Decizia civilă nr. 784/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.784/2011
Ședința din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C., Î. A. împotriva sentinței civile nr. 3950 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimatul B. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală ,materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.3950 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea promovată de către reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. DE C. SI Î. A V., și în consecință a fost obligată pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. să înmatriculeze autovehiculul marca PEUGE(...), serie șasiu VF37AD9B230523068 , fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca PEUGE(...) dintr-un stat membru al Uniunii E., respectiv S. . Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG nr. 5. este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în R.. După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T.ul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului cu consecința obligării pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare reglementată prin dispozițiile OUG nr. 5.. În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial. Trebuie precizat că art.275 Cod procedură civilă nu este aplicabil deoarece pârâta a fost pusă în întârziere anterior introducerii acțiunii . Pe de altă parte, apărarea pârâtei, potrivit căreia are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern motiv pentru care nu datorează cheltuieli de judecată, nu poate fi primită. Astfel, relația dintre dreptul comunitar și dreptul național este guvernată de principiul priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare. Respectarea și aplicarea principiului revine nu numai instanțelor naționale ci și autorităților administrative. Jurisprudența fostei Curți E. de Justiție a statuat că, pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale, dacă încalcă dreptul comunitar (103/88, Fratelli Costanzo SpA c. Comune di Milano -1989). În concluzie, culpa procesuală a pârâtei constă în faptul că, deși a fost pusă în întârziere, nu a admis direct cererea de înmatriculare a autovehiculului fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. P. Județului M. splicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și înlăturarea sa de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată în temeiul art.312 rap.la art.3041 C.proc.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamant și a dispus înmatricularea definitivă a autovehiculului fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr.5., cu modificările și completările ulterioare, obligând recurenta la plata a 1004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Recurenta arată că prin întâmpinarea depusă la dosar în primul ciclu procesual, nu s-a opus admiterii acțiunii, arătând totodată motivele pentru care nu s-a putut proceda la înmatricularea definitivă a autovehiculului, fără prezentarea dovezii de plată a taxei de poluare. Astfel, deși a arătată că S. P. C. -R. P. de C. și Î. a A. M., are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern, care reglementează acest domeniu de activitate, instanța de fond a admis și a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată solicitate, precizând că autoritățile administrative au obligația să respecte și să aplice principiul priorității normelor comunitare față de normale naționale, astfel încât autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale dacă încalcă dreptul comunitar. Pârâta-recurentă, prin prisma acestui aspect reținut de instanța de fond, arată că, în conformitate cu prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, Parlamentul, Președintele României, G.ul și autoritatea judecătorească, garantează respectarea și aplicarea principiului priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare. Însă, în conformitate cu prevederile art.102 alin.1 din Constituția României, G.ul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Această „conducere generală a administrației publice"; este realizată de G. prin actele sale, respectiv hotărârile și ordonanțele adoptate, care se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștri care au obligația punerii lor în executare, conform prev.art.108 din Constituția româniei. Ori, în aceste condiții, rolul Insituției P. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A. este de a respecta și a pune în executare actele G. - în speță OUG nr.5. - nu „de a se abține, din proprie inițiativă";, de la aplicarea acestora, atât timp cât ne aflăm în prezența unui act normativ în vigoare care ne impune o anumită conduită în domeniul nostru de activitate. Față de precizarea instanței de fond că art.275 C.proc.civ., nu este aplicabil, deoarece recurenta a fost pusă în întârziere anterior introducerii acțiunii, pârâta invederează instanței că reclamantul a promovat o acțiune încontencios administrativ. Ori, în această materie nu operează „punerea în întârziere";, reținută de instanța de fond, ci „. prealabilă"; prevăzută de art.7 alin.(1) din L. nr.554/2004, legea contenciosului administrativ. Ori, pentru a putea fi reținută „culpa procesuală";, actul administrativ emis de autoritatea publică trebuie să reprezinte un refuz nejustificat de soluționare a cererii petentului, în accepțiunea art.2 alin.(1) lit.i) din L. nr.554/2004, legea contenciosului administrativ. Astfel, având în vedere că, în conformitate cu prev.art.5 din OUG 5., cu modificările și completările ulterioare, dovada plății taxei de poluare trebuie prezentată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. și solicitantul nu face dovada că se încadrează în una din situațiile de exceptare de la plata acestei taxe, refuzul de înmatriculare fără prezentarea dovezii plății acestei taxe, nu poate fi considerat un refuz nejustificat, motiv pentru care solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată acordate. Curtea analizând recursul declarat, reține următoarele Î n cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și G. însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art 2 din L. contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp art 2 alin 2 din L. nr 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente încauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Alegațiile reclamantului vizând împrejurarea că prin promovarea acestei acțiuni a urmărit sancționarea autorității întrucât dispozițiile legii speciale nu prevăd un termen de soluționare a acestora și în acest mod autoritatea dispune de puteri discreționare iar abuzul pe care îl săvârșește golește de conținut drepturile particularilor nu pot fi primite întrucât răspunsul autorității nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat . Refuzul nejustificat al autorității ar fi presupus un exces de putere și o apreciere discreționară ori autoritatea în procedura demarată a urmărit tocmai asigurarea transparenței și legalității . Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din L. contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Trebuie reținut că de la momentul adoptării OUG 117/2009 emisă pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T.ul de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația României cu Uniunea E., taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după epuizarea termenului de 45 de zile instituit . Cererea de înmatriculare a fost formulata de către reclamantă după data de (...), respectiv la data de (...) așa cum arată chiar în acțiune astfel că în vederea înmatriculării are obligația achitării taxei de poluare devenind incidente dispozițiile în vigoare la momentul declarării intenției de înmatriculare . În concluzie pârâta nu s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității , dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind ca atare nefondată. Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ , Curtea va admite recursul declarat de pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C., Î. A. M. împotriva sentinței civile nr.3950 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C., Î. A. M. împotriva sentinței civile nr.3950 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. G. L. F. Red.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.S. A.
| ← Decizia civilă nr. 03/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4021/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
