Decizia civilă nr. 156/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156/2011
Ședința publică din 18 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantele G. G. și G. E., împotriva sentinței civile nr. 1380 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimații P. M. C. N. și SC T. T. S., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
În data de (...), s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentelor ( f. 25 -27).
De asemenea, în data de (...) din partea intimatei SC T. T. S. s-au depus la dosar concluzii scrise ( f. 28 -55).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1380 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesual active pentru lipsa unui drept sau interes vatamat și în consecință s-a respins actiunea in contencios administrativ formulată de reclamantii G. G. si G. E. contradictoriu cu pârâtul P. M. C. N., S. T. T. S. C. N. ca urmare a admiterii exceptiilor sus indicate. Au fost obligați reclamantii sa plateasca paratei de randul 2 suma de 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantii G. G. si G. E. au solicitat instantei in contradictoriu cu paratii P. M. C. N. și SC T. T. S. ca prin hotararea ce o va pronunta sa anuleze autorizatia de construire nr.
6. emisa de catre paratul de randul 1 in favoarea paratei de randul 2, cu cheltuieli de judecată.
Instanta din actele dosarului a retinut urmatoarele :
Reclamantii au investit instanta cu un petit de anulare a unei autorizatii de construire. M. pentru care se solicita aceasta anulare sunt trei si anume depasirea inaltimii maxime admise in zona, incălcarea POT-ului stabilit pentru aceasta zona prin PUD, incălcarea CUT-ului stabilit pentru aceasta zona prin P. În motivarea actiunii nu se indica cum se repercuteaza nerespectarea acestor 3 aspecte asupra dreptului lor de proprietate asupra imobilului invecinat cu imobilul la care s-au efectuat modificarile autorizate prin autorizatia a carei anulare se solicita in speta .
La termenul de judecata din data de (...) tribunalul a pus in discutia partilor exceptia lipsei de interes. Prin intimpinarea depusa parata de randul 2 a invocat faptul că in speta nu exista o vatamare a vreunui drept sau interes legitim al reclamantilor. La termenul de judecata din data de (...) parata de randul 2 a solicitat respingerea actiunii pentru lipsa calitatii procesual active datorita lipsei vatamarii unui drept sau interes legitim .
Analizând cu prioritate aceste exceptii tribunalul a apreciat ca ele sunt întemeiate pentru următoarele considerente :
Dreptul de proprietate asupra imobilului învecinat situat in C.-N. str. Arieșului nr.
22 (f. 340-344) este dreptul pe care reclamantii doresc sa îl protejeze prin promovarea prezentei acțiuni. Este necesar însă a se analiza dacă nerespectarea înălțimii maxime, depășirea indicilor urbanistici sus menționați sunt de natură a vătăma acest drept. Asa cum s-a aratat mai sus reclamantii nu au indicat in scris in ce consta vatamarea dreptului lor de proprietate. La termenul de judecata din data de (...) au aratat ca vatamarea dreptului lor rezulta din art. 610 C.civil. A. text de lege reglementează însă servitutea privind distanța si lucrurile intermediare aspect care ar putea reprezenta in fapt un alt motiv de nelegalitate a autorizatiei de construire dar in nici un caz o justificare pentru vatamarea dreptului de proprietate din perspectiva celor 3 aspecte invocate in motivarea actiunii.
Raportat la regimul de înălțime s-a arătat că folosul practic constă în afectarea gradului de însorire și în incălcarea prevederilor legale privind servitutea de vedere. Din nou tribunalul a apreciat ca aceste aspecte reprezinta in fapt motive de nelegalitate ale autorizatiei de construire respectiv: incalcarea gradului de insorire minim admis de către lege si încălcarea prevederilor legale privind servitutea de vedere.
Este necesar a se preciza că ceea ce s-a invocat in prezenta speță privind regimul de înălțime este exclusiv incălcarea înălțimii maxime de 10 m. Ar fi fost posibil ca datorită unei eventuale depășiri a înălțimii să fie afectat gradul de însorire al imobilului dar legea consideră a fi necesar de protejat doar asigurarea unei perioade minime de însorire a imobilelor învecinate. Reclamanții nu au învederat că nu ar fi respectată această perioadă minimă. Nerespectarea acestei perioade minime dintr-o zi ar fi putut atrage anularea autorizatiei indiferent daca inaltimea maxima ar fi fost depasita sau nu ceea ce dovedeste inca odata ca acest aspect este un motiv de nelegalitate distinct si nu o justificare a vatamarii dreptului de proprietate prin prisma motivelor invocate prin actiune .
