Decizia civilă nr. 4050/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4050/2011
Ședința publică de la 27 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta A. S. PRIN ADMINISTRATOR G. M., împotriva sentinței civile nr. 8., pronunțată de T. M., în dosarul nr. (...), în contradioctoriu cu pârâții D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. P. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare. părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 854 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. S. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. P. M. B. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând cu prioritate excepția invocată de pârâte în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită întrucât potrivit art. 205 din C. de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație conform legii însă această cale administrativă nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, prin prisma celor invocate de reclamantă, din coroborarea probelor existente la dosar și a prevederilor legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele: Decizia de calcul a taxei de poluare în baza căreia s-a plătit taxa a cărei restituire se solicită prin acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar a fost emisă la 12 decembrie 2008, iar suma de 7808, lei a fost achitată de reclamantă în aceeași zi. Potrivit art.7 din OUG 5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, modificată, stabilirea, verificarea, calcularea și executarea silităinclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se soluționează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OG 92/2003 privind C. de procedură fiscală. Critica reclamantei vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare nu este fondată întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași pentru toate autoturismele, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Astfel OUG nr. 5., act normativ care a suferit mai multe modificări prin OUG 2., OUG 2. și OUG 1., este acceptată de C. E. ca fiind compatibilă cu aquis- ul comunitar. Este real faptul că autoturismul marca Mercedes Sprinter, achiziționat de SC I. D. S. din Spania la (...), a fost înmatriculat pentru prima dată la 7 octombrie 2003 în țara de origine, însă după cum se poate observa, la data formulării cererii de înmatriculare, era aplicabilă forma inițială a O.U.G. nr. 5. , ce nu prevedea discriminarea între autoturismele importate și cele din producția internă, ca atare aceasta nu contravine normelor comunitare cuprinse în art. 25 și 28 din Tratatul de instituire a C. E. actualmente art. 30 și 34 din același tratat, respectiv cele ale art. 90, actualmente art. 110 din T.F.U.E. Constatând că reclamanta a achitat o taxă datorată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, taxă care nu contravine normelor comunitare, tribunalul a considerat că nu se poate reține nelegalitatea încasării taxei de poluare în sensul solicitat de reclamant, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și republicată, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, conform dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. S. solicitând sa se admită recursul, conf. prev. art. 312 C.pr.civ., sa se dispună modificarea sentintei civile atacate in sensul admiterii actiunii, sa se examineze cauza sub toate aspectele in conf. cu prev. art. 304., coroborat cu prev. art. 304, alin. 9 C.pr.civ, sa se dispună admiterea actiunii introductive de instanta, asa cum a fost ea formulata si precizata si sa se dispună restituirea sumei de 7808 lei, platita cu chitanta seria TS5, nr. 4932817, din (...) cu dobanda legala si sa se oblige parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata ocazionate in prezenta cauza, in caz de opunere. În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor comunitare. Cu privire la dobânzile datorate, acestea sunt expres prevăzute în cuprinsul C.ui de procedură fiscală, la art. 124, alin.l. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule deocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unorvehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. P. a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Prin urmare, soluția instanței de fond de respingere a cererii reclamantei vizând obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare apare ca fiind nelegală. În ceea ce privește, însă, cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzilor reglementate de C. de procedură fiscală, Curtea constată că aceasta este nefondată. Astfel, încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită care atrage obligativitatea statului, prin organele fiscale, să reparare prejudiciul în integralitatea sa, iar această reparație urmează a fi făcută în conformitate cu prevederile legii civile, respectiv OG nr. 9.. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, cererea de acordare a acestor dobânzi urmează a fi respinsă. Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul reclamantei este fondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamantă, potrivit celor reținute mai sus. Întrucât recurenta nu a dovedit efectuarea de cheltuieli de judecată, Curtea urmează să respingă cererea de obligare a intimatelor la plata acestora. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 854 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea și dispune restituirea de către A. F. P. și A. F. P. M. a sumei de 7808 lei. Respinge cererea de obligare la plata dobânzii fiscale și la plata cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 27 O. 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, M. D. G., M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 3 ex./(...). Jud.fond: V. I.
| ← Decizia civilă nr. 3916/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
