Decizia civilă nr. 1710/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1710 /2011
Ședința data de 04 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR F. T.
GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele A. F. P. A M. B. și D. G. A F. P. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 3. din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamanta SC O. P. S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că recursurile sunt declarate în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3. din (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), s-a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC O. P. S. B., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. B. N. și A. F. P. A M. și, în consecință, s-a anulat dispozițiile cuprinse în decizia nr.49/(...) exisă de pârâta D. B.-N., iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma de 1.586 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată din data de (...) și până la data plății efective. În final, au fost obligă pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 343,50 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism Audi A4 2.0I din Germania, iar pentru a-l înmatricula în R. a fost obligată să plătească suma de 3837,00 lei. Reclamanta a achitat această sumă, conform chitanței seria TS2A, nr. 5656252/0(...) și a înmatriculat autoturismul în R., așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare anexat la cererea de chemare în judecată. La data de (...), reclamanta a formulat cerere pentru restituirea acestei taxe adresată pârâtei D. G. a F. P. B. N., însă potrivit răspunsului la cererea înregistrată sub numărul nr.7208/(...), taxa nu a fost restituită, motivat de faptul că s-a perceput legal, conform art. 2141 și 2142 din Codul fiscal. La data de 2(...), reclamanta a formulat contestație înregistrată la pârâta D. G. a F. P. B. -. sub nr. 8503, solicitând restituirea sumei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă. Contestația a fost soluționată de pârâtă prin D. nr. 49/(...), în sensul respingerii ca neîntemeiată. A învederat instanța de fond că este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cu referire la incidența la speță a prevederilor O.U.G. nr. 5., tribunalul a reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. T. a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 218 alin.2 Cod proc. fiscală, tribunalul a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantă și, în consecință, a anulat dispozițiile cuprinse în decizia nr.49/(...) emisă de pârâta D. B.-N., a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 1.586 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare (cu mențiunea că diferența dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare în sumă de 2.249 lei i-a fost restituită reclamantei de organul fiscal la data de (...)) și a obliga pârâtele să achite reclamantei dobândalegală aferentă sumei de 1.586 lei, calculată din data de (...) și până la data plății efective, cu titlu de daune interese, nefiind incidente în speță dispozițiile OMFP nr. 1.. În temeiul art. 274 Cod proc.civilă, tribunalul a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 343,50 lei, reprezentând onorariul pentru avocat, taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar. Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ au declarat recurs pârâtele A. F. P. A M. și D. G. A F. P. A J. B.-N. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, menținerea ca fiind temeinic și legal actul administrativ atacat, respectiv decizia nr. 49/(...) și să nu se dispună restituirea sumei de 1.586 lei reprezentând diferență dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă în sumă totală de 3.837 lei și cea restituită în baza O.U.G. nr. 5., în cuantum de 2.249 lei și nici dobânda legală aferentă solicitată. În recursul formulat de pârâta A. F. P. A M., se critică soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, considerând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată prin prisma existenței supremației dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza disp. art. 2141-3 Cod fiscal. Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din U.E. sau față de autoturismele noi produse în U.E. și importate în R., întrucât taxa ce se achita cu ocazia primei înmatriculări în R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului. Începând cu data de (...) a intrat în vigoare OUG nr.5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate disp.art.214/1 - 214/3 Cod fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H. au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. La art.11 din OUG nr.5. se arată „taxa rezultă ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada (...) - (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență";. Procedura de restituire este reglementată în art.6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa de poluare rezultată din aplicarea prev. O.U.G. nr.5., contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită. Față de dispozițiile legale invocate, pârâta susține că legiuitorul a hotărât restituirea doar în parte a taxei speciale achitată în perioada (...) - (...), drept pentru care în baza prev. art. 117 din O.G. nr. 92/2003 rap. la prev. art. 8,10 și 11 din O.U.G. nr. 5., reclamantei i-a fost restituită în data de 0(...) suma de 2.249 lei din totalul de 3.837 lei. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond în privința acordării dobânzii legale aferentă, calculată de la data achitării sumei până la data restituirii efective, susținând că acordarea acestora este reglementată de dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de dispozițiile O. nr. 1. pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la bugetunde nu se prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Mai mult, dispozițiile acestui ordin nu prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în are cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal, adică de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire. Motivele de recurs formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. sunt identice cu cele ale pârâtei A. B.-N., aducându-se aceleași critici hotărârii recurate și susținând că din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță, nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acesteia, regimul fiscal aplicabil nefiind unul discriminatoriu față de autoturismele rulate, înmatriculate și importate din U.E., sau față de cele noi produse în U.E. și importate în R., întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului, fiind în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului. Prin întâmpinare, reclamanta S. O. P. S. B. a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, dezvoltând mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și aactelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele: In motivarea prezentei acțiuni, reclamanta a susținut că a achiziționat un autoturism Audi A4 din Germania, iar pentru a-l înmatricula în R. a fost obligată să plătească suma de 3837,00 lei. Reclamanta a achitat această sumă, conform chitanței seria TS2A, nr.5656252/0(...) și a înmatriculat autoturismul în R., așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare anexat. Urmare a cererii formulate în baza prev. art. 11 din OUG nr. 5., i s-a restituit suma de 2.249 lei. A formulat cerere pentru restituirea diferenței, însă potrivit actului nr. 7208/(...), cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa specială s-a perceput legal conform Codului fiscal. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, iar criticile formulate prin recursurile declarate sunt apreciate ca nefondate, pentru următoarele considerente: În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupraautoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: C., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anteriordatei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. În ceea ce privește criticile legate de dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților statului pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. În cauză nu sunt aplicabile prev. art. 120, 124 C.pr.fisc., iar numai în maniera acordării dobânzilor de la data plății sumei se dă eficiență deplină reperelor impuse prin practica C. în materia obligației statelor membre de a acorda despăgubiri, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză. În consecință, Curtea va respinge recursurile declarate de către pârâte, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. P. B. și D. G. A F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 3. din 05 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2011. Red.M.B. Dact.L.C.C./2 ex./(...) Judecător fond:B. L.T.;
| ← Decizia civilă nr. 476/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 934/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