În ce priveste coeficienții CUT si POT reclamanții au arătat că dreptul lor este vătămat pentru că nu s-au respectat prevederile PUG C. N. si Codul civil .Invocarea incalcarii unor prevederi legale fara nici o referire la situatia proprietatii lor se incadreaza in prevderile art. 8 alin. 1 indice 1 din Legea 554/2004 .A. reclamantii urmaresc practic asigurarea respectarii prevederilor legale urmarind apararea unui interes public dar cata vreme nu justifica si incalcarea unui interes legitim privat ei nu pot obtine examinarea in fond a legalitatii autorizatiei de construire din prisma respectarii acestor indici urbanistici. Reclamantii au mai invocat nerespectarea servitutii de vedere, a distantei dintre contructii care afecteaza intimitatea reclamantilor aspecte care sunt insa motive de nelegalitate altele decit cele invocate in actiune.
Din cele mai sus indicate rezulta ca practic reclamanții nu au putut indica cum cele trei aspecte invocate în motivarea acțiunii lor le vatămă dreptul de proprietate. La termenul de judecata din data de (...) încercând să indice aspectele mai sus mentionate reclamantii au invocat in realitate alte motive de nelegalitate ale autorizatiei de construire arătând totodată ca ceea ce a vatamat dreptul lor de proprietate sunt lucrarile de subzidire efectuate aspect care insa nu are legatura cu motivele de nelegalitate invocate in prezenta cauza .La acelasi termen de judecata reclamantii au dorit completarea actiunii cu motivele de nelegalitate sustinute oral dar tribunalul a respins aceasta solicitare avind in vedere ca prima zi de infatisare a trecut si opozitia paratei de randul 2 .In consecinta pornind de la concluzia de mai sus in sensul ca reclamantii nu au indicat vreo posibila vatamare a dreptului lor de proprietate datorita celor trei aspecte sus mentionate tribunalul a apreciat ca reclamantii nu justifica calitatea procesual activa raportat la art. 1 din Legea 554/2004 si totodata nici interesul in promovarea prezentei actiunii intrucit chiar si in ipoteza unei anulari a autorizatiei de construire aceasta anulare nu ar avea nici o consecinta asupra dreptului lor de proprietate astfel ca a admis exceptiile mai sus indicate si a respins actiunea ca urmare a admiterii acestor exceptii.
În temeiul art. 274 C. pr. civ tribunalul a obligat reclamanții aflați în culpă procesuală să plătească pârâtei de rândul 2 suma de 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorar avocatial (f.354-359).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele G. G. și G. E. solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea excepției lipsei interesului și a calității procesule active a reclamantelor, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că în sentința atacată instanța de fond a considerat că reclamantele nu pot justifica un interes în promovarea acțiunii în anularea autorizației de construcție nr. 6. și implicit nu ar avea calitate procesuală activă, deoarece nu sunt vătămate de actul administrativ atacat. Reclamantele atrag atenția instanței de recurs asupra faptului că ele sunt proprietare asupra imobilului situat în imediata vecinătate a imobilului ce a fost autorizat. În acțiunea introductivă s-au invocat o serie de încălcări ale prevederilor legale care, din punctul reclamantelor de vedere, vatămă dreptul lor de proprietate. Î. însă de a analiza aceste aspecte, învederează instanței de recurs dispozițiile art. 610 C.civ., articol care stabilește existența unei vătămări de drept a "vecinului" în situația în care proprietarul imobilului învecinat nu respectă regulile de urbanism.
A., "cel care face un puț sau o privată lângă un zid fie comun sau nu; cel ce vrea să clădească un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive; e îndatorat să lase depărtarea prescisă de regulemente și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente spre a nu aduce vătămare vecinului". Concluzia care se impune este aceea că, în situația în care nu sunt respectate regulile de urbanism impuse prin PUG, PUZ sau PUD, legea stabilește că proprietarul imobilului învecinat este vătămat de drept. Cu alte cuvinte, nerespectarea regulamentelor urbanistice atrage o vătămare a proprietarului imobilului învecinat celui care, în final, nu respectă legea.
