Decizia civilă nr. 1467/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1467/2011
Ședința publică de la 07 A. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C. N., împotriva sentinșei civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul P. D. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamantul intimat a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziileorale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3089 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., s-a admis acțiunea reclamantului P. D. A. împotriva A. F. P. C.-N. care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3470 lei cu dobânda legală de la (...) și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată în sumă de 839,3 lei.
T. a apreciat că taxa de primă înmatriculare instituită de C. fiscal încalcă art.90 din T.utul Comunităților E. iar restituirea doar a unei diferențe dintre taxa de înmatriculare încasată anterior pe baza unei norme legale ulterioare, încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. F. P. C.-N. solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii. Astefl, recurenta consideră că de la (...) și până la introducerea acțiunii a fost împlinit termenul prevăzut de art.11 alin.2 din L. 554/2004 iar pe de altă parte, decizia de restituire a unei părți din taxa de primă înmatriculare nu a fost atacată în conformitate cu prevederile art.205 C.proc.fiscală.
Intimatul a solicitat respingerea recursului pe motiv că termenul se calculează de la momentul formulării cererii de restituire iar pe de altă parte, reclamantul a uzat de prevederile ce îi permit să solicite restituirea unei sume încasate în mod nelegal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată
Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6..
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantul să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii șiconsumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În ceea ce privește excepția tardivității, Curtea va aprecia că din moment ce solicită restituirea unei sume încasată în baza unui act normativ considerat contrar normelor comunitare, reclamantul și-a întemeiat cererea de restituire pe prevederile art.117 alin.1 lit.d C.proc.fiscală, astfel că cererea de restituire poate fi formulată în termenul de prescripție de la art. 135 cod procedură fiscală , iar de la momentul formulării cererii de restituire este aplicabil termenul pentru introducerea acțiunii, prevăzut în art.11 din L. 554/2004. De asemenea, reclamantul nu avea motive pentru anularea deciziei de restituire deoarece această decizie este conformă OUG 5. însă, ca urmare a principiului neretroactivității legii civile și considerând că prevederea legală în baza căreia taxa de primă înmatriculare a fost încasată respectiv art.214/1 C.fiscal este contrară art.90 din T.utul de instituire a C. E., reclamantul așa cum s-a arătat mai sus, este îndreptățit chiar fără a urma procedura administrativ fiscală împotriva deciziei de restituire a unei părți din taxa de primă înmatriculare la restituirea în întregime a acestei taxe. În ceea ce privește dobânda fiscală, organul fiscal nu este ținut s-o achite pentru că percepând o taxă în baza unui act normativ contrar normelor comunitare, s-a cauzat un prejudiciu prin această faptă a autorității, astfel încât reclamantul era îndreptățit doar la dobânda civilă prev.de OG 9/2000 care însă nu a fost solicitată. Așa fiind, Curtea în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ.va admite recursul A. F. P. C.-N., va modifica în parte sentința atacată în sensul că va înlătura obligarea A. F. P. C.-N. la plata dobânzii fiscale, menținând restul dispozițiilor sentinței. În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta-recurenta va fi obligată să achite reclamantului P. D. A., cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3089 din 1 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei A. F. P. C.-N. la plata dobânzii legale. Obligă recurenta să plătească intimatului P. D. A. suma de 400 lei cheltuieli de judecată . Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER R . R. D. L. U. D. M. M. T. Red.RRD/AC 2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 2319/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3171/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
