Decizia civilă nr. 2365/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2365/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. A. A. împotriva sentinței civile nr. 4080 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul prin avocat O. C.-L., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. C. din (...), lipsind intimatele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Se constată că de la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului declarat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), recurentul a depus la dosarul cauzei un înscris, în două exemplare, iar la data de (...), intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2
C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, învederând instanței că renunță la solicitarea de a adresa întrebări preliminare, având în vedere că de la data introducerii căii de atac și până în prezent, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat cu privire la dispozițiile ordonanței în baza căreia s-a achitat taxa de poluare. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță, pentru motivele expuse și cu luarea în considerare a faptului că într-o speță similară, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat în sensul că dispozițiile OUG 5. sunt contrare dreptului comunitar. De asemenea solicită acordarea cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 31-32 din dosarul de fond. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.4080 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă cererea reclamantului D. A. A. în contradictoriu cu A. F. P. T.; respinsă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. formulată de A. F. P. T. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că analizând compatibilitatea taxei cu dreptul comunitar în speță nu sunt încălcate dispozițiile art.25,28 ,30, 90 din T.ul de instituire a C. E. Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și C. E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., tribunalul constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. Nu se poate vorbi in speta de o discriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neaflindu-se intr-o situatie similara .Astfel in cazulcelei de a doua categorii mai sus mentionate nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulatie cita vreme ele deja au fost admise in circulatie anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa . Concluzia care se impune este aceea ca taxa de poluare in foma sa initiala nu contravine prevederilor dreptului comunitar și în consecință, corect pârâta a refuzat restituirea. Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul D. A. A. susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel se arată că taxa de poluare impusa de prevederile OUG nr. 5. in forma sa initiala nu este conforma cu T.ul de la R. de constituire a C. E., respectiv cu art. 90 (actualmente Art. 110 din T.ul privind Functionarea U. E.), aceasta pentru ca taxa de poluare se percepe numai pentru autoturismele inmatriculate in U. E. si reinmatriculate pentru prima data in R., in timp ce pentru autoturismele deja inmatriculate in R., la o noua inmatriculare taxa nu mai este perceputa. Taxa este perceputa fiindca autovehiculul cumparat dintr- un stat membru al U. E. si care era inmatriculat intr-un stat comunitar traverseaza o frontiera, astfel incat aceasta taxa impusa de autoritatile romane este una discriminatorie. fiind interzisa de dispozitiile art. 90 din T.ul de la R. de constituire a C. E. Potrivit prev. art. 90 par. 1 din T.ul C. E. "Nici un stat membru nu aplica. direct sau . recl. produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor internationale similare." Ratiunea pentru care au fost instituite aceste reglementari comunitare a fost aceea de a inlatura regimul fiscal discriminatoriu intre produsele statelor membre si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara. Atât îin literatura de specialitate cat si in practica judiciara interna si cea a ClCE este unanim admis ca art. 90 din "T. produce efecte directe si ca atare, creeaza drepturi individuare pe care jurisdictiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecatorul national, ca prin judecator comunitar, are competenta atunci cand da efect direct dispozitiilor art. 90 din T. sa aplice procedurile nationale de asa maniera ca drepturile prevazute de tratat sa ne . si efectiv protejate . În jurisprudența referitoare la art. 90 din T., Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile în care se poate retine aplicarea acestui text, respectiv: -trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate - trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de laxa si produsele interne favorizate - prevederea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibil a sa diminueze chiar si potential consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. Asa fiind, atunci cand produsele interne si cele importate se afla in raport de concurenta iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creeaza o discriminare astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga unele imporate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. Norma internă îndeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.ul CE deoarece există atat o discriminare între autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se inamatriculeaza in R. si autoturismele second-hand deja inmatriculate in R., pe de alta parte, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intenția declarata de protejare el industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de liberă circulație a marfurilor. fortei de munca si capitalului. Exista un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, fie inspre cele deja inmatriculate in R., fie inspre cele produse in R.. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in R. a unor autoturisme second- hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in R.. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de infringement de catre C. E. la data de (...) in temeiul art. 226 din T.ul CE. Prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestora din urma, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. In conditiile in care R. a semnat T.ul de aderare la U. E. are obligatia sa respecte dreptul comunitar si sa-si alinieze legislatia la reglementarile europene. Conform art. 11 al. 1 si 2 din Constitutia R. "statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii revin din tratatele la care este parte iar tratatele ratificate de parlament, potrivit legii, fie parte din dreptul intern." Potrivit art. 148 al 2 din Constitutia R., urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii E., precum si celelalte reglamentari comuni tare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de discuțiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Normele dreptului comunitar, cele cuprinse in tratatele la care R. a aderat prevaleaza fata de dreptul intern, motiv pentru care si in ipoteza in care exista o lege interna care contravine normelor cuprinse in tratatele la care R. este parte are prioritate norma legala prevazuta in tratat. In conditiile in care exista contradictie intre prevederile codului fi scai astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr. 5. si prevederile tratatului constitutiv al C. europene, trebuie sa se acorde prioritate normelor cuprinse in T.. Prin acordarea prioritatii normelor cuprinse la art 90 din T., in raport cu prevederile codului fiscal si OUG 5., aceste norme rămân fara aplicabilitate, prevalând dispozitiile art. 90 din T.. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare A. F. P. T. a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că împotriva deciziei de calcul nu s-a exercitat calea instituită de OG nr.92/2003 și prin urmare decizia nefiind desființată acțiunea este inadmisibilă. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 5., retine ca,compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest statmembru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. . Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. . Pe cale de consecință se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare suntobligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produce efecte retroactive. Mai precis conform art.267 din TFUE interpretarea pe care o da unei norme de drept european, calificare și definește acela unde este necesar înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar trebui să fie înțeleasă și aplicată la data intrării ei în vigoare.Prin urmare in privinta taxei pe poluare prevazute de OG 5. trebuie sa se retina ca reglementarea nationala este incompatibila cu art.110 TFUE de la data intrarii in vigoare respectiv de la data de 1 iulie 2008.Or concluzia ce se impune este accea ca taxa de poluare platita de reclamant nu mai are baza legala in dreptul intern-art.117alin1 lit.d c.pr.fisc.iar din aceasta perspectiva sustinerile recurentului reclamantsunt intemeiate si vor fi admise. Statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). Cât privește cererea de chemarea în garanție se reține că potrivit dispozițiilor art.3 din OUG nr.5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restiturii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. Desigur se susține de intimată că acțiunea introductiva ar fi inadmisibilă. În circumstanțele concrete ale cauzei neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următ. C.proc.fiscală, nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Concluzia se sprijină pe următoarele considerente: chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, neurmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune. Recursul administrativ este justificat din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este unmijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea prestigiului său, prin pierderea unui proces public, în care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau revocarea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia recursurilor administrative, având ca obiect reclamațiile adresate administrației pentru prelevarea nelegală a taxei de poluare, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului când s-a susținut că taxa a fost prelevată în mod legal, ea necontravenind prevederilor din T.ul privind instituirea U. E. Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. D.ul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. S. că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut. Ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice. A. limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive. Curtea recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Curtea apreciază că această apărare, a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat. Curtea nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportuluijuridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă. Chiar și la momentul procesual al soluționării recursului recurenta neagă existența unor incompatibilități ale OUG 5. cu normele dreptului comunitar, în toate formele sale. De aceea, Curtea a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive. Și asta deoarece ele sau îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios. Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul dintre stat și particular oricum ar fi avut loc atât timp cât și în prezent autoritatea susține că această taxă are caracter legal, fiind refuzată la restituire. De aceea, autoritatea publică emitentă nu poate să invoce că ar fi fost vătămată prin aceea că nu i s-a dat șansa de a-și repara eventuala greșeală într-un mod mai rapid . Curtea a pus în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valorifica și a decis să acționeze în sensul prevenirii oricăror forme de dezechilibru procesual, eliminând obstacolele care puteau vicia substanța principiului egalității. Pentru ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci,din contră, s-ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată. De aceea, conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune. Ca atare față de cele arătate, cele reținute de intimată sunt neîntemeiate și vor fi respinse. Așadar față de cele mai sus arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE A dmite recursul declarat de reclamantul D. A. A. împotriva sentinței civile nr.4080 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că : Admite acțiunea formulată de reclamantul D. A. A. în contradictoriu cu A. F. P. T. Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 657 lei achitată cu titlu taxă poluare. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. pentru M. B. să avanseze pârâtei A. F. P. T. sumele necesare efectuării plății. Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 19,65 lei cheltuieli în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.A. B.
| ← Decizia civilă nr. 4547/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