În acest context, consideră reclamantele că sentința instanței de fond este nelegală. A., deși au învederat instanței de fond acest text de lege, care stabilește o vătămare de drept a proprietarului imobilului învecinat celui ce nu respectă legea, aceasta a considerat că ne aflăm în fața unui posibil nou motiv de nelegalitate a autorizației de construcție, în sensul că acest text ar justifica o încălcare a servituții privind distanța și lucrările intermediare.
Această abordare a instanței este însă una eronată. Textul de lege citat anterior este extrem de clar și nu lasă mult loc de interpretare: nerespectarea regulilor de urbanism atrage de drept o vătămare cel puțin a proprietarului imobilului din imediata vecinătate. Chiar dacă este situat în capitolul privind servituțile, textul de lege este de aplicabilitate generală în ceea ce privește edificarea unei construcții. Intenția reclamantelor, exprimată clar în fața instanței de fond, a fost aceea de a se servi de acest text de lege pentru justificarea existenței unei vătămări stabilite chiar de lege, nicidecum de a invoca un nou motiv de nulitate a autorizatiei de constructie.
Coroborat cu aspectele analizate anterior, au arătat în acțiunea introductivă faptul că nu sunt respectate procentul de ocupare a terenului, precum și coeficientul maxim de utilizare a terenului, ambele stabilite prin regulamentele de urbanism aplicabile zonei în care se află amplasate imobilele în litigiu. În aceste condiții, de nerespectare a regulilor de urbanism, consideră reclamantele că soluția pronunțată de instanța de fond cu neluarea în considerare a interpretării corecte a articolului indicat de recurente, art. 610
C.civ., este una nelegală, motiv pentru care s-ar impune casarea hotărârii atacate. Dat fiind faptul că instanța s-a pronunțat pe excepție, fără a soluționa fondul, soluția care se impune este trimiterea cauzei spre rejudecare.
În altă ordine de idei, au indicat instanței de judecată ca motiv de nelegalitate al autorizației de construcție și faptul că nu s-a respectat înălțimea maximă admisă în zonă, sens în care le este afectat gradul de însorire al imobilului. Instanța de fond aoferit și de această dată o interpretare surprinzătoare a susținerilor reclamantelor. A., chiar dacă instanța recunoaște că este posibil ca datorită unei eventuale depășiri a înălțimii admise să fie afectat gradul de însorire, se afirmă faptul că legea ocrotește doar asigurarea unei perioade de însorire minimă, iar reclamantele nu am fi invocat
,,expressis verbis,, nerespectarea acestei perioade. Consecința pe care instanța de fond o trage din această interpretare a susținerilor lor este aceea că reclamantele nu pot afirma vreo vătămare a dreptului lor de proprietate asupra imobilului situat în imediata vecinătate a imobilului supraînălțat.
Reclamantelor li se pare evident însă că ne aflăm în fața unei interpretări tendențioase a afirmațiilor acestora. Au arătat în mod expres faptul că depășirea înălțimii admise de regulamentele de urbanism provoacă o umbrire excesivă a imobilului ce le aparține, sens în care nu este respectat gradul de însorire al acestuia. Instanța de fond, însă, pentru a-și motiva soluția dată, se prevalează de faptul că nu au folosit exact terminologia agreată de aceasta. A., în opinia instanței, în situația în care s-ar fi exprimat în sensul că depășirea înălțimii are ca și consecință nerespectarea unei perioade minime de însorire, demersul reclamantelor ar fi fost justificat, putând invoca o vătămare. Se pare că exprimarea reclamantelor, cum că depășirea inălțimii admise are ca și consecință nerespectarea gradului de însorire nu este sinonimă cu expresia agreată de instanță, sens în care li se respinge acțiunea ca lipsită de interes.
Reclamantele subliniază și faptul că respectarea gradului de însorire, sau a unei perioade minime de însorire așa cum se exprimă instanța de fond, este impusă de normele O. 5., norme care urmăresc garantarea igienei și a unui mediu de viață sănătos al populației. Ori, prin nerespectarea regimului de înălțime, cu consecința umbririi excesive a imobilului reclamantelor sunt încălcate aceste norme, fiind astfel vătămat dreptul lor la un mediu de viață sănătos.
