâtei în sensul că suplimentele salariale nu reprezintă majorări salariale deoarece nu au caracter permanent, însă apreciem că acestea intră în categoria indemnizațiilor lunare de încadrare, și, atâta timp cât legiuitorul a înțeles ca pe anul 2010 coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază și indemnizațiile lunare de încadrare să nu se aplice, apreciem că în mod nelegal pârâta a calculat atare suplimente salariale pe anul în curs în raport de anexa III a L. 3., care însă nu se aplică în acest an. Așa cum s-a menționat mai sus , suplimentele salariale apreciem că intră în noțiunea de indemnizație lunară de încadrare, așa cum este definită de art. 12 și considerăm că legiuitorul a avut în vedere și această categorie în sensul cerut de art. 8 din L. 3..
De asemenea, este fondată și aserțiunea reclamantei în conformitate cu care această hotărâre de consiliu încalcă prevederile legale referitoare la modalitățile de utilizare ale fondurilor publice deoarece art.14 alin.3 din L. 2. arată că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Cum prin considerentele anterior expuse s-a dovedit că această bază legală cerută de L. 2. nu există, apreciem că hotărârea de consiliu local analizată în prezenta cauză încalcă și prevederile legale referitoare la modalitățile de utilizare ale fondurilor publice.
Așa fiind, în raport de textele de lege anterior menționate, tribunalul urmează să admită acțiunea reclamantului și să dispună anularea Hotărârii
49/(...) adoptată de C. Local al M. C. T. privind aprobarea unor măsuri în domeniul salarizării personalului din aparatul de specialitate al P. M. C. T.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C. Local al municipiului C . T. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare înjudecată.
Recurentul învederează că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a legii și a stării de fapt întrucât prin aprobarea hotărârii s-a respectat principiul echității în sensul că pentru muncă de valoare egală remunerația să fie egală, principiul salarizării în mod egal a funcționarilor publici.
Suplimentele salariale nu reprezintă majorări salariale susține recurenta întrucât salariul reprezintă remunerația pe care o primește angajatul cu caracter permanent ori aceste suplimente se acordă temporar doar în situația în care veniturile proprii ale bugetului local.
Salariul, inclusiv majorările salariale apar ca fiind drepturi câștigate iar art.11 din anexa III a L. nr.3. prevede expres faptul că suplimentele salariale nu sunt considerate drepturi câștigate și se acordă în limita fondurilor disponibile în bugetul local.
Art.3 lit.b) din L. nr.3. statuează cu valoare de principiu supremația legii, În sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Aceiași lege, fără a contrazice reglementarea precizată, menționează la art.11 ali.l , lit. a) din Anexa III , cu referire expresă la funcționarii publici, că la propunerea primarului, pentru funcțiile publice locale, pot fi stabilite suplimente salariale, însă numai dacă veniturile proprii ale bugetului local sunt mai mari sau egale cu cheltuielile de personal alocate în acest scop.
Interpretarea acestor prevederi legale, conduce la concluzia că aceste suplimente salariale exced noțiunii de salariu. A. timp cât legiuitorul a impus anumite limite în privința acordării lor, este mai mult decât evident faptul că legiuitorul a făcut o distincție clară între cele două noțiuni.
De altfel, însăși instanța de fond admite faptul că aceste suplimente salariale nu reprezintă majorări salariale deoarece nu au un caracter permanent însă apreciază că intră în categoria indemnizațiilor lunare de încadrare, lucru interzis de legiuitor.
Instanța de fond a făcut o regretabilă eroare, întrucât pentru munca prestată, funcționarii publici primesc un salariu, niciuna dintre persoanele care primesc indemnizație lunară pentru munca prestată nu sunt beneficiarele acestei hotărâri de consiliu.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că instanța de fond a confundat noțiunea de salariu cu cea de indemnizație, nu se poate accepta susținerea potrivit căreia, aceste suplimente salariale intră în indemnizațiile (salariile) lunare de încadrare.
Nicăieri în cuprinsul dosarului de fond, nu se regăsește vreun script din care să denote faptul că în salariile de încadrare ale funcționarilor publici beneficiari ai acestei hotărâri de consiliu intră și suplimentele salariale acordate ca diferențe între funcțiile teritoriale și funcțiile locale.
Dacă aceste suplimente salariale nu reprezintă majorări salariale, rămâne totuși întrebarea firească, de ce instanța de fond a apreciat că prin adoptarea acestei hotărâri de consiliu a fost încălcat art 8 din L. nr.3. potrivit căruia în anul
2010 nu se pot acorda majorări salariale?
În condițiile în care, s-a făcut dovada faptului că la nivelul municipiului C. T. există fonduri proprii care să susțină aceste cheltuieli de personal, încadrându-ne de asemenea în limitările prevăzute de art.11 din Anexa III, s-a apreciat că acordarea acestor suplimente salariale este permisă de lege.
