Decizia civilă nr. 1444/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1444/2011

Ședința publică de la 07 A. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. M.

Judecător R.-R. D.

Judecător L. U.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. T. R. PRIN D. G. A F. P. C., împotriva sentinșei civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul L. L., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr.

554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.{ F. | }

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 3340/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis cererea formulată de reclamantul L. L., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6.258,85 lei, reprezentând taxa de primăînmatriculare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la restituirea integrală; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca MERCEDES SPRINTER, anterior înmatriculat într-un stat membru UE din anul 2002 (f.14-16,dosar fond), iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul O. nr. 5., o taxă de poluare în cuantum de 2352 lei la AFP T., la data de (...).

In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 9733,85 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. T. (f.7 dosar fond). In temeiul OUG 5. i s-a restituit suma de 3210 lei (f. 10 dosar fond). Considerând nelegală perceperea acestei taxe in întregime, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită si diferența la data de (...) parata comunicându-i refuzul sau expres de restituire (f.8,9 dosar fond) .

A învederat instanța de fond că taxa de prima înmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C. fiscal. Ca ataretribunalul a analizat compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.

Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității

E.(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.

T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E..

Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.

Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun. Campia Turzii de a dispune restituirea acesteia.

In ce privește reținerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare, tribunalul a considerat că o asemenea reținere este ilegala . Astfel, la data înmatriculării autoturismului erau in vigoare dispozițiile mai sus menționate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima înmatriculare. Așadar taxa din speța a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiindcontrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .

Instanța a reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.

Totodată restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.

In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat, tribunalul a remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale. T. a apreciat ca in speța se poate acorda doar dobânda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicita ce atrage răspunderea pârâtei in condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusa in întârziere încă de la data savarsirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speța .Ca atare, in temeiul prevederilor OUG 9/2000, tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptatit la plata dobânzii legale in materie civila de la data plății taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .Si in aceste condiții tribunalul nu a dat altceva si a înțeles sa repare același prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant .

Având in vedere considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, tribunalul a admis in parte cererea reclamantului fata de AFP Dej si a obligat această pârâtă la plata sumelor sus indicate .

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta A. F. P. A M. T.,solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în sensul admiterii în parte a acțiunii și respingerea cererii de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale în materie civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.

O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal s-a pronunțat asupra interpretării disp. art. 90 din T.ul instituind C.E., întrucât singura competentă a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție C..

În al doilea rând, pârâtă a menționat că tribunalul în mod neîntemeiat s-a pronunțat asupra neconcordanței între prev. art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 și cele ale tratatelor europene invocate, în special art. 90 din T.ul C.E., întrucât competența de a constata aceste încălcări revin Curții Constituționale, având în vedere dispozițiile art. 145 din Constituție.

În al treilea rând, pe fondul cauzei, pârâta precizează că sentința este neîntemeiată deoarece reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv în baza prev. art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 coroborate cu prev. art. 311-2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.

571/2003.

Acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată și din perspectiva statuărilor Curții Constituționale prin decizia nr. 4., care rețin că taxa specială de primă înmatriculare prev. de art. 2141-3 din L. nr.

571/2003 este o taxă de poluare instituită pentru protecția mediului și nu contravine normelor de drept comunitar.

În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat și dispozițiile art. 90 din T.ul C.E., care interzic măsurile protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut dezavantajos economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

În raport de cele de mai sus, pârâta a concluzionat că taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale U., ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, bazându-se pe principiul „. plătește"; acceptat la nivelul U.

Un alt aspect învederat de pârâtă se referă la faptul că în temeiul art. 11 din O. nr. 5. reclamantului i s-a restituit diferența între taxa de primă înmatriculare achitată și taxa pe poluare în cuantum de 2.275 lei, taxa de primă înmatriculare achitată fiind de 6.027,01 lei. Prin urmare, suma de

3.752,01 lei, pe care o solicită reclamantul reprezintă taxa pe poluare datorată și reținută potrivit prev. O. nr. 5..

Sub acest aspect, pârâta a criticat faptul că instanța de fond a obligat-o la restituirea sumei de 6.258,85 lei, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare precum și dobânzile aferente acestei sume, reținând în mod greșit prevederile privind acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, deoarece în cauză prev. art. 1082 și

1084 cod civil nu sunt aplicabile.

