Decizia civilă nr. 3557/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3557/2011
Ședința { F. publică} de la 30 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr.667 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul S. A. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data prezentului termen de judecată s-a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA Prin sentința civilă nr.667 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de către pârâta A. F. P. a municipiului T. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. A. A., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T., și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5749,01 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, conform înscrisurilor de la filele 6-9 dosar.Pentru înmatriculareaautoturismului în R., reclamantul a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 5749,01 lei cu chitanța seria TS nr.7369431/(...). Taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza prev.art.214 ind.1 și urm.cod fiscal. La data de (...) reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe,însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile legale, pârâta făcând referire la disp.OUG nr.5.. În conformitate cu disp.art.137 cod pr.civ., tribunalul a respins excepția inadmisibilității, reținând că, în speță, nu se atacă un act administrativ fiscal, emis cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci se reclamă refuzul de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin L. nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr.343/2006 prin OUG nr.110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directze și al supremației dreptului comunitare. Disp.art.90 paragraful 1 din T.ul Comunității E. (art.110 TFUE ), aplicabile, în speță, stabilesc că „ nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție„.Mai mult Curtea E. de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul T.ului Comunității E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu echivalent.Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Rezultă din disp.art.214 ind.1 Cod fiscal că, taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea lor în țară.Astfel, taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism înmatriculat anterior într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., aspect care crează un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele deja înmatriculate în R. și pentru a căror reînmatriculare taxa nu se mai percepe. T. a apreciat că, reglementată în acest mod, taxa specială de primă înmatriculare, impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de disp.art.90 din T.ul Comunității E..Consecință a faptului că, începând cu data de 1 ianuarie 2007 R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne. Este neîntemeiată apărarea pârâtei de reținere a acestei taxe cu titlu de taxă de poluare, deoarece taxa din speță, a fost încasată în baza dispozițiilor fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată cafiind contrară normelor comunitare..-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În ce privește dobânda legală solicitată pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data restituirii acesteia, are rolul de a asigura o reparație integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin încasarea și folosirea de către pârâtă a unei sume, fără temei legal. În virtutea considerentelor de fapt și de drept, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5749,01 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. T. solicitând admiterea recursului invocând pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea restituirii sumei de 5.749,01 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța nr.7369431 din (...). În motivele de recurs se arată că dreptul la acțiune în justiție privind restituirea sumelor achitate necuvenit se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar termenuld e prescripție este de trei ani și începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acțiune. Arată că în speță, pentru reclamant, termenul de prescripție a început să curgă de la data achitării sumei de 5.749,01 lei, adică de la data de (...). În concluzie, potrivit dispoz.art.1,3 și 7 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune privind restituirea sumei de 5.749,01 lei achitată , s-a prescris la data de (...), iar cererea de chemare în judecată a fost înregistratăl a Tribunalul Cluj la data de (...). Astfel, apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală invederând faptul că reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv în baza prev.art.214/1 - 214/3 din L. nr.571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art.31/1-32/1 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr.571/2003. Dispozițiile art.214/1 și următ.din L. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate. În lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Recurentul arată că este binecunoscut faptul că art.90 din T.ul C.E.reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. Solicită instanței de recurs, a se ține cont de faptul că de la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, conform art.11 din OUG 5. „taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule serestituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice4 de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență";. Începând cu data de 1 iulie 2008 au intrat în vigoare și normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență și, prin urmare, cererile contribuabililor vor putea fi soluționate numai după această dată. Recurenta arată că obligarea ei la plata dobânzilor legale este neîntemeiată și nelegală deoarece nu a săvârșit nicio faptă ilicită, plata taxei speciale de primă înmatriculare a fost efectuată voluntar de către reclamant și conform prevederilor legale și în plus, OG 9/2000 nu are aplicabilitate în materie fiscală. În ceea ce privește data de la care ar putea fi eventual obligată la plata dobânzilor legale, aceasta nu poate fi decât data la care a expirat termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003 pentru soluționarea cererii de restituire a taxei speciale de prima înmatriculare, sau data depunerii la Tribunalul Cluj a cereriid e chemare în judecată. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C.pr. civ., Curtea reține următoarele: În susținerea prezentului demers judiciar, reclamantul a arătat că a achiziționat, în cursul anului 2007, un autoturism dintr-un stat al U. E., pentru care a fost obligată să achite taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5749,01 lei. La data de (...) , a înregistrat o cerere, sub nr.38940 la A. F. P. a M. T. , prin care a solicitat restituirea sumei de 5749,01 lei respinsă, prin adresa emisă la (...). În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP J. , solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis acțiunea formulată. 1.Pârâta susține că acțiunea exercitată de reclamant este inadmisibilă. În opinia Curții, această apărare nu este pertinentă . Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2.Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoarea acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și- ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. 4.Nici apărările referitoare la prescripție nu sunt fondate întrucât cererea de restituire a fost adresată organului fiscal înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 135 din Codul de procedură fiscală. 5.Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul acelor dispoziții legale care reglementează dobânda legală în materia raporturilor civile. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr.667 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. I. I. G. A. N. S. AL H. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex.-(...)jud.fond.C. C.
| ← Decizia civilă nr. 4163/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 01/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
