Decizia civilă nr. 1119/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1119/2010
Ședința publică din 15 martie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC M. I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3738 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. , cauza privind și pe intimata A.- D. G. DE A. A M. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat pentru recurentă, avocat B. A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare trimisă prin fax, din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece recursul în temeiul art. 3 C.pr.civ. Reținând că, nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbaterii judiciare. În ceea ce privește condiția pagubei iminente susține că, a fost argumentată prin răspunsul la întâmpinare, prejudiciul creat prin executarea ar fi egal cu suma contestată, sumă care reprezintă în fapt accesorii la accesorii . Actul a cărei suspendare a executări se cerere beneficiază de prezumția de legalitate. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3738 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC M. SRL, în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. de A. a M. C. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin D. nr.1049213/(...), s-au stabilit obligații de plată accesorii aferente unor obligații fiscale în sarcina reclamantei în valoare totală de 146.684 lei, însă aceasta a solicitat suspendarea executării numai pentru suma de 132.871 lei, invocând motive de nelegalitate numai pentru obligațiile de plată aferente acestor accesorii. Potrivit art. 14 alin. 1 din L. nr. 554/2004 la care face trimitere art. 215 din OG 92/2003, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Rezultă, așadar, că - pentru suspendarea executării unui act administrativ - pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite,cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat"; și a „iminenței producerii pagubei";. S. este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. În speță, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantei potrivit căreia prin eventuala pornire a executării silite (nedovedită nici până la data pronunțării instanței, deși s-a invocat că scadența ar fi fost data de (...)) s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Reclamanta a mai invocat, fără a face un minim de probatoriu, faptul că ar putea întâmpina dificultăți sporite în a-și achita datoriile curente, ceea ce ar duce la scăderea credibilității sale - instanța nu a putut reține astfel de afirmații lipsite de suport probatoriu. Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o, în temeiul art.215 C.proc.fisc. coroborat cu art.14 din L. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a formulat reurs S.C. METALlCPLAS I. S.R.L. Dej, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii recurentei de suspendare până la pronunțarea instanței de fond a executării Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 1049213/(...) cu privire la suma de 132.871 lei. În motivarea recursului recurenta arată că prin sentința atacata, instanța de fond a respins cererea recurentei, reținând în motivare, că nu a fost arătată îndeplinirea cumulativă a condițiilor acordării suspendării actului administrativ fiscal si anume, condiția cazului bine justificat si condiția prevenirii unei pagube iminente. S-a reținut că susținerile acesteia referitoare la prejudiciul cauzat prin eventuala pornire a executării nu au fost suficiente ca argumente pentru a demonstra paguba care s-ar produce prin executare, deoarece s-ar dovedi numai iminenta producerii pagubei. Soluția pronunțată de instanță este netemeinică si nelegală, raportat la următoarele argumente, probe si dispoziții legale: Condiția pagubei iminente a fost argumentata si probata prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză, cu înscrisurile aferente, respectiv, a arătat că prejudiciul creat prin executare ar fi egal cu suma contestata, întrucât aceasta suma reprezintă în fapt accesorii la "accesorii" (pag. 2 lit. B din răspunsul la întâmpinare). Executarea silită, prin produce prejudicii, însă, în concret, așa cum a arătat in cererea introductiva (pct. 2, pag. 4), datorita sumei mari contestate si a naturii ei, s-ar găsi într-o mare dificultate de a achita datoriile curente, atât față de salariați si furnizori, cât si ce către bugetul de stat si bugetul asigurărilor sociale de stat, care ar duce la scăderea credibilității societății si ar genera, pentru obligațiile fiscale, majorări de întârziere. În acest sens, arată in continuare și depune in probațiune, situația obligațiilor de plată scadente între data prezentei si până la sfârșitul lunii ianuarie 2011, cuprinzând: A. Obligațiile de natură salarială față de angajați in sumă totală de 280.390 lei (punctul A Anexa nr. 1): din aceasta rezulta următoarele sume: suma de 226.700 lei reprezentând drepturi salariale datorate pentru luna decembrie 2010; suma de 53.690 lei reprezentând drepturi salariale datorate pentru luna ianuarie 2011. B. Obligațiile față de bugetul statului, bugetele locale, în suma totală de 4.848.458, 27 lei (punctul B Anexa nr. 1): din aceasta rezulta următoarele sume: suma de 185.517 lei reprezentând obligații bugetare aferente lunii septembrie 2010; suma de 217.379 lei reprezentând obligații bugetare aferente lunii octombrie 2010; suma de 4.358.623,27 lei reprezentând obligații bugetare aferente lunii noiembrie 2010; suma de 86.939 lei reprezentând obligații bugetare aferente lunii decembrie 2010; C. Situația furnizorilor față de care exista scadente până la finele lunii ianuarie 2011, detaliata in funcție de modalitatea de plata (bilete la ordin file cec emise până la data prezentei - cu copia acestora), furnizori interni si externi, în sumă totală de 23.272.550,86 lei (punctul C Anexa nr. 1): din aceasta rezulta următoarele sume: suma facturilor pentru care s-au emis instrumente de plata: 511.604,48 lei; suma facturilor scadente față de furnizori interni: 2.070.683,81 lei; suma facturilor scadente față de furnizori externi: 20.690.262,57 lei. D. Situația dobânzilor pentru creditele acordate: (punctul D Anexa nr. 1): din aceasta rezulta suma de 815.025,38 lei. Totalul general al sumelor menționate la punctele A-D este suma 29.216.424,51 lei (obligații cu scadenta intre data prezentei si (...)). In ceea ce privește executarea silită prin poprire, aceasta ar genera mari dificultăți în acordarea drepturilor salariale până la soluționarea contestației pe cale administrativă, si ulterior, in eventualitatea exercitării acțiunii in contencios administrativ, deoarece: - la înființarea popririi, adresa de înființare generează mari probleme băncilor raportat la prevederile art. 452 alin. 2 lit. C Cod procedura civila, in sensul că, dacă nu există mențiunea expresă de a nu se popri sumele de bani destinate salariilor, aceasta dispoziție imperativă a legii este încălcată (de regula băncile indisponibilizează toate încasările); aceasta duce la imposibilitatea acordării drepturilor salariale si generează o serie de consecințe negative, care afectează activitatea financiara a societății, respectiv exercitarea unor cai de atac care din nou blochează fonduri importante (contestații a executare, suspendări provizorii), care nu se judeca fără depunerea de cauțiuni. - cu privire la biletele la ordin si filele cec emise, în situația înființării popririi, acestea nu sunt decontate si generează consecințe grave atât pentru societate prin înscrierea in C. I. de P., cât si pentru administrator (consecințe grave, de natura penala - săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin emiterea de file cec fără acoperire - art. 215 alin. 4 C. Pen.). Recurenta solicită instanței să aibă in vedere si împrejurarea că organul fiscal competent nu a soluționat contestația pe cale administrativa in termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 Cod procedura fiscala, context in care necesitatea suspendării executării este evidenta, si, cu atât mai importanta. Astfel, deși de la data înregistrării contestației pe cale administrativă ((...)) au trecut 6 luni, nici până la momentul promovării prezentului recurs, aceasta nu a fost soluționată. Prin nesoluționarea contestației in termenul legal recurenta se găsește intr-o situație total defavorabila si este prejudiciata cel puțin din următorul motiv: continuă să planeze o stare de incertitudine in legătură cu actul administrativ fiscal atacat si cu întinderea obligației de plată care ar putea sa nu mai existe, ar putea rămâne parțial sau total in ființă. Pentru motivele prezentate, solicită admiterea prezentului recurs si modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii cererii de suspendare, până la pronunțarea instanței de fond, a executării actului administrativ fiscal atacat. Prin întâmpinare formulată AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE F.Ă a solicitat respingerea recursului recurentei ca nefondat. În motivarea întâmpinării, intimata arată că în considerentele sentinței civile nr.3738/(...) pronunțata de Tribunalul Cluj - Secția mixta de contencios administrativ sifiscal, de conflicte de munca si asigurări sociale, instanța de fond a reținut, in mod corect, că "reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi ca actul este nelegal…";. Totodată, instanța de fond a reținut corect că "Susținerea reclamantei potrivit căreia prin eventuala pornire a executării silite (nedovedită nici până la data pronunțării instanței, deși ș-a invocat că scadenta ar fi fost dată de (...)) s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert in patrimoniul sau, nu este suficienta pentru a demonstra existenta celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie sa fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, in cazul de față, intr-o împrejurare determinată de pornirea executării silite". In ceea ce privește existenta unui caz bine justificat arată că recurenta deși susține ca exista condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ, nu a făcut dovada ca aceasta prima condiție, prevăzuta de lege, este îndeplinită. Până la anularea de către instanță, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la ă prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.14 din legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare. In acest sens, s-a pronunțat si Î. Curte de C. si Justiție - Secția de C. A. si F. prin D. nr. 5191/(...), care a reținut ca: „prezumția de nelegalitate si de veridicate de care se bucură actul administrativ determina principiul executăriiacestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. S. executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, in limitele si condițiile anume reglementate .";.Totodata, prin D. nr.257/(...) Curtea Constituționala a reținut ca "suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucura de prezumția de legalitate";. Întrucât, până la o eventuală anulare de către o instanță judecătoreasca, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezintă creanțe certe, lichide si exigibile. Paguba iminenta este definita de art.2 alin.1 lit.s din L. nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, drept preiudici u material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, după caz, perturbarea previzibila gravă a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public. S. executării este însă o măsura de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită in cauză. Motivele invocate de recurenta reclamanta in susținerea cererii de suspendare nu sunt de natura să facă dovada îndeplinirii nici a acestei condiții prevăzuta de legea speciala. Intimata arată că ICCJ, Sectia C. A. si F., in dosarul nr.