Consecința care se impune este aceea că reclamantele recurente se prevalează de un drept vătămat, aflându-se în situația în care pot invoca mai mult decât un interes legitim, fie el public sau privat. Având în vedere toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului declarat și, pe cale de consecință, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pârâta intimată SC T. T. S. C.-N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca temeinică și legală și a obliga recurenții reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Temeinic instanța de fond a apreciat că nu este prezentă în cauză legitimitatea procesuală activă în condițiile și prin raportare la dispozițiile art. 1, 2 și 8 din Legea
554/2004.
La termenul de judecată din data de (...) instanța de fond a pus în discuția părților cele două excepții (Ia termenul din data de (...) fusese antamată deja excepția lipsei de interes). Instanța de fond, cu observarea art 132 C.pr.civ a respins cererea de completare a motivelor, de întregire a cererii de chemare în judecată, acestă cerere fiind formulată tardiv, după prima zi de înfățișare în cauză.
În concluzie, instanța de fond a aplicat o sancțiune neprimind cererea de completare a cererii introductive, cerere formulată peste termenul legal, sancționând astfel conduita neglijentă a reclamanților care nu au înțeles să formuleze cererea În condițiile art. 132 C. pr. Civ. Instanța de fond, în mod legal, a soluționat excepțiile puse în discuția părților prin raportare strictă la acțiunea introductivă formulată.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat instanței să dispună anularea A.C. 643/(...) invocându-se trei motive de nelegalitate a acesteia și anume pretinse nerespectări ale: regimului de înălțime, POT maxim, CUT maxim.
Recurenta prin motivele de recurs invocă dispozițiile art. 610 C.civ. și prevederile OMS 5.. Impută hotătârii pronunțată de către instanța de fond împrejurarea că acesta ar fi pronunțat o hotărâre nelegală atâta vreme cât în opinia reclamantei recurente vecinul imobilului pentru care este emisă autorizația de construire are o "vocație universală" de a invoca nelegalitatea autorizației, fiindu-i conferită legal o calitate procesuală activăneconditionată și absolută, iar pe de altă parte invocarea unei pretinse nerespectări a înălțimii maxime admise ar fi identică cu invocarea ca motiv de nelegalitate a perioadei minime de însorire prevăzută de OMS 5..
Toate motivele de recurs exced cadrului procesual, făcând referire la susțineri în fapt și în drept străine de cererea care a investit instanța de fond. În mod corect instanța de fond s-a raportat în analiza vătămării dreptului/ interesului legitim, precum și a caracterului privat al acestuia, la motivele de nelegalitate invocate prin acțiunea introductivă. In mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a indicat în concret vătămarea încercată de reclamanți prin pretinsele abateri de la valorile maxime ale celor trei indici urbanistici.
Indicii urbanistici prescriși de regulamente se transcriu, iar normele care îi instituie se materializează în servituți urbanistice, servituți urbanistice care sunt instituite în interesul public și general. Cel care reclamă încălcarea unei astfel de servituți, reclamantul în acțiunea de contencios, va fi ținut de prevederile art. 8 al 11 legea
554/2001 la a releva interesul legitim privat, propriu lui, pentru că doar astfel și În prelungirea acestui interes îi va fi recunoscut dreptul la acțiune pentru protejarea interesului public. Cu alte cuvinte doar invocarea servituții urbanistice, nu conferă o calitate procesuală activă necondiționată și absolută vecinului, acestuia fiindu-i cerut a releva interesul său personal privat.
Nu este prezentă în cauză legitimitatea procesuală activă în condițiile și prin raportare la dispozițiile art. 1, 2 și 8 Legea 554/2004. Î.-adevăr fiind în materia contenciosului administrativ și prin raportare la dispozițiile art. 1, art. 2 lit.a, o și p, precum și art. 8 legea 554/2004, vor trebui cercetate condițiile cerute pentru demersul procesual prin raportare la legea specială.
În cadrul acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să afirme vătămarea dreptului ori interesului legitim, iar prin probele administrate să și dovedească această vătămare ca o condiție a legitimității procesuale. Mai mult, interesul vătămat trebuie să fie unul personal, apărarea interesului legitim public putând întemeia acțiunea doar în subsidiar, în măsura în care este prezentă încălcarea interesului legitim privat, din acestă încălcare decurgând și vătămarea interesului public. Recurenta nu a invocat și nu a dovedit cu nicio probă legitimarea sa procesuală, modalitatea în care actul contestat ar fi apt a vătăma dreptul subiectiv propriu al său ori un interes propriu al acesteia.
Recurenta prin motivele de recurs susține nelegalitatea soluției pronunțate de către instanța de fond, desocotind și ignorând respingerea ca tardivă a cererii sale de întregire a acțiunii. In concluzia celor de mai sus recursul este nefondat, motivele de recurs fiind străine pricinii. Totuși, pentru argumentație intimata face câteva precizări suplimentare. A.: în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond că art. 610 C.civ. nu poate în niciun caz să releve interesul legitim personal și privat în cauză, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate în acțiunea în anularea actului administrativ. Prin acțiune nu s-a invocat o nerespectare a reglementărilor ce impun anumite retrageri față de vecini ci doar nerespectarea regimului de înălțime, POT maxim și CUT maxim.
Dintr-un alt punct de vedere este evident că art. 610 C.civ. se referă și are ca obiect de reglementare amplasarea față de zid a unor anumite tipuri de construcții (cu destinație specială cu potențial vătămător pentru zid și vecinătate), construcția autorizată în cauză fiind diversă decât cele reglementate prin textul amintit. Nerespectarea unui timp minim de însorire, sau așa cum doresc recurenții reclamanți "umbrire excesivă" nu a fost un motiv invocat de nelegalitate al actului contestat.
Dintr-un alt punct de vedere O. 5. a fost invocat pentru prima dată în recursul formulat. Dealtfel, acest act normativ nici nu este aplicabil în materia autorizării lucrărilor de construire. Î.-adevăr, în aplicarea art. 44 din Legea 50/1991, O. 5. și-a încetat aplicabilitatea în procedura autorizării lucrărilor de construcții, normativele și normele cuprinse în acest ordin neavând aplicabilitate în autorizarea construcțiilor. La momentulemiterii autorizației de construire s-a avut în vedere o situație de fapt existentă, iar cu prilejul autorizării de modificări la construcții deja existente nu poate fi ignorată situația din teren.
Î.-adevăr s-a solicitat și s-a aprobat realizarea unei supraetajări a două corpuri de clădire ce se găsesc în C.-N. str. Arieșului nr. 24-26, astfel încât, în urma supraetajărilor să rezulte un regim final de înălțime S+P+2E. I. se regăsesc În UTR L3a fiind reglementat, în acestă unitate teritorială de referință, un regim de înălțime de P+2E.
Pe parcela învecinată, parcelă unde locuiesc reclamanții, se găsește amplasat un corp de clădire cu zid calcan. Î.-adevăr societatea pârâtă intimată a supraetajat clădirile preponderent pe porțiunea în care chiar reclamanții au amplasat, pe parcela lor, un corp de clădire P+2E. Prin lucrările autorizate (strict supraetajare) P.O.T. a rămas nemodificat, fiind autorizată doar extinderea pe verticală. Anterior acestor lucrări construcția avea un regim de înălțime variabil (de la P la S+P+E+M - în acest sens memoriul de arhitectură și extrase CF).
Partea de construcție edificată pe limita de proprietate care este "liberă" (nu cea alipită de construcția reclamanților) este o parte care anterior emiterii A.C. avea În compunere un P, E și mansardă, vechea mansardă fiind transformată În baza A.C. În etaj. Așa fiind nu s-a produs schimbarea regimului de înălțime la partea ce nu este alipită clădirii reclamanților, volumetria acestei porțiuni nefiind modificată. Sporirea numărului de niveluri la partea alipită cu construcția reclamanților, nu poate să se constituie Î.-o vătămare a acestora, chiar aceștia având un corp de clădire pe limita de proprietate cu un același regim de înălțime. In atare condiții lucrările autorizate nu se pot constitui în lucrări apte a vătăma reclamanții.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C. sub numărul de dosar (...) (făcând abstracție de precizarea de acțiune respinsă de către instanță ca fiind tardiv formulată) s-a solicitat instanței să dispună anularea A.C. 643/(...) emisă de către P. M. C.-N. invocându-se trei motive de nelegalitate ale acesteia și anume pretinse nerespectări ale: regimului de înălțime, ale procentului de ocupare al terenului (POT maxim admis), precum și ale coeficientului de utilizare a terenului (CUT maxim admis). Toate aceste aspecte sunt invocate de către reclamante în calitate de proprietare ale terenului învecinat.
