Decizia civilă nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 176
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTORI: F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 2. pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul A. L. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, Curtea va lăsa cauza în pronunțare asupra recursului promovat, urmând a analiza hotărârea și din perspectiva motivului de recurs prev. de art. 304 pct.6, referitor la modul de soluționare al petitului privind plata dobânzii calculate asupra debitului principal. C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2412 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția tardivității si excepția inadmisibilității. S-a admis cererea in contencios administrativ formulată de reclamantul A. L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.-N. și în consecință: A fost obligată pârâta la restituirea sumei de 4.036, 92 lei reprezentând diferență taxă de prima inmatriculare pentru autoturisme, precum si dobanda legala calculata la aceasta suma, începând de la data plății (...) si până la data restituirii efective. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 30 august 2007 reclamantul a achitat suma 4.037 lei, cu titlu de taxa speciala de prima înmatriculare pentru autoturismul marca RENAULT CLIO, conform chitantei de la fila 9 din dosar, la T. M. C.-N. C. nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP a mun. C.-N. cu solicitarea de a-i fi restituită. Reclamantul a solicitat restituirea taxei de inmatriculare insa parata prin răspunsul comunicat reclamantului s-a aratat ca se mentine obligativitatea platii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii. Referitor la exceptia tardivