Decizia civilă nr. 1043/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1043/2011
Ședința publică de la 10 M. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârât I. P. J. M. - S. P.
C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., împotriva sentinței civile nr. 3710/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul N. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. { F. | } asupra recursului de față, CURTEA reține că prin sentința civilă nr. 3710 din 7 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dos. nr. (...) s-a admis acțiunea promovată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și ca o consecință a fost o0bligată aceasta din urmă să înmatriculeze autovehiculul marca WOLKSWAGEN GOLF, serie șasiu WVWZZZ1JZ2W061725, fără plata taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. cu modificările și completările ulterioare. Pentru a statua astfel instanța de fond a reținut în esență că dispozițiile OUG nr. 5. privind instituirea taxei pe poluare sunt incompatibile cu normele europene în materie. Cu referire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 275 alin. 1 C. deși pârâta prin întâmpinare nu s-a opus admiterii acțiunii deoarece anterior intentării acțiunii a fost pusă în întârziere iar culpa acesteia constă în faptul că, deși a fost pusă în întârziere, nu a admis direct cererea de înmatriculare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. SI I. A V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și cu ocazia rejudecării în fond, respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041 C., pârâta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, apreciind că taxa de poluare datorată la prima înmatriculare a autovehiculelor în România nu este în dezacord cu art. 90 din T. C. E., această taxă stabilită prin O. nr. 5. nefiind asimilabilă impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului și fiind rezultatul negocierilor dintre România și U.E. În final, pârâta a mai precizat faptul că în materia contenciosului administrativ instituția punerii în întârziere nu operează, ci este vorba de o altă instituție de drept recte procedura prealabilă iar pentru a se reține o culpă procesuală în cauză ar trebui să se rețină că actul administrativ emis de autoritatea publică s-ar circumscrie unui refuz nejustificat de soluționare a cererii petentului. În consecință, față de cele menționate anterior, pârâta consideră că înmatricularea autoturismului nu poate fi executată în absența achitării taxei speciale pentru înmatricularea autovehiculelor precum și în lipsa îndeplinirii prevederilor legale în vigoare. Deși legal citat(f. 5) reclamantul intimat nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 308 alin. 2 C. și nici nu a dat curs obligației de a completa taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar impusă prin citație. Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele: Una dintre problemele de drept pe care o ridică speța de față și care doar tangențial este antamată în recurs dar care constituie un motiv de nelegalitate în același timp al sentinței instanței de fond constă în aceea că jurisdicția a cărei sentință este supusă recursului nu a analizat raportul juridic dedus judecății prin acțiunea introductivă în sensul de a analiza toate aspectele decisive care sunt incidente în cauză. Mai precis, deși a fost învestită cu o cerere de anulare a adresei nr. R/337/(...) emisă de pârât nicăieri în sentința atacată sau în vreun alt act de procedură instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a analizat dacă o astfel de cerere este admisibilă. Curtea reține din capul locului că în cauza de față adresa a cărei legalitate este contestată nu este un act administrativ tipic în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ ci este de fapt un răspuns al autorității publice la o cerere adresată de un particular prin care acesta a solicitat recunoașterea unui drept subiectiv, anume de a fi scutit de la plata taxei pe poluare la efectuarea operațiunii administrative de înmatriculare a autovehiculului achiziționat de acesta de pe piața intracomunitară. Or, neavând caracterul unui act administrativ acesta nu poate fi suspus cenzurii pe calea contenciosului de anulare. Curtea reține că manifestarea de voință a autorității publice poate fi examinată sub unghiul art. 2 alin. 2 corelat cu art. 8 alin. 1 C., respectiv ca un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, care nu este altceva decât un act administrativ asimilat. Or, din această perspectivă lipsa justificării factuale și legale a actului de refuz se poate circumscrie obiectului acțiunii în contencios administrativ iar în ipoteza în care o astfel de cerere este întemeiată conduce la activarea unui alt tip de contencios cel de represiune adică conform art. 18 alin. 1 din legea nr. 554/2004 instanța urmează a obliga autoritatea publică pârâtă să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Dincolo de aceste neregularități săvârșite de instanța de fond, Curtea reține că și pe fondul cauzei atât cât a fost analizat de instanța de fond, sentința este nelegală. Pentru a statua asupra legalității și temeiniciei refuzului de a rezolva cererea de înmatriculare, instanța de fond era datoare să stabilească legea aplicabilă raportului juridic de drept material administrativ pe care s-a grefat cererea reclamantului. Astfel, din probele dosarului de fond rezultă că reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de a înmatricula autovehiculul achiziționat de pe piața intracomunitară la data de 1 iulie 2010, cel puțin așa rezultă din adresa de răspuns care materializează refuzul de soluționare a cererii (f. 4 dos. fond). Or, taxa pe poluare se datorează conform art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 5. la data primei înmatriculări încât legislația aplicabilă acestei operațiuni administrative este acea în vigoare la data depunerii cererii de înmatriculare. Urmând această rațiune, Curtea reține că sistemul protectiv și discriminator al taxei pe poluare reținut de Curtea de A. C. în litigii similare a încetat la data de 15 februarie 2010. Și este așa, deoarece conform art. unic din OUG nr. 1.: (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. (2) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația României cu Uniunea E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale Uniunii E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru ca asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...), regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7/2009. Curtea reține astfel că refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială cu observarea modificărilor survenite prin OUG nr. 1.) nu este contrar legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. De altfel, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.(art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându- se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală ataxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentrurespectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii dinparcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantei-intimate i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtului are un temei legal și deci este justificat. În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9 C. rap. la art. 3012 C. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite ca fondat recursul declarat și ca o consecință sentința atacată urmează a fi modificată în totalitate, în sensul respingerii acțiunii. Cu prilejul exercitării atribuțiilor consacrate de art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru Curtea a constat că nu a fost plătită în întregime taxa judiciară de timbru datorată conform petitelor acțiunii, sens în care pentru primul petit urmează a se da în debit reclamantul cu suma de 4,30 lei reprezentând diferența taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, datorate pentru fondul cauzei. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE A dmite recursul declarat de pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr. 3710/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în totalitate, în sensul că respinge acțiunea. Dispune darea în debit a reclamantului N. I. pentru suma de 4,30 lei, reprezentând diferența taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, datorate pentru fondul cauzei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, ANA M. T.transferată la altă instanță semnează Președintele C. de A. C. V. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. G., M. T. Red./Dact/L.U./L.U. } 4 ex./16 martie 2011 Jud. fond. S. A.
| ← Decizia civilă nr. 5085/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2073/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