Totodată, în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele - interese pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere nu pot cuprinde decât daunele moratorii, adică dobânda legală, cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate, așa cum dispune art. 1088 alin. 1 Cod civil. Mai mult, obligațiile care au ca obiect o sumă de bani sunt supuse unui regim juridic distinct, concretizat atât prin determinarea condițiilor în care se pot acorda, cât și sub aspectul fixării lor, având consacrat sediul materiei în dispozițiile art. 1088 - 1090 C.civ., neidentificat de către prima instanță. Totodată, alin. 2 al art. 1088 C.civ. prevede în mod special că daunele interese pentru neexecutare sunt datorate, de regulă, din ziua chemării în judecată.

Complementar dispozițiilor Codului Civil, daunele interese în obligațiile care au ca obiect o sumă de bani au fost reglementate prin O. nr.

3. privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești. Astfel, dobândalegală, potrivit art. 3 alin. 3 din această ordonanță este cea stabilită la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B., diminuat cu 20 %, respectiv din ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, valabil pe întregul trimestrul următor.

Drept urmare, pârâta consideră că cererea de acordare a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective ar fi trebuit să fie respinsă pentru că daunele de întârziere sunt datorate doar din ziua chemării în judecată, motiv pentru care se impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de acordare a dobânzii legale de la data achitării taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea C. E., actual art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E..

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată

Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.

Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicareadirectă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T..

Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.- o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .

Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.

Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței

și efectelor produse de O. nr. 5..

A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantul să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie

2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar validaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.

Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantul de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile

T.ului.

Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată, așa cum corect a stabilit și instanța de fond, că reclamantul a achitat la T. mun. T. suma de 9733,85 lei la data de (...) cu titlu de taxa de primă înmatriculare (f. 7 din dosar fond).

Totodată însă, așa cum rezultă si adeverința de restituire nr.

24.353/(...), reclamantul a obținut restituirea unei părti din taxa de primă înmatriculare, urmând procedura administrativă reglementată de dispozitiile O. nr. 5., în concret suma de 3.210 lei (f. 10 din dosarul de fond).

Curtea a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii începând cu data de (...) potrivit art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.

Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.

Prima instanță era ținută a avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. nr. 9/2000 dacă ar fi fost învestită cu un asemenea petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat pe acest temei legal, astfel încât în această privință recursul va fi admis iar hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată în considerarea disp. art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1-3

C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 6 C.pr.civ, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite recursul declarat de A. F. P. A M. T. prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 3.840 din 12 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea și înlătură obligarea pârâtei A. F. P. T. la plata dobânzii fiscale.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 A. 2011

{ F. |

PREȘEDINTE,

D. M.

JUDECĂTOR,

R.-R. D.

JUDECĂTOR,

L. U.

GREFIER, M. T.

}

Red.L.U.

Dact.M.S./3 ex./14 aprilie 2011

Jud.fond:A.M.B..

Cu opinie separată in sensul admiterii recursului,modificării sentinței cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă .

Reclamantului i s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule de către A. F. P., în vederea primei înmatriculării în R. a unui autoturism .

Decizia de calcul este asimilată unei decizii de impunere fiind stabilită conform articolului 85 alin.1 litera b Cod procedură fiscală și fiind prin urmare un act administrativ fiscal potrivit articolului 41 Cod procedură fiscală.

Această decizie putea fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii potrivit articolului 207 Cod procedură fiscală, mențiune înscrisă în chiar decizia de calcul la organul fiscal competent.

Reclamantul nu a atacat această decizie, potrivit articolului mai sus menționat pentru a avea posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios fiscal în conformitate cu articolului 218 Cod procedură fiscală în contra deciziei emisă în soluționarea contestației administrativ fiscale la instanța de judecată.

Ca atare, suma încasată cu titlu de taxă de poluare nu mai poate fi pusă sub discuție atât timp cât actul administrativ fiscal nu mai poate fi atacat.

Formularea ulterioară a unei cereri de restituire nu mai poate fi luată în considerare în acest context întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa raportului de drept procesual fiscal.

Aceste aspecte de procedură fac acțiunea reclamantului ca inadmisibilă iar problemele de conformitate a taxei de poluare cu articolul

90 paragraf 1 din T.ul de constituire a U. E. nu mai pot fi examinate pentru că în privința procedurii fiscale nu s-a invocat incidența unor norme comunitare de natură să înlăture această procedură așa încât ea trebuie urmată.

JUDECĂTOR

R. R. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1444/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal