Decizia civilă nr. 1626/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1626
Ședința publică din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: M. H.
JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. M. B. M. prin P. împotriva sentinței civile nr. 3816 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul S. D. A. B. M.-M. și pârâtele S. P. A. U., S. P. A. S. B.-M., S. P. A. P. LOCAL SI U. - B.-M., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
D. examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 3816 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al T.ui
M. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. din A. B. M. împotriva pârâților: P. M. B. M., S. P. "A. U." B. M., S. P. "A. S." B.
M., S. P. "A. P. Local și U. B. M., și în consecință obligă pârâții să-și execute obligațiile asumate prin A. C. de M. înregistrat la P. B. M. sub nr.7355/(...) așa cum a fost modificat prin A. adițional din (...), respectiv acordarea drepturilor speciale prevăzute de art. 34 din Acord pentru perioada rămasă neexecutată ((...)-(...); respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de P. M. B. M. pentru constatarea nulității A.ui de mai sus; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.72 din L.
188/1999 privind Statutul funcționarilor publici autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cuprinzând măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătate. Aceste proceduri nu au fost modificate, expres, tacit sau implicit prin L. 3. și nici prin OUG 1., cele două din urmă referindu-se în exclusivitate la drepturile salariale. Plata drepturilor prevăzute la art.34 din A. colectiv de muncă se face din alte fonduri, aprobate de C. Local prin H. 45/(...) și nu din fondurile pentru plata drepturilor salariale care sunt incluse la capitolul cheltuielilor de personal.
Prin HCL 45/(...) s-a aprobat bugetul inițial general al C.ui Local B. M. pe anul 2010 atât pe parte de venituri cât și pe parte de cheltuieli, inclusiv bugetul instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții.
De altfel, la solicitarea instanței, P. M. B. M. cu adresa 19204/(...) a comunicat că la data înregistrării A.ui colectiv de muncă în litigiu, plata drepturilor speciale rămase neplătite la angajați până la (...), ceea ce înseamnăcă prin includerea textului de la art.34(1) din acord, prevederile bugetului local nu fost încălcate.
C. Local al M. B. M., odată cu adoptarea bugetului putea să prevadă că limitează sau interzica, ca din titlu „cheltuieli materiale și servicii"; să se facă plăți de natura drepturilor speciale prevăzute de art.72 din L. 188/1999 modificată, dar nu a făcut astfel de limitări sau interdicții. H. 45/2010 nu a fost atacată nici pe cale principală, nici pe cale de excepție.
La adoptarea HCL 45/2010 nu s-a invocat nici o încălcare a legii
273/2006 modificată privind finanțele publice locale.
Faptul că plata acestor drepturi speciale se face periodic într-un cuantum fix stabilit lunar și că el se impozitează, nu este un criteriu suficient
și necesar ca drepturile speciale în litigiu să fie calificate ca drepturi salariale, pentru a se putea opera dispozițiile legale invocate în cererea reconvențională. În accepțiunea instanței, hotărâtor pentru a califica într-un sens sau altul dreptul în litigiu este fondul din care se face plata. În speță plata nu se face din fondul destinat cheltuielilor de personal ca atare drepturile pretinse nu pot fi considerate de natură salarială.
Tot astfel reține instanța principiul autonomiei locale, consacrat de art. 120-122 din constituție, nu exclude obligația autorităților administrative publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, care nu sunt în contradicție cu interesul general, dar prin aprobarea plății un0r drepturi, altele decât cele de natură salarială, pentru funcționarii publici, interesul general nu a fost încălcat.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs P. municipiului B. M. solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterii cererii reconvenționale. În susținere se arată că drepturile prevăzute de art.34 din acordul colectiv nu sunt prevăzute de L. 3.
,nu pot fi negociate și nu au temei legal. Salarizarea funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale a fost reglementată de L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Art.1 al Legii 3. prevede că „prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului";.
La art.3 al Legii 3. este următorul principiu „supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii";.
Drepturile speciale solicitate de reclamant sunt stabilite prin A. colectiv de muncă. Ele nu se regăsesc între drepturile salariale prevăzute de L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
La art.3 lit.c al Legii 3. este statuat următorul principiu: „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare";.
Potrivit principiului mai sus enunțat toate sporurile, adaosurile salariale, majorările, indemnizațiile cu caracter general și special care au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești și prin acte de negociere colectivă suntcalificate drepturi de natură salarială și sunt incluse prin lege în salariul funcției de bază.
Potrivit art.3 din OUG nr.1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar „prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii cadru nr. 3..
Răspunzând celor solicitate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în principal pe cale de excepție în considerarea că a fost introdus de o persoană fără calitate procesuală respectiv unitatea administrativ teritorială nu a figurat ca parte în dosarul de fond iar împrejurarea că recursul este exercitat de primar în calitate de reprezentant administrativ este lipsită de relevanță deoarece acesta a acționat în calitate de reprezentant al unei persoane care nu are calitatea cerută de legea procesual civilă pentru a solicita reformarea sentinței atacate, atâta timp cât nu a stat în judecată la prima instanță.
În ceea ce privește fondul recursului arată intimatul că se impune a fi respins deoarece în condițiile Legii 188/1999 art.72 și HG 833/2007 a fost încheiat acordul colectiv nr.7355/(...) modificat prin actul adițional din (...) iar executarea acesteia în conformitate cu art.969 C.civ. și art.28 din HG 833 este obligatoriu, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părții ce se face vinovată de aceasta. În art.34 din acord este prevăzut faptul că salariaților li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii și asigurării protecției de natura salarială însă pârâții nu au acordat drepturile deși în buget au fost cuprinse sumele aferente iar prin acord se prevede că atare drepturi se plătesc înaintea oricăror alte obligații financiare. Recurentul se arată face o gravă confuzie între drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar reglementată de L. 3. și OUG nr.1/2000 și drepturile speciale de natură nesalarială pentru menținerea sănătății, securității muncii și protecției financiare dintr-un alt capitol bugetar.
Analizand argumentele aduse prin recurs cu privire la drepturile stabilite prin acord Curtea reține că sunt întemeiate.
În acest sens se reține că dispozițiile ce vizează statutul funcționarilor publici stabilesc în mod strict și limitativ domeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publici și sindicatele reprezentative. Astfel, legea privind statutul funcționarilor publici și HG nr.833/2007 prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, pregătirea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.
D. actele normative arătate rezultă că pot fi negociate acorduri numai cu privire la măsurile exprese respectiv îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătate și securitate în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale, negocierea unor clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale sunt interzise potrivit legii.
Cu alte cuvinte legiuitorul a recunoscut în favoarea autorităților posibilitatea de a negocia și încheia acorduri condiționat de respectareadispozițiilor instituite prin actele normative enunțate respectiv de a lua măsuri pentru îmbunătățire condiții de muncă, securitate, sănătate. Aceste măsuri în sensul art.72 din L. 188/1999 constau în dotări spre exemplu: calculatoare, dispozitive de protecție, materiale, pregătire profesională sau eventual cursuri de perfecționare s.a. ce urmează să îmbunătățească condițiile de muncă, sănătate nu în sume de bani drepturi bănești.
În cauză cele invocate a fi aprobate prin actul atacat -art.34, acord/contract în contextul reprezentării tuturor funcționarilor nu vizează măsuri în sensul actelor normative. Cum astfel de măsuri - drepturi bănești nu sunt vizate de art.72 din L. 188/1999 acordarea este ilegală.
Se susține însă de intimat că trebuie avute în vedere hotărârile adoptate pentru aprobarea sumelor și că astfel s-ar justifica pretențiile. Atare susțineri nu pot fi reținute întrucât în cazul funcționarilor publici drepturile bănești respectiv sume de bani pentru activitate desfășurată, sporuri ce compun salariul se acordă de lege. L. stabilește drepturile bănești în cazul funcționarilor între acestea neincluzându-se sume de bani pentru îmbunătățire condiții de muncă, securitate muncă, sănătate. Negocierea așa cum s-a arătat este permisă dar pentru măsuri de îmbunătățire condiții - dotări, pregătire nu și pentru drepturi bănești acestea nefăcând parte din categoria drepturilor ce pot fi negociate.
Prin urmare în condițiile în care drepturile invocate nu sunt cuprinse în cele expres reglementate în mod greșit se reține că drepturile bănești ar fi justificate. Acordarea drepturilor bănești este justificată în baza principiului legalității nu a acordării pe similitudinea activitatii, a acordarii personalului contractual sau a practicii. Salarizarea personalului contractual se face pe baza altor principii ce le permit negocierea drepturilor bănești, pe când personalul numit cu statut de funcționar public se face în baza legii neputând fi negociat sau acordat pe similitudine.
Ca atare în condițiile în care prin lege nu s-au stabilit drepturi bănești pentru îmbunătățirea activității, sănătății ci doar măsuri constând în dotări, pregătire ce duc la îmbunătățirea muncii s.a în mod greșit se reține că cele adoptate în art.34 din acord ar fi legale iar din această perspectivă susținerile recurentului sunt întemeiate și urmează a fi admise.Faptul ca prin hotarare consilul local a acordat sume de bani nu justifica acordarea de vreme ce drepturile banesti nu pot fi negociate de functionarii publici.
Se mai susține însă de intimat că recurentul nu ar avea calitatea cerută pentru admisibilitatea demersului. Această susținere nu poate fi primită deoarece entitatea în măsura să negocieze în calitate de angajator cat și să pună în aplicare un acord/contract dat fiind calitatea de ordonator de credite dar și entitatea în măsură să execute hotărârile consiliului local potrivit legii finanțelor și administrației publice locale este instituția recurentă.
Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că pe parcursul demersurilor intimatului a fost formulată o cerere incidentală de acest recurent ce conform dispozitivului hotărârii atacate a fost respinsă.
Prin urmare fiind justificată calitatea în condițiile legilor menționate și a inițierii demersului în fața primei instanțe excepția invocată de intimat este neîntemeiată și va fi respinsă.
Asadar, constatând cele mai sus arătate în baza art.312 C.proc.civ., art.18, art.20 din L. 554/2004 Curtea va admite recursul modificând hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, în recurs, a P.ui municipiului B. M.
Admite recursul declarat de P. municipiului B. M. împotriva sentinței civile nr. 3816 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de S. din A. B. M.
Admite cererea reconvențională formulată de P. municipiului B. M. C. nulitatea absolută a prevederilor art.34 din A. C. de M. nr.7355/(...) precum și a actului adițional nr.1/(...).
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.Ș. S.
| ← Decizia civilă nr. 3976/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6027/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
