Decizia civilă nr. 4029/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4029/2011
Ședința din data de 26 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. A. împotriva sentinței civile nr. 413 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. B., D. G. A F. P. A J. B.-N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 22 lei, achitată cu chitanța nr. 0505035 din (...), aflată la fila 12 din dosar și timbru judiciar de 0, 5 lei.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N. S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul N. A. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. N. F. cheltuieli de judecată. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a F. P. B.-N. împotriva A. F. PENTRU M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N., instanța a apreciat că aceasta esteneîntemeiată, astfel că a respins-o, cu motivarea că răspunsul la solicitarea reclamantului de restituire a taxei de poluare a fost emis de această pârâtă. Prin demersul său, reclamantul a solicitat anularea refuzului pârâtei D. B.N și restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.969 lei și dobânda legală, taxă achitată cu chitanța seria TS6 nr. 0843662/(...), pentru înmatricularea autoturismului marca Ford, tip DNW/C9DB1/Focus achiziționat din Germania. Astfel, contrar susținerilor chematei în garanție, acțiunea este admisibilă, reclamantul solicitând restituirea taxei de poluare ca urmare a refuzului pârâtei, materializat în cuprinsul adresei nr. 8403/(...). Problema ce trebuie lămurită este aceea dacă taxa de poluare prevăzută de OG nr.5., astfel cum a fost reglementată la data achitării acesteia pentru a obține înmatricularea autoturismului, este contrară normelor invocate de reclamant. În ceea ce privește art. 90 din T., trebuie reținut că C. a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-Z90J2005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth că o comparație cu autoturismele second- hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă. S-a concluzionat că art. 90 paragraful l din T.ul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 5., actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din T.ul CE. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth sunt respectate. Față de aceste împrejurări, tribunalul a reținut că taxa de poluare reglementată de OUG 5., în forma de la data plății taxei, nu poate ficaracterizată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că, a respins atât acțiunea principală, ca neîntemeiată, cât și cererea de chemare în garanție. Cheltuieli de judecată nu se vor acorda. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. A. solicitândsă se dispună: • în baza art. 312 C.proc.civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare; • pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anume să se dispună: • anularea actului administrativ-fiscal nr.5040/2010, întocmit de către AFP N. • obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4969 lei reprezentând cuantumul taxei de poluare pentru autovehicule; • obligarea pârâtelor la plata dobânzii lega le, calculate de la data plății efectuate până la data restituirii integrale a sumei achitate cu titlul de taxă de poluare; • obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată la fond și recurs. Învederează instanței de recurs că hotărârea recurată este nelegală, impunându-se casarea acesteia potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. Instanța de fond a pronunțat această hotărâre fără să aibă în vedere faptul că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 5. și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabila înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art. 214, alin. 1-3 din C. fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxă de mediu. Textul art. 90 din T.ul CE se referă la produsele provenind din alte state membre supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. În speță, statul român nu percepe taxă de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele (second-hand) deja înmatriculate în România, cu ocazia vânzării ulterioare. În drept își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 312 C.proc.civ. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la tribunal cu nr. de mai sus, reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. P. N. a solicitat anularea actului administrativ fiscal nr. 5040/2010 întocmit de către AFP N., obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4969 lei reprezentând cuantumul taxei de poluare pentru autovehicule, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, calculate de la data plății efective până la data restituirii integrale a sumei achitate și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivare se arată că în cursul lunii martie 2010 a achiziționat din Germania un autoturism marca Ford, tip DNW/C9DB1/Focus, iar pentru a- l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 4969 lei. Prima instanță a respins acțiunea, pe considerentul că norma internă respectă exigențele dreptului european, însă criticile din recursul declarat vor fi validate, pentru următoarele considerente: Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O.U.G. 5.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. N. În această cauză, C. a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 5. mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 5., între versiuneainițială a OUG nr. 5. și versiunile ulterioare ale acesteia."; Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocaziaprimei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prinordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind fondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le consacră. Organele fiscale din România trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Așa fiind, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat în cauză va fi admis, va fi modificată în parte sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. A. și vor fi obligate pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 4969 lei, cu dobânda legală în materie civilă, calculată de la (...) și până la achitarea integrală, fiind respinse restul pretențiilor formulate, referitoare la anularea adresei de răspuns, care nu este un act administrativ tipic. În privința acordării dobânzii legale în materie civilă, Curtea constată că aceasta este o consecință a antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtelor, prin dispunerea restituirii taxei de poluare, prelevată în mod nelegal. Drept consecință a soluției date cererii principale, se va admite cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M. B. și se va dispune obligarea A. F. PENTRU M. B. să avanseze pârâtelor sumele necesare efectuării plății cuvenite reclamantului, conform celor de mai sus, în cauză fiind pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., textul OUG nr. 5. cuprinzând suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. În baza prev. art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ., vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului 364,75 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs, constatându-se că, în privința onorariului avocațial solicitat, acest cuantum este proporțional cu valoarea obiectului și complexitatea cauzei, precum și cu munca prestată de către avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul N. A. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o modificăîn sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. A. și obligă pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 4969 lei, cu dobânda legală în materie civilă, calculată de la (...) și până la achitarea integrală. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. B. să avanseze pârâtelor sumele necesare efectuării plății cuvenite reclamantului, conform celor de mai sus. Respinge restul pretențiilor. Obligă pârâtele să plătească reclamantului 364,75 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 26 O. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Judecător fond: L. T. B.
| ← Decizia civilă nr. 3092/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 553/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
