Decizia civilă nr. 1353/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1353/2011
Ședința din data de 04 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. L. împotriva sentinței civile nr. 3546 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimata I. P. J. C. S. P. C. R. P. DE C., Î. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 28 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentei, la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 și timbru judiciar de 0,15 lei pentru recursul promovat.
Curtea din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.3546 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea reclamantei S. L. împotriva pârâtei I. P. J. C. S. P. C. R. P. DE C., I. A., în cauza având ca obiect obligația de a face. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul marca Daimler-Benz, serie șasiu WDB1241201A518037. T. a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, OUG nr. 5. stabilea în forma inițială cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Analizând compatibilitatea acestei taxe în forma inițială a OUG 5. cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță aceasta nu încălca dispozițiile art. 25, 28, 30, 90 din T.ul de instituire a C. E.(actualmente art.30, 34, 36, 110 din TFUE) . Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. Nu se poate vorbi în speță de o discriminare între autovehiculele second hand ce se înmatriculează pentru prima dată în R. și autovehiculele second hand deja înmatriculate ele neaflându-se într-o situație similară. Astfel în cazul celei de a doua categorii mai sus menționate nu se mai poate stabili o taxă de poluare în vederea admiterii în circulație câtă vreme ele deja au fost admise în circulație anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează aceasta taxă. Practica judiciară a statuat ca forma modificata a OUG 5. prin OUG 2. și OUG 7. contravine prevederilor dreptului comunitar având în vedere preambulul OUG 2. în care se arata ca ea este adoptata având în vedere criza financiara și economica care a dus la scăderea piețelor auto și având în vederescutirea de la plata taxei de poluare ce se acorda unei categorii de autoturisme în care se încadrează producția internă auto.Ca atare aceasta forma modificata a fost considerata contrara prevederilor dreptului comunitar întrucât urmarea în mod indirect să încurajeze industria auto interna prin jocul combinat al măririi taxei de poluare și al scutirii acordate . Începând cu (...) scutirea sus indicată nu se mai acordă OUG 117. vizează punerea în aplicare a scutirii deja acordate dar nu vizează producția interna. În aceste condiții practic taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare sus menționate considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după (...). Cuantumul taxei de poluare nu încalcă doar prin el însuși prevederile art. 90 din T.ul CEE (în prezent art. 110 din TFUE) el aplicându-se pe baza acelorași criterii tuturor autovehiculelor. Totodată acest cuantum nu influențează direct sau indirect opțiunea cumpărătorilor aceștia nereorientându-se spre produsele interne similare. Cererea de înmatriculare a fost formulata de către reclamantă după data de (...), respectiv la data de (...), așa cum arată chiar în acțiune astfel că în vederea înmatriculării are obligația achitării taxei de poluare. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S. L. solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică. În motivare se critică sentința civilă nr.3546/2010 a T. C. pentru gresita interpretare a legii care a condus la solutia nelegala si netemeinica pe care a pronuntat-o in cauza de fata. În mod evident gresit a considerat instanta de fond ca refuzul paratei de a inmatricula autoturismul reclamantei fara achitarea taxei de poluare nu poate fi considerat un refuz nejustificat. În mod gresit prima instanta a considerat ca in speta nu sunt incalcate prev art.110 din T.ul C. E.. Efectuand o analiza prin prisma compatibilitatii acestei taxe cu dreptul comunitar observam ca OUG 5. este contrara art.110 (art.90) din T.. Înturcat aceasta taxa de poluare introdusa prin actul normativ mentionat este destinata sa diminueze introducerea in R. a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt Stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare. De la data aderarii R. la UE incepand cu data de (...) prevederile T.elor UE si celelalte regelementari comunitare au caracter obligatoriu si au prioritate fata de dispozitiilor contrare din legile interne. În prezent s-a constatat la taxa de poluare prevazuta de OUG 5. este una interzisa de dispozitiile art.90 din T.ul C. E..iar reglementarile comunitare fiind direct aplicabile in ordine juridica interna si avand prioritate fata de dispozitiile interne, astfel refuzul paratei de a proceda la inmatricularea autoturism ului fara taxa de poluare apare ca nejustificat. Practic solutia primei instante incalca legislatia Uniunii E. contravenind prin aceasta principiului general de drept: legislatia tarilor membre ale UE trebuie obligatoriu sa fie armonizata pentru a fi in concordanta deplina cu normele europene. Se mai critică solutia primei instante deorece judecatoarea fondului-cu buna stiinta omite sa aiba in vedere discriminarea evidenta pe care plata unei astfel de taxe ar crea-o intre persoanele fizice care dobandesc autoturisme second-hand inmatriculate pentru prima data in R. si persoanele fizice care dobandesc autoturisme second-hand cu aceleasi caracteristici inmatriculate pentru prima data intr-o tara membra UE. Cu alte cuvinte cetatenii care dobandesc autoturisme second-hand inmatriculate pentru prima data in R. sunt avantajati deoarece nu au obligatia de a plati taxa de poluare in timp ce cei care dobandesc acelsi autoturisme inmatricula te intr-una din tarile UE au obligatia legala de plati taxa de poluare. În urma modificărilor aduse de OUG nr.7. și OUG nr.117. nu a fost eliminată discriminarea la care se face referire și nu a fost armonizată legislația internă cu cea comunitară. Astfel, discriminarea dintre autoturismele second- hand înmatriculate în alte state UE și cele înmatriculate în R. exista în continuare, consumatorul fiind direcționat astfel spre achiziționarea unui autoturism deja înmatriculat în R.. Mai mult, nici măcar nota de fundamentare a OUG nr.7.1 nu este în măsură să îi confere o aparență de legalitate, aceasta continuând să vorbească despre criza economică și necesitatea protejării locurilor de muncă astfel încât caracterul de taxă de poluare a acestei taxe de înmatriculare nu poate fi susținut. Curtea analizând recursul declarat, reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și G. însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Ar. 2 din L. contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu excesde putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp art 2 alin 2 din L. nr 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Alegațiile reclamantului vizând împrejurarea că prin promovarea acestei acțiuni a urmărit sancționarea autorității întrucât dispozițiile legii speciale nu prevăd un termen de soluționare a acestora și în acest mod autoritatea dispune de puteri discreționare iar abuzul pe care îl săvârșește golește de conținut drepturile particularilor nu pot fi primite întrucât răspunsul autorității nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat . Refuzul nejustificat al autorității ar fi presupus un exces de putere și o apreciere discreționară ori autoritatea în procedura demarată a urmărit tocmai asigurarea transparenței și legalității . Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din L. contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Prima instanță a reținut în mod corect că de la momentul adoptării OUG 117. emisă pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T.ul de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu Uniunea Europeană, taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după epuizarea termenului de 45 de zile instituit . Cererea de înmatriculare a fost formulata de către reclamantă după data de (...), respectiv la data de 25 mai 2010 așa cum arată chiar în acțiune astfel că în vederea înmatriculării are obligația achitării taxei de poluare devenind incidente dispozițiile în vigoare la momentul declarării intenției de înmatriculare . T. a apreciat în mod corect că pârâta nu s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată în ca atare nefondată. Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente, nefiind prezent motivul de recurs invocat de reclamanta recurentă, prevăzut de art 304 pct 9 C prciv , Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta S. L. împotriva sentinței civile nr. 3546/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S. L. împotriva sentinței civile nr. 3546/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 01/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1016/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