În opinia reclamantelor, toate aceste aspecte de nelegalitate reprezintă grave încălcări ale legislației care reglementază regimul construcțiilor, iar pretinsele nelegalități ale autorizației atacate derivă din întocmirea defectuoasă a planurilor vizate spre neschimbare și a punctelor de reper față de vecinătăți.
Chiar această motivare susccintă a cererii de chemare în judecată relevă pe deplin interesul legitim, născut și actual al reclamantelor în anularea autorizației de construire eliberată pe numele intimatei. În situația în care nu sunt respectate regulile de urbanism impuse prin PUG, PUZ sau PUD, proprietarul imobilului învecinat este vătămat, deoarece aceste norme de urbanism pretins încălcate au fost instituite tocmai pentru a proteja și pe proprietarii fondurilor învecinate de orice abuz urbanistic. Altfel spus, se naște întrebarea legitimă: dacă proprietarul fondului învecinat nu are interes și implicit nici calitate procesuală activă pentru a solicita anularea autorizației de construire atunci care ar fi sfera persoanelor care au un astfel de interes și în ce condiții acționează acestea. Dimpotrivă, nerespectarea regulamentelor urbanistice atrage o vătămare a proprietarului imobilului învecinat celui care nu respectă legea.
Reclamantele au indicat primei instanțe de judecată ca motiv de nelegalitate al autorizației de construcție faptul că nu s-a respectat înălțimea maximă admisă în zonă, situație în care le este afectat gradul de însorire al imobilului. Instanța de fond a oferit o interpretare denaturată a susținerilor reclamantelor. A., chiar dacă instanța recunoaște că este posibil ca datorită unei eventuale depășiri a înălțimii admise să fie afectat gradul de însorire, se afirmă faptul că legea ocrotește doar asigurarea unei perioade de însorire minimă, iar reclamantele nu ar fi invocat nerespectarea acestei perioade. În opiniainstanței de recurs acest argument nici nu trebuia expus atât de detaliat, simpla depășire a regimului de înălțime al zonei având drept consecință firească umbrirea fondurilor învecinate. Dacă perioada de umbrire depășește limitele legale și afecteză dreptul la un mediu sănător este o chestiune care trebuie tranșată pe fondul cauzei.
În opinia instanței de recurs, există un interes legitim, născut și actual al reclamantelor și implicit o legitimare procesual activă a acestora de a analiza pe fond legalitatea actului administrativ și prin prisma respectării procentul de ocupare a terenului, precum și a coeficientului maxim de utilizare a terenului, ambele stabilite prin regulamentele de urbanism aplicabile zonei în care se află amplasate imobilele în litigiu. Prin cererea de chemare în judecată reclamantele doresc să ocrotească un drept vătămat: dreptul de proprietate asupra imobilului ce le aparține, precum și dreptul la un mediu de viață sănătos. Așa cum bine se știe, printre atributele dreptului de proprietate se numără și acela al folosinței. Or, prin faptul că imobilul lor nu este însorit, prin faptul că terenul vecin este aglomerat și ocupat mai mult decât permit normele de urbanism incidente, folosința terenului reclamantelor și standardul decent de trai în zonă sunt vătămate, acestea constituind motivele avute în vedere în momentul aprobării normelor de urbanism a căror încălcare o invocă reclamantele. D. că temeinicia susținerilor reclamantelor va fi analizată pe fond după administrarea probatoriului util, necesar și pertinent.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi admis, sentința recurată va fi casată și cauza va fi trimisă spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru a analiza pe fond temeinicia cererii de chemare în judecată.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții G. G. și G. E. împotriva sentinței civile nr.
1380 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. A.-I. A. C. I.
GREFIER, V. D.
Red.A.I.A./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: A. A. M.
| ← Decizia civilă nr. 4678/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4044/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