Mai mult, în calitate de inițiator al L. nr. 3., M. M., F. și P. S., confirmă prin adresele nr. 150/(...) și 11136/(...) faptul că acordarea suplimentelor salariale potrivit art.11 din Anexa nr. III la lege se aprobă prin hotărâre a consiliului local în limita fondurilor disponibile în bugetul local.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele:
Reclamantul P. J. C. prin acțiunea în contencios administrativ formulată de în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. a solicită instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 49 din (...) adoptată de C. Local al mun. C. T. privind aprobarea unor măsuri în domeniul salarizării personalului din aparatul de specialitate al P. mun. C. T.
În motivare s-a invocat faptul că prin hotărârea sus menționată, C. Local al mun. C. T. a aprobat acordarea suplimentelor salariale pentru funcționarii publici din aparatul de specialitate al P. M. C. T. din bugetul propriu al M. C. T. pe anul 2010, egale cu până la diferența dintre salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice de stat și salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice locale în care sunt numiți.
În susținerea cererii, reclamantul invocă prevederile art. 8 din L. 3. și art. 12 alin.3 din L. 3. în conformitate cu care în anul 2010 majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a îndemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei pe lună și fără a depăși această valoare și, de asemenea, tot în anul 2010 art. 12 alin.3 din aceeași lege interzice a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la această lege. Într-o atare situație suplimentele salariale acordate ca diferențe dintre salariul de bază pentru funcțiile publice de stat prevăzute în anexa III și salariul de bază pentru funcțiile publice locale din aceeași anexă nu pot fi stabilite și acordate dacă legea prevede că indicii de ierarhizare nu se aplică în 2010.
Mai invocă faptul că hotărârea atacată încalcă și unele prevederi ale L. 2. privind finanțele publice locale în conformitate cu care drepturile salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
Aserțiunile recurentului referitoare la calificarea suplimentelor salariale ca nefiind din sfera drepturilor salariale nu poate fi primită atâta timp cât în chiar cuprinsul textului invocat în susținerea acestei teze, art.11 din anexa nr.III din L. nr.3. acestea sunt definite ca suplimente salariale legiuitorul menționând împrejurarea că acestea nu pot deveni permanente ulterior adoptării lor rămânând a fi temporale și doar în limita fondurilor disponibile în bugetul local.
Denumirea suplimentelor ca fiind salariale face ineficientă susținerea recurentului potrivit căreia prevederile art.3 lit.b din L. nr.3. nu devin incidente întrucât s-ar reține că deși s-a statuat supremația legii în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii din interpretarea art.11 alin.1 lit.a din același act normativ acestea ar deveni ineficiente.
Stabilirea unor limite în ceea ce privește cuantumul și durata de acordare a suplimentelor nu poate valida interpretarea recurentei potrivit căreia aceste suplimente salariale exced noțiunii de salariu.
Acordarea acestor suplimente salariale, chiar dacă este raportată la existența unor fonduri disponibile în bugetul local are ca fundament și justificare tot munca prestată, circumscriindu-se astfel sferei drepturilor salariale respectiv a remunerațiilor pe care un angajat le primește în schimbul muncii prestate.
Suplimentele denumite salariale sunt acordate pentru munca prestată neexistând o justificare externă raporturilor de muncă sau de serviciu care să poată îndreptății la acordarea acestora.
Aserțiunile referitoare la distincția dintre salariu și indemnizație din perspectiva analizată nu pot primi valențele urmărite de recurentă iar enumerarea din art.8 a L. nr.3. include atât salariile cât și indemnizațiile raportarea fiind realizată la nivelul de 705 lei/lună fără a depăși aceasta.
Argumentele evidențiate anterior au relevat că s-a reținut că aceste suplimente sunt acordate pentru munca prestată indiferent de denumirea lor iarinstituirea dispozițiilor art.8 din L. nr.3. a interdicției de majorare vizează toate categoriile de drepturi obținute pentru munca prestată astfel că prima instanță în mod corect a reținut încălcarea disp. art.8 din actul normativ indicat în analizarea legalității hotărârii atacate.
Recurenta ignoră prin susținerea potrivit căreia poate adopta această hotărârii întrucât se încadrează în limitele prev. de art.11 din anexa 3 împrejurarea că așa cum corect a susținut reclamanta procedând în această manieră au fost încălcate și prevederile art.14 alin.1 di L. nr.2..
Prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. invocat de recurentă și nici un alt motiv de recurs de ordine publică astfel că în baza art.312
C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C. T. împotriva sentinței civile nr.4081 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile nr.4081 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. I. I. A. C. M. S.
L. F.
GREFIER R ed.A.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. A. B.
| ← Decizia civilă nr. 2274/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1443/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
