Decizia civilă nr. 5126/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 5126
Ședința din data de 24 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : D. M. JUDECĂTOR : M. D.
JUDECĂTOR : R. R. D.
GREFIER : C. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. P. L. S. împotriva sentinței civile nr. 196 din 1 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.- N., în contradictoriu cu pârâtaD. B.-N., A. F. P. B. și chemata în garanție A. F. pentru M. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 21,5 lei timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 196 din 1 martie 2011 pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a
F. P. B.-N. privind capătul de cerere vizând restituirea taxei de poluare și în consecință respinge capătul de cerere față de această pârâtă.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul SC P.
L. S., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. B.,.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâte împotriva Administrației F. pentru M.,
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității,, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o. Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statelecontractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille impotriva Licchtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanță de judecată.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care recurenta nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă, având în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B.-N. cu privire capătul de cerere vizând restituirea taxei de poluare , tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o și în consecință a respins capătul de cerere față de această pârâtă, cu motivarea că aceasta instituție nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamantă a taxei de poluare a cărei restituire se solicita, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. B.
Asupra fondului cauzei, instanta a reținut următoarele:
În vederea efectuarii primei înmatriculări în România a autovehiculului marca BMW seria 7 reclamanta a solicitat pârâtei A. F. P. B. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost inregistrata în data de (...), sub nr. 136 si a fost solutionata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule din (...) prin care s-a stabilit pentru plata suma de 10572 lei.
În data de (...), reclamanta a achitat la T. din cadrul Administrației F. P. B. suma de 10572 lei, cu titlu de taxa de primă înmatriculare, conform ordinului de plată nr.82.
Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevazute de O..
A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozțiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. P. S. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al.7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din
Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că taxa a fost incasata în baza unei legislatii interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire
În drept, își intemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozitiile art
110 din Tratatul U. E., art. 148 Constitutia R., art. 117 , 120 si 124 C.proc.fisc.
În cauză a depus întâmpinare părâta A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N. prin care a solcitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere depronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanta a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr.
9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
C. de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede:
"Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M..";
Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri.";
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica în parte în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată, va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 10572 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu ordinul de plată nr.82 din data de (...), va dispune anularea deciziei nr.1..
În consecință, se va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. B., va obliga chemata în garanție să restituie pârâtei suma de
10572 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant.
În cauză s-a urmat procedura fiscală de contestare, prev. de art. 205 și urm. C. pr. fiscală, astfel încât, procedând la verificarea legalității deciziei de soluționare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, Curtea, în temeiul art. 218 c.pr.fiscală raportat la dispozițiile. art. 1 al. 1 din legea nr.
554/2004 va dispune anularea deciziei nr. 1. emisă de D. B. N.
De altfel, cu privire la acest aspect, fiind invocată excepția iandmsibilității pentru lipsa procedurii fiscale de către AFM, Curtea reține următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută deart.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S. P. S. împotriva sentinței civile numărul 196 din (...), pronunțată în dosarul numărul (...) al T. B. N. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 10572 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu OP numărul 82 din data de (...). Dispune anularea deciziei numărul 1.. Respinge restul capetelor de cerere. Admite cererea de chemare în garanție formlată de pârâtele D. G. a F. P. B.- N. și A. F. P. B. Obligă chemata în garanție AFM să restituie pârâtei suma de 10572 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. M. M. D. R. R. D. Red.D.M./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.B. L. GREFIER C. P.
| ← Decizia civilă nr. 3093/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5254/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
