Decizia civilă nr. 175/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.175
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI: F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de A. F. P. A M. T. și A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civile nr. 2407 /CA pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul S. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.5. și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, Curtea va lăsa cauza în pronunțare asupra recursurilor promovate, iar în temeiul art.306 alin.2 C.pr. civilă va invoca ca motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.6 din același act normativ soluționarea acordării dobânzii calculate asupra debitului principal. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 2407 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității. A fost admisă cererea in contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T. și în consecință: A fost obligată pârâta la restituirea sumei de 3.247.00 lei reprezentând diferență taxă de prima înmatriculare pentru autoturisme, precum si dobânda legala calculata la aceasta suma, începând de la data plății (...) si până la data restituirii efective. A fost obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M. la restituirea sumei de 3.247.00 lei reprezentând diferență taxă de prima înmatriculare pentru autoturisme, precum si dobânda legala calculata la aceasta suma, începând de la data plății (...) si până la data restituirii efective. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de (...) reclamantul a achitat suma 3.247 lei, cu titlu de taxa speciala de prima imatriculare pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN SHARAN, conform chitantei de la fila 10 - verso din dosar, la T. M. T. C. nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP a mun. T. cu solicitarea de a-i fi restituită. Reclamantul a solicitat restituirea taxei de inmatriculare insa parata prin răspunsul comunicat reclamantului s-a aratat ca se mentine obligativitatea platii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E.. De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai multdecât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant face parte din categoria taxelor interzise de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M. T. de a dispune restituirea acesteia. A. fiind, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 5., tribunalul a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta și chemata în garanție la restituirea diferenței sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, in cuantum de 3,247,00 lei. Conform prevederilor art 21 alin 4 din Codul de procedura fiscala in masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. A., principiul raspunderii patrimoniale presupune reparatia in natura si integrala a prejudiciului, iar o justa reparatie a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a incasarii si folosirii de catre parata a unei sume, fara temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci si a dobanzii legale calculate pentru perioada cuprinsa intre data creditarii bugetului de stat si data restituirii integrale catre contribuabil. Asupra exceptia inadmisibilitatii, instanta a constatat ca in sustinerea acesteia parata a invocat aspecte care tin de fondul cauzei si pe care tribunalul le-a analizat mai sus, astfel ca, pentru aceleasi considerente, a respins exceptia inadmisibilitatii A. fiind, tribunalul a obligat parata și chemata în garanție sa plateasca reclamantului suma de 3,247,00 lei, reprezentând diferența taxei de prima inmatriculare cu dobânda legală în materie civila incepând cu data 06 noiembrie 2009 si până la data restituirii efective. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a municipiului T. solicitând admiterea recursului, casarea Sentintei civile nr. 2407/(...) a T.ui C. si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante sau modificarea sentintei civile anterior mentionate in sensul admiteri exceptiei invocate de catre institutia pârâtă (inadmlsibilltatea actiunii) si respingerii actiunii formulata de catre reclamantul S. S. În motivare s-a arătat că: In primul rand, considera ca exceptia invocata de catre A. F. P. a mun. T. (inadmisibilitatea actiunii) este intemeiata si trebuia admisa de catre prima instanta. In sustinerea excepnei inadmisibilitatii actiunii, solicită instanței a observa ca prima instanta nu a analizat exceptia invocata ci s-a rezumat sa aprecieze ca argumentele prezentata in sustinerea acesteia tin de fondul cauzei iar aceste argumente au fost analizate in considerentele hotararii. Considera ca, in mod gresit instanta de fond a dispus restituirea sumei de 3.247,00 lei, reprezentand diferenta taxa de prima inmatriculare pentru autoturisme atata timp cat prin D. nr. 47.659/(...) intimatului i s-astabilit o taxa pe poluare în suma de 3.247 lei care a fost achitata cu chitanta seria T56 nr. 3256888 la T. mun. T. D. de calcul al taxei pentru poluare nr. 47659/(...), emisa de catre A. F. P. a mun. T. reprezinta titlu de creanta. avand in vedere prevederile ART. 7 din OUG nr. 5., unde se arata ca "S., verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competenta, potrivit prevederilor Ordonanței G.ui nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. republicată. cu modificările și completările ulterioare." Asa cum a aratat prin întampinarea depusa la dosarul primei instante, actiunea in contencios administrativ formulata de catre S. S. este inadmisibila. pentru urmatoarele considerente: Taxa pe poluare in suma de 3,247 iei a fost stabilita de catre A. F. P. a mun. T. prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 47659/(...), decizie emisa urmare cererii depuse de catre reclamant la A. F. P. a mun. T., unde a fost inregistrata sub nr. 47669/(...). Asa cum se menționeaza in cuprinsul ei, D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 207 alin.1 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin. 1 din acelasi act normativ. Procedura de comunicare a D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 47.659/(...) fost realizata cu reclamantul la data de (...). Reclamantul nu a exercitat, însa, calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art. 205 si urm. din G.G. nr. 92/2003, republicata si modificata. impotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. In conf. cu art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. G. a F. P. a J. C. ar fi solutionat oontestatia prevazuta de art. 205 si urm. din ordonanta, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamant. Deci. actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie titlu de creanta si in baza careia reclamantul a achitat taxa pe poluare in suma de 3.247 . Iei cu Chitanta Seria TS6 nr. 3256888/(...) si nu adresa Administratiei F. P. a mun. T. nr. 17.483/(...), aceasta nefiind un act administrativ fiscal. Pentru motivele mai sus expuse, solicită instanței a observa ca actiunea in contencios administrativ formulata de S. S. este inadmisibila. Atata timp cat decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciala de atac a contestatiei administrative prevazuta de art. 205 si urm, din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, reclamantul nu se putea adresa Instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a mun.T. Subliniează ca "cererea reclamantului inregistrata la A. F. P. a mun. T. la data de (...) a fost solutionata prin actul institutiei pârâte nr. 17483/(...) si ca prin "cererea" anterior mentionata nu a fost contestata decizia de calcul al taxei pe poluare. In ceea ce priveste fondul cauzei, solicita instanței a observa ca sentinta recurata cuprinde motive străine de natura pricinii (art.304 pct.7. Cod procedura civila). A., instanta de fond motiveaza solutia pronuntata avand in vedere prevederile art.214 ind. 1 din Codul fiscal, aratand ca prin L. nr.3. a fost introdusa taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule. cu aplicabilitate da la 1 ianuarie 2007, iar in speta este vorba despre taxa pe poluare pentru autovehicule prevazuta de OUG nr.5.. cu intrare in vigoare de la 1 iulie 2008. Aceasta imprejurare, rezulta din documentele depuse in probatiune care, atesta faptul ca intimatul a achitat taxa de poluare si nicidecum taxa de prima inmatriculare. Instanta de fond retine in considerentele hotararii (pag.2 alin.5) ca reclamantul a achitat suma de 3.247 lei cu titlu de taxa speciala da primă inmatriculare iar in dispozitivul hotărârii dispune restituirea sumei de 3.247 lei reprezentand diferența taxa de prima inmatriculare pentru autoturisme. În concluzie solicită ca, in conf. cu art. 304.1 Cod procedura civila. sa fie analizată cauza sub toate aspectele si sa fie admis recursul pârâtei. In conf. cu art. 242 Cod procedura civila, s-a solicitat solutionarea cauzei si In eventuala lipsa de la judecata. In cont. cu art. 17 din L. nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr.32/1995, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum si de timbru judiciar. In sustinerea recursului s-a depus D. nr. 47.659/(...) care poarta data comunicarii si semnatura intimatului. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. (AFM), solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivare s-a arătat că: HOTĂRÂREA A FOST DATĂ FARĂ TEMEI LEGAL(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). 1. Instanța de fond a constatat că taxa pe poluare este în discordanță cu prevederile T.ului CE și cu principiile instituite de C., nefiind datorată potrivit legislației comunitare. A. că, soluția instanței de fond este nelegală și nefondată. Așa cum arătau în întâmpinarea depusă, OUG nr. 5. a abrogat taxa specială de primă înmatriculare pentru că, așa cum fusese notificată, R. încălca prevederile art. 90 din T.ul CE (R. fusese transmis un aviz motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T.ul de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule). Totodată, OUG nr. 5. a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu (...). Reclamanta a plătit această taxă, care este conformă cu legislația europeană. OUG nr. 5. este act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.110(ex 90) din T.ul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propuse de Guvernul României, în care emisiile C02 sunt luate in considerare la taxareamasinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare. În plus, instanta de fond nu a observat că OUG nr. 5. a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. (art. 8 din ordonanță) Curtea E. de Justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile articolului 110(ex 90) din T.ul CE. A., niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 110(ex 90). primul paragraf, din T.ul CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 110(ex 90) CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec., p. 1-479, punctul 20, și Hotărârea Gomes Valente, punctul 23). Discriminare există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE. prin stabilirea de taxe mai mari. Or, prin OUG nr. 5. nu se face nicio distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, în funcție, evident, de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechime a autovehiculului și cu posibilitate a restituirii valorii reziduale. Drept urmare, apreciază că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE. Taxa pe poluare nu poate contraveni tratatelor comunitare, cum sustine instanta fondului, pentru motivele pe care le-a arătat în motivarea soluției, pur și simplu pentru că nu concordă nici cu legislatia europeană, nici cu interpretările normei și jurisprudenta constantă. 2. Critică, de asemenea, solutia primei instante cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ D. de calcul; și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul chematei în garanție de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiullegii, subscris a nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Pentru aceste motive, solicită admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței atacată în sensul respingerii acțiunii lui Ș. S. În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Reclamantul intimat Ș. S., deși legal citat, nu s-a prezentat și nu adepus întâmpinare în cauză. Analizând recursurile formulate de AFP T. ȘI AFM B.,prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Recurentele susțin că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă, atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normeledreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor O. nr. 5. antamate de recurente, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze, pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: C., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâtele neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității, Curtea apreciază că ea este corectă, câtă vreme obiectul acțiunii este restituirea unei sume apreciată ca fiind nedatorată. Acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile art. 8 din L. 544/2004, dat fiind faptul că se invocă refuzul nejustificat de restituire. În ceea ce privește acordarea dobânzilor, Curtea apreciază criticile aduse de cele două recurente ca fiind întemeiate. A., rclamantul a solicitat instanței acordarea dobânzilor fiscale, prevăzute de art. 124 C. fiscală în vreme ce instanța a acordat dobânzi civile, așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate. Sub acest aspect, a fost încălcat principiul disponibilității, instanța acordând altceva decât s-a cerut, în condițiile art. 304 pct. 6 Cod proced. civilă. Față de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursurile declarate de A. F. P. A M. T. și AFM B. împotriva sentinței civile nr.2407 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura dispozițiile referitoare la obligarea pârâtei A. F. P. A M. T. și a chematei în garanție A. F. PENTRU M. la plata dobânzii legale, calculate de la (...) și până la achitarea integrală. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr.2407 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispozițiile referitoare la obligarea pârâtei A. F. P. A M. T. și a chematei în garanție A. F. PENTRU M. la plata dobânzii legale, calculate de la (...) și până la achitarea integrală. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. B. F. T. M. H. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: F.-S. B. GREFIER, M. ȚÂR
| ← Decizia civilă nr. 62/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4125/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
