Decizia civilă nr. 1317/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1317/2011
Ședința publică de la 31 M. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător D. M.
Judecător R.-R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat dereclamantul D. I., împotriva sentinșei civiel nr. 3037/2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. M., A. F. P. T. L. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare OUG nr. 5..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința 3037 din 15 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. I. împotriva pârâților: A. F. P. T. L., D. G. a F. P. M. - B. M., A. F. pentru M., B. S. I., având ca obiect contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea nu este întemeiată. D. 68/(...) a Biroului pentru soluționarea contestațiilor se reține că reclamantul a formulat tardiv contestația împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare, care este un titlu de creanță fiscală și se atacă în 30 de zile de la comunicare. R. a primit decizia de calcul la (...) și a înregistrat contestația la (...), cu depășirea termenului prevăzut de art. 207(1) O.G. nr. 92/2003. În acțiunea decizia pronunțată în recursul administrativ nu este criticată sub aspectul tardivității. Din oficiu, tribunalul nu a găsit nici un motiv pentru anularea acestei decizii. Întrucât excepția de tardivitate nu a putut fi înlăturată, nu s-a putut trece la analiza temeiniciei deciziei atacate, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. I. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că s-a adresat A. F. P. a orașului T. cu o cerere de restituire a taxei pe poluare, înregistrată sub nr. 1185/(...), care a fost respinsă "ca nedepusă în termen" de organul ierarhic superior - D. G. a F. P. M. - prin D. nr. 68/(...). Apreciază că acest motiv nu subzistă întrucât cererea nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și 207 C.pr.fiscaIă, cum greșit se reține în D. de respingere, precum și în S. recurată. Taxa în discuție a fost percepută în baza unui act normativ ce contravine prevederilor tratatelor constitutive ale U. Eurepene, cu încălcarea art. 148 alin. (2) din Constituția României, astfel încât consider că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2006 a contenciosului administrativ, potrivit cărora „în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând";. Pe de altă parte, cererea reclamantului de restituire a taxei pe poluare, pe care o consideră nedatorată întrucât contravine tratatelor constitutive ale U.E. și Constituției, îi conferă dreptul de a se adresa instanței de judecată potrivit art. 8 alin. (l) teza a II-a din Legea nr. 554/2006 (se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său ... prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim). În același sens, invocă prevederile art. 20 din Constituția României referitoare la interpretarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor și aplicarea lor în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte. De asemenea, apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, conform cu art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. A achitat taxa pe poluare la data de (...), a cerut restituirea taxei la data de (...), iar prin D. din (...), cererea acestuia a fost respinsă "ca nedepusă în termen"; a formulat acțiune în contencios administrativ, înregistrată la data de (...), iar prin S. civilă din (...), acțiunea a fost respinsă cu motivația că "excepția de tardivitate nu poate fi înlăturată". Pe fond, acțiunea formulată de reclamant vizează recuperarea sumei de 2.310 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul marca Volkswagen, importat din Germania în anul 2008 și înmatriculat pe numele meu în R.. Taxa solicitată la restituire a fost stabilită în temeiul O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. În conformitate cu dispozițiile arte 90 din T. de instituire a C. E. (devenit art. 110 din T. privind funcționarea U. E., în urma intrării în vigoare a T.ui de la L.): Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare." Raportat la aceste dispoziții imperative, apreciază că prevederile O. 5. sunt discriminatorii întrucât taxează autovehiculele second-hand la prima înmatriculare în R., anterior fiind înmatriculare în Comunitatea E., dar nu le taxează la reînmatriculare pe cele care au fost înmatriculate deja în R.. discriminarea se realizează între autoturismele second-hand în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare, fiind încălcat principiulnediscriminării produselor importate față de cele similare autohtone, cu toate că T. U. E. interzice categoric astfel de discriminări. În acest sens, la art. 4 lit. a) din O. nr. 5. se dispune că "obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R."; de asemenea, la art. 4 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe de urgență, se prevede că "în cazul autovehiculelor rulate care se înmatriculează pentru prima dată în R., data primei înmatriculări utilizată la calculul taxei este cea înscrisă la rubrica corespunzătoare a documentului