Sentința civilă nr. 57/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 57/2011
Ședința ata de 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 1. , anularea hotărârii nr.
887 din (...) emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 18 ianuarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un script din partea reclamantei prin care învederează instanței că atât reclamanta cât și cei doi martori, datorită vârstei înaintate și din cauza stării de sănătate nu se pot prezenta în instanță, anexând certificate medicale în susținere(f.23-28).
În data de 28 ianuarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmis pe fax și comunicat și prin poștă la data de 31 ianuarie 2011, răspunsul pârâtei la adresa comunicată de instanță la termenul anterior (f.30 și 33)
În data de 31 ianuarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei dovezile de executare a mandatelor de aducere a martorilor S. Ana și C. C.
Curtea, după deliberare, constatând s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. proc. civ. și că mandatele de aducere a martorilor S. Ana și C. C. au fost executate, față de dispozițiile art. 188 alin.3 C.pr.civ. instanța va proceda la soluționarea cauzei fără audierea martorilor S. Ana și C. C. și apreciind că există suficiente probe pentru soluționarea cauzei reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...), reclamanta D. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., să se dispună anularea hotărârii nr. 1. din (...)1 (ce corespunde în fapt hotărârii nr. 887 din data de (...)), emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
În motivarea cererii, a arătat că împreună cu mama sa s-a refugiat în perioada 6 februarie 1943 - 6 martie 1945 din satul S., jud. M. în localitatea M. V., jud. C., din cauza persecuției trupelor maghiare care au ocupat localitatea S. din județul M..
Pârâta C. J. DE P. M., prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantei, argumentat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada împrejurărilor refugiului iar din declarațiile martorilor nu reiese că aceștia au fost refugiați în aceeași localitate cu reclamanta, astfel că nu este probată nici perioada de refugiu.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. 1., reclamanta D. I. a solicitat pârâtei C. J. de P. M. recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de L. nr. 1., depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile martorilor S. Ana și C. C., autentificate la notarul public.
Prin hotărârea nr. 887 din data de (...), pârâta C. J. DE P. M. a respins cererea reclamantei nr. 1./(...), în baza prev. art. 61 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin L. nr. 1., pe considerentul că cele solicitate prin cerere nu sunt dovedite cu acte oficiale eliberate de către organele competente și nici prin declarațiile de martor anexate cererii (f.8). Analizând dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., Curtea constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din L. nr. 1. și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii -, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres. Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 6 ind. 1 al aceluiași act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Mijloacele de probă existente la dosarul cauzei nu probează însă că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute de dispozițiile mai sus menționate. În primul rând, trebuie subliniat că reclamanta nu se află în posesia unui document oficial eliberat de autoritățile competente din care să reiasă calitatea sa ori a părinților săi de refugiați pe motive etnice pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Răspunsul dat de A. N., S. J. C. ( f. 12 ) nu exclude însă în mod absolut posibilitatea ca reclamanta să se numere printre persoanele refugiate față de împrejurarea că în păstrarea lor se mai află doar o parte din documentele referitoare la perioada respectivă. Pentru a proba calitatea de refugiat pe motive etnice reclamanta a înțeles să se folosească de declarațiile extrajudiciare autentificate ale numiților S. Ana și C. C. Curtea a dispus citarea acestor persoane în vederea audierii nemijlocite și a emis câte un mandat de aducere pe numele acestora. Ascultarea acestora s-a dovedit a fi imposibilă întrucât în urma investigațiilor efectuate de către organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului de aducere instanța a fost informată că ambii martori nu a putut fi prezentați din cauza stării precare de sănătate probată prin certificatele medicale de la filele 24, 25. Dispozițiile art. 188 alin. 3 C.proc.civ. permit instanței de judecată să treacă la judecarea cererii dacă martorul nu se înfățișează în urma emiterii mandatului de aducere. Declarațiile extrajudiciare ale numiților S. Ana și C. C. referitoare la plecarea reclamantei în refugiu, din motive etnice și din cauza persecuției etnică, din localitatea S., jud. M. în com. M. V., jud. C. din 6 februarie 1943 până în 6 martie 1945 nu pot forma convingerea instanței că reflectă realitatea obiectivă întrucât sunt mult prea generale și stereotipe, lipsind orice detaliu concret care să îi fi determinat pe martori să memorizeze înfățișarea și identitatea reclamantei în condițiile în care la momentul pretinsei plecări în refugiu trecuse doar o lună de la nașterea reclamantei. A., potrivit actelor de stare civilă aflate la dosar reclamanta s-a născut la data de 29 decembrie 1942 și susține că s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice în 6 februarie 1943. De aceea e puțin probabil ca numiții S. Ana și C. C. să își amintească numele și prenumele copiilor nou-născuți pe care i-au întâlnit în timpul refugiului, dată fiind perioada considerabilă de timp ce a trecut de la respectivele evenimente. Întrucât cele două declarații extrajudiciare conțin informații mult prea generale, Curtea le va înlătura, existând indicii că afirmațiile acestora sunt subiective și făcute pro cauza doar în scopul recunoașterii și în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de L. nr. 1.. Reținând că nu s-a probat că reclamanta se află în vreuna din ipotezele reglementate de art. 1 din L. nr. 1., Curtea, în temeiul art. 1 și 61 din L. nr. 1. va respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta D. I. împotriva hotărârii nr. 887/(...) a C.J.P. M.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E : Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta D. I., cu domiciliul în S., nr. 1173, jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., cu sediul în B. M., str. H., nr. 1A, jud. M., împotriva hotărârii nr. 887/(...) a C.J.P. M.. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011. JUDECĂTOR GREFIER M. I. I. L. F. Red.M.I.I/(...) 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5084/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