(...) a statuat, prin D. civila nr.550/(...). ca perturbarea grava a activității unei societăți prin executarea sumei impuse nu conduce implicit si automat la concluzia îndeplinirii cerinței pagubei iminente, precizându-se că „întrucât așa cum constant s-a reținut si in jurisprudența acestei curți, afirmația in sensul că prin chiar cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăți comerciale nu conduce implicit si automat la concluzia îndeplinirii acestei cerințe". Astfel, argumentele recurentei reclamante, aduse în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natura să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de lege, acestea neputand fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei. Solicită ca instanța să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, întrucât simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care sa probeze cazul bine justificat si iminenta producerii unei pagube nu "sunt de natura să conducă la suspendarea executării actelor contestate, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele: Cererea de suspendare este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ, articol care reprezintă dreptul comun în materia suspendării executării actului administrativ. Conform dispozițiilor art. 14 din L. 554/2004 ,, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond,,. Cu privirea la indeplinirea celor doua conditii enuntate de catre art. 14 din L. 554/2004 instanta de recurs retine ca, in aplicarea acestui text, legiuitorul ofera prin acelasi act normative definitii legale. Astfel, notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din L. 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,. Prima instanță a reținut în mod legal și temeinic faptul că, acceptând drept premisă prezumția de legalitate a actelor administrative, suspendarea trebuie percepută drept o măsură de excepție. În acest context, este imperios necesar ca numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura caracterul executoriu al actului administrativ prin dispunerea suspendării executării. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că aceste argumente puternice și evidente de nelegalitate nu pot fi reținute în cazul concret analizat. Nici prin calea de atac declarată nu au fost aduse noi argumente consistente cu privire la temeinicia demersului dedus judecății. Aspectele de nelegalitate invocate țin exclusiv de interpretarea juridică care se dă unor norme incidente și de aplicarea acestora, aspecte legate în special de modul de calcul al unor penalități, de pretinse greșeli de operare, neoperare sau operare cu întârziere a unor sume pretins nedatorate sau pretins achitate cu întârziere de către recurantă. Interpretarea acestor aspecte va fi realizată de catre instanță cu prilejul analizării pe fond a legalității actului administrativ. În consecință, nu se poate discuta nici despre vreo depășire a competenței organului administrativ și nici de vreo nelegalitate frapantă. Paguba iminenta este o notiune care deasemenea beneficiaza de o reglementare legala prin dispozitiile art. 2 lit. s din legea 554/2007 conform carora, prin paguba iminenta se intelege ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,,. Cu privire la condiția existenței unui prejudiciu material iminent și care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior, dacă s-ar dovedi că actul este nelegal, prima instanță a reținut argumentat că, în speță, reclamanta recurentă nu a invocat niciun element concret care să circumstanțieze paguba iminentă care ar fi produsă prin executarea actului administrativ. Susținerea reclamantei potrivit căreia prin eventuala pornire a executării silite (nedovedită prin nici un act de executare) s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de pornireaexecutării silite. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Analizând suma concretă care poate fi executată în baza actului administrativ (132.870 Ron) și cuantumul total al obligațiilor de plată pe care recurenta le invocă prin chiar motivarea recursului - f. 4 (29.216.424, 51 Ron) cu scadența până în (...), rezultă că suma care poate fi executată în baza actului administrativ a cărui suspendare se cere este infimă raportat la valoarea totală a obligațiilor, reprezentând în jur de 0,3%. În consecință, eventualele dificultăți de plată ale recurentei nu pot fi motivate prin invocarea executării acestui act administrativ. Dimpotrivă, în situația în care actul administrativ este executat, aspect care în cazul concret analizat nu este dovedit, iar ulterior actul administrativ este anulat în procedura administrativă sau ulterior de către instanțe, Codul de procedură fiscală prevede remedii efective, constând fie în restituirea sumei cu penalități, fie în compensarea sumei cu alte datorii fiscale ale recurentei. Este relevantă și practica în domeniu a ICCJ - Sectia C. A. si F. care a statuat în mod repetat că perturbarea gravă a activității unei societăți prin executarea sumei impuse nu conduce implicit si automat la concluzia îndeplinirii cerinței pagubei iminente, precizându-se că „întrucât așa cum constant s-a reținut si in jurisprudența acestei curți, afirmația in sensul că prin chiar cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăți comerciale nu conduce implicit si automat la concluzia îndeplinirii acestei cerințe". Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins și încheierea recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de SC M. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 3738 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. A.-I. A. C. I. GREFIER V. D. Red. A.A.I. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1469/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4328/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