de înmatriculare străin". Din textele citate mai sus, rezultă clar că taxa se aplică cu ocazia importării unor autovehicule noi sau second-hand (la prima înmatriculare în R.), în timp ce autovehiculele indigene sunt taxate doar cele noi, susceptibile de prima înmatriculare, în timp ce autovehiculele second-hand indigene, nu fac obiectul Ordonanței pe considerentul că nu mai sunt la prima înmatriculare. În acest fel, s-a creat o discriminare de regim fiscal între autovehiculele second- hand de import și cele indigene, acestea din urmă nefiind taxate, astfel încât se încalcă prevederile T.ui de funcționare a U. E. Potrivit art. 148 al. (2) din Constituția României, în urma aderării țării noastre la U. E., prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne. Față de motivele invocate mai sus, apreciază că hotărârea primei instanțe s-a dat cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care solicită instanței de recurs modificarea în tot a Sentinței civile nr. 3037 din 15 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în D. nr. (...), în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale. Prin întâmpinarea înregistrată la data de4 ianuarie 2011, pârâta A. F. pentru M.(AFM) B. a solicitat respingerea recursului. În motivare, pârâta a arătat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive: R. face critici generale cu privire la OUG nr. 5. pe care o consideră ca fiind discriminatorie și nelegală în raport cu tratatele constitutive ale UE. Învederează instanței că, din cuprinsul OUG nr. 5. rezultă că respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE; astfel, determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanți - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficienților din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului reclamantei este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamantă și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma, publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. C. E. a acceptat principiile ul:imei formule de calcul a taxei auto propusa de G., în care emisiile C02 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, suntcalculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin O. nr. 5. corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi retinute sustinerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozitiilor art. 90 din T. C. E.". Procedura demarată de C. E. împotriva României a fost ridicată în (...), urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din T. CE. Practic, nici Curtea E. de J. a CE, nici C. E. nu au considerat vreodată că taxa pe poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării. Curtea E. de J. (CEJ) a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de inmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozitiile articolului 90 din T. CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piată a acestuia, statele membre având astfel obligația de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CEJ Nunes Tadeu, C- 345/93, C.l D.emarca, C47/88 si C./Republica E., C-375/95). Următorul exemplu ilustrează aplicarea acestor norme: taxa de înregistrare a unui autouebicul de X ani importat într-un stat membru nu poate fi mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat acum X ani în respectivul stat membru. Taxa în vigoare până la aprobarea OUG nr. 5., aplimtă autouehiculețor uzate, nu era redusă proportional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piata internă. Dimpotrivă, valoarea taxei crestea numai pe baza vechimii autovehiculului. Având in vedere că taxa de înmatriculare a autovebiculelor din R. era percepută o singură dată, autovehicule!e cele mai impozitate erau, implicit, autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalităti de aplicare a taxei contraveneau dispozițiilor articolului 90 din T. CE, astfel cum a fost interpretat de C. T. pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost modificată taxa. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf CE este incălcat atuna când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în speaal Hotărârea C.] Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Comes Valente, C-393/98, Rec:, p. 1-/327, punctul 21, precum si Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies si Siilin, C-101/00, Rec:, p. 1-7487, punctul 53). Astfel, Curtea a considerat ca fiind contrară artimlului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, caladată fără luarea în cal mi a depreaerii reale a vehimlului, depăseste valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec:, p. 1479, pundul20, si Hotărârea Gomes Valente, punctul 23). Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea comparării regimului de impozjtare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similaresau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor nationale si produselor importate, ci si baza de impozitare si modalitătile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, Iannelli & Volpi, 74/76, Rec.,p. 557,punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, C./ D.emarca, C47/ 88, Rei:, p. 14509, punctul 18, precum si Hotărârea Nenes Tadeu, punctul 12). R. ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul în această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, Comes Valente,. Dintr-o jurisprudență constantă a Curtii rezultă că, pentru ca un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care tine seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu articolul 90 CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel încât să excludă orice efect discriminatoriu, tinând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip (Hotărârea Gomes Valente, punctul 26, C./Grecia, punctul 29, si Brzezinski,)* Pe de altă parte, compatibilitatea cu articolul 90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care tine seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu scopul de a demonstra că aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea Tulliasiamies și Siilin, punctul 88). Prin urmare, Curtea E. de J. (CEJ) a afirmat in repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de inmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu conditia ca respectivele taxe să respecte dispozitiile articolului 90 din T. CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Rezultă dintr-o jurisprudentă constantă că articolul 90, primul paragraf, din T. CE este incălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit si după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Așa-zise "discriminări" întemeiate pe alte motive nu pot avea legătură cu art. 90 din T. CE. Discriminare există doar în măsura în care se protejează produsele interne in detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari. Or, prin OUG nr. 5. nu se face nicio distincție între produsele naționale și cele provenind din celelate state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, in funcție, evident, de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculului. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente. Așa cum corect a reținut instanța de fond, decizia de soluționare a contestației formulată pe cale administrativă de către reclamant nu a fost contestată de acesta sub aspectul greșitei rețineri a depunerii ca tardive a demersului administrativ la acare acesta a recurs conform art. 7 din OUG nr. 5. rap. la art. 205 și urm. C.pr.fisc. Dimpotrivă și în pofida acestui demers, reclamantul a solicitat ca pe cale principală să invoce prin intermediul acțiunii introductive excepția de nelegalitate a actului administrativ fiscal în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 ca mai apoi instanța să dispună asupra cererii de restituire a sumei de bani achitată cu titlu de taxă pe poluare în baza actului administrativ de impunere. Curtea observă că un atare demers se îndepărtează de la normele legale și procedurale reclamantul urmărind sa eludeze acțiunea specifică de analiză și verificarea legalității de impunere. Curtea reține că verificarea legalității unui act administrativ fiscal pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu se poate realiza dacă reclamantul a recurs la procedura contestării în substanță a acestuia conform procedurii speciale de contestare, chiar dacă sub aspectul termenului de exercitare a contestației acesta a eșuat în demersul său. Curtea mai observă că obiectul excepției de nelegalitate trebuie circumscris unui act administrativ care poate fi cenzurat pe cale directă de către instanța judecătorească, or în speță actul administrativ fiscal nu poate fi suspus analizei pe cale directă deoarece obiectul contenciosului administrativ fiscal așa cum este configurat de art. 218 alin. 2 C.pr.civ. este reprezentat de decizia de soluționare a contestației formulată pe cale administrativă împotriva actului administrativ fiscal. În fine, Curtea observă că excepția de nelegalitate este un incident procedura în cadrul unei acțiunii judiciare de a cărei soluție depinde verificarea legalității actului administrativ. Or, în speță, din modul de concepție al acțiunii introductive reclamantul a înțeles să supună verificarea legalității actului administrativ fiscal pe calea procedurală a art. 4 din legea nr. 554/2004 nu ca un incident procedural ci ca o veritabilă acțiune în justiție ceea ce nu poate fi admis. Față de aceste considerente la care se adaugă și considerentele expuse de instanța de fond, recursul nu poate fi admis ca întemeiat, criticile din recurs vizând fondul raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce nu a făcut obiect de analiză nici în fața instanței de fond și raportat la motivele de mai sus nu a putut fi analizat nici în recurs. Din această perspectivă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului cu consecința menținerii sentinței instanței de fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 3037 din 15 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 31 martie 2011. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.S. Ș.
| ← Decizia civilă nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6132/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
