Decizia civilă nr. 1064/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1064/2011
Ședința publică de la 11 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR G.-A. N. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3743 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata SC K. B. DE A. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat M. M. în substituirea avocatului titular Patricia M. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 4 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentantul intimatei depune la dosar un exemplar complet al deciziei de soluționare a contestației nr. 312 /(...), întrucât cel aflat la dosar are pagini lipsă. Acesta depune de asemenea un set de înscrisuri în probațiune, în justificarea realității serviciilor prestate de societatea intimată, menționând că aceste înscrisuri au fost comunicate și cu partea adversă. Curtea, după deliberare, constatând că partea prezentă nu are alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. În susținerea poziției procesuale, arată că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate ale cererii de suspendare prevăzute de art. 14 alin 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente, conform argumentelor prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării. Arată că prin actele atacate și deciziei de soluționare a contestației se invocă acea documentație de la CSA, însă această documentație se referă la alte două societăți, doar două fraze la final făcând referire la societatea intimată. Totodată, pe documentația CSA, la fila 92 dosar fond, există o mențiune făcută chiar de către organele fiscale - „adică?";, de unde rezultă că nu s-a înțeles ce anume măsuri trebuie luate față de cele sesizate. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr.3743 din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC K. B. de A. S., în contradictoriu cu pârâta D. J. a F. P. C. și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.1322/(...) până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr.1776/(...) și decizia de impunere nr.1322/(...), D. G. a F. P. a J. C. a stabilit că reclamanta datorează obligații suplimentare de plată în sumă de 187.261 lei - impozit pe profit suplimentar și 225.565 lei - majorări de întârziere, adică în total suma de 412.826 lei. S-a reținut în cuprinsul deciziei de impunere faptul că în cadrul societății, o importantă activitate o constituie seminarele de specializare pentru colaboratori, ale căror costuri au fost facturate și însoțite de devize justificative, cheltuielile astfel efectuate fiind considerate deductibile fiscal la calculul profitului impozabil, însă opinia pârâtei este că numai în situația în care reclamanta și-ar fi desfășurat activitatea prin intermediul personalului propriu angajat aceste cheltuieli ar fi fost deductibile fiscal, nu și în cazul de față, în care aceasta are colaboratori - asistenții de brokeraj. Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere art.215 din OG 92/2003, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. De asemenea, conform art.15 alin.1 din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. Rezultă, așadar, că - pentru suspendarea executării unui act administrativ - pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat"; și a „iminenței producerii pagubei";. În materie fiscală, s-a prevăzut o condiție suplimentară, dovada consemnării unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, care a fost îndeplinită. În speță, în susținerea cazului bine justificat s-a invocat faptul că toate cheltuielile făcute cu pregătirea asistenților în brokeraj se încadrează înprevederile Codului fiscal referitoare la cheltuielile deductibile la determinarea profitului impozabil întrucât sunt cheltuieli cu personalul angajat, iar teza susținută de pârâtă este că asistenții în brokeraj nu pot fi asimilați personalului propriu angajat. Analizând aceste argumente în mod sumar, formal, instanța a constatat că esența speței este modul în care este interpretată această noțiune depersonal angajat, respectiv dacă aceasta îi include și pe asistenții în brokeraj cu care reclamanta a încheiat contracte de colaborare. F. a intra în analiza pe fond a legalității actului fiscal, respectiv a modului de interpretare a textului art.35 alin.5 lit.h din Legea 32/2000 raportat la art.21 alin.2 lit.h din Codul fiscal, instanța poate totuși lua act că interpretarea pe care o dă reclamanta acestei noțiuni este rezonabilă, nefiind vădit neîntemeiată. Mai mult, această interpretare se pare că este validată de D. L. și I. D. din cadrul M.ui F. P. care i-a comunicat reclamantei faptul că în măsura în care aceste cheltuieli sunt reglementate de acte normative în vigoare sunt deductibile la calculul profitului impozabil. În ceea ce privește ultima condiție prevăzută de textul legal, instanța a apreciat că, în speță, actul fiscal conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu de înlăturat în ipoteza în care ar fi ulterior anulat, având în vedere cuantumul ridicat al obligației de plată, scadența imediată a acesteia, consecințele unei eventuale popriri asupra conturilor societății pentru activitatea sa ulterioară, precum și inerenta dificultate a restituirii eventuale a unei asemenea sume de bani de la bugetul statului. De asemenea, instanța a avut în vedere și efectele negative posibile asupra drepturilor unor terți, respectiv ale celor aproximativ 25.000 de asistenți în brokeraj cu care reclamanta are raporturi contractuale de colaborare și cărora are obligația de a le achita comisioanele cuvenite. Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr.1322/(...) până la pronunțarea instanței de fond. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. C. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, respectiv a D. de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.1322/(...) în ceea ce privește suma de 4. lei. În motivele de recurs se arată că instanța de fond a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulativ prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, ceea ce nu corespunde realității. Prin decizia nr.2571/(...), Curtea Constituțională a reținut faptul că „suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate";. Astfel, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Recurenta învederează faptul că, principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv siguranța. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fidiscreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Pârâta-recurentă arată că, în considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, recurenta învederează faptul că, în conformitate cu prevederile art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004, prin cazuri bine justificate se înțelege „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ";. Precizează că, reclamanta își justifică cererea de suspendare prin aceea că, toate constatările organelor de inspecție fiscală sunt eronate după cum se poate observa din motivele contestației formulate în procedura administrativă, demersul reprezentând o critică serioasă a legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare o solicită. Apreciază că motivul invocat de reclamantă nu constituie un caz bine justificat deoarece, din analizarea actelor depuse la dosarul cauzei, nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul dispoz.art.2 alin.1 lit.t) din Legea 554/2004. Recurenta arată că, întrucât până la o eventuală anulare de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. În ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, recurenta arată că aceasta este definitivă de art.2 alin.1 lit.s din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, drept prejudiciul material viitor dar previzibil cu excepția sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Arată că, suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Pârâta-recurentă mai arată că reclamanta susține faptul că, prin executarea actelor administrative atacate i se va produce o pagubă iminentă, în timp ce suspendarea executării acestora nu va afecta posibilitatea organelor fiscale de a-și recupera creanțele bugetare deținute împotriva societății deoarece au fost instituite măsuri asiguratorii asupra bunurilor imobile ale societății. Învederează faptul că executarea sumei stabilită suplimentar prin actul administrativ a cărei suspendare se solicită, este departe de a produce societății o pagubă iminentă și ireversibilă, în sensul că după executarea nu s-ar putea restabili situația anterioară, deoarece, pe de o parte, în cazul admiterii acțiunii în contencios administrativ suma este restituită integral cu dobânzile aferente și, pe de altă parte, suma de plată nu este în măsură să blocheze activitatea societății, așa cum susține reclamanta deoarece, aceasta deține numeroase active mobile și imobile. Intimata SC K. B. DE A. S. prin întâmpinarea depusă la data de 4 martie 2011 solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală. Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele: Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu. - Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. EI impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. - Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât ACȚIUNILE AUTORITĂȚILOR P. NU POT FI DISCREȚI.ARE, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. - Tocmai de aceea, S. E. A. A. T. C. CA F. ÎN R., UN E. I. P. aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Conform art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu avizarea, în condițiile art.7, a autorității publice, care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În accepțiunea acestor dispoziții legale, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi dispusă de instanța de judecată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Reclamanta a contestat legalitatea actelor administrative fiscale împotriva cărora a formulat contestație, apreciind că acestea nu au suport legal cu privire la stabilirea creanței fiscale. Punerea în executare a deciziei de impunere ar crea reclamantei prejudicii materiale și de imagine. Susținerile reclamantei sunt fondate și au fost corect apreciate de către prima instanță întrucât punerea în executare a unei decizii care a fost contestată cu privire la legalitatea și temeinicia acesteia reprezintă un caz bine justificat, iar această situație poate fi clarificată numai prin soluționarea fondului cauzei. Este fără îndoială că, în cazul în care suma în litigiu ar fi executată silit de către pârâtă, s-ar crea reclamantei un prejudiciu, o pagubă iminentă prin care indisponibilizarea sumelor din cont sau printr-o altă modalitate de executare. Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004 respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, întrucât există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită acestea reprezentând alături de interesul legitim în caz bine justificat. Instanța consideră că această modalitate de abordare de întrunire a condițiilor mai sus arătate este corectă, avându-se în vedere Recomandarea nr.R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei, prin care se arată că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște totuși, eficacitatea necesară a acțiunii administrative. Recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus se arată în acest act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate saususceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. Asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ. Instanța consideră că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative fiscale emise de pârâtă și care urmează a fi puse în executare sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, coroborând aceste susțineri cu materialul probator administrat în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.3743 din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. D. M. G.-A. N. A. B. Red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...) Judecător fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 448/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4586/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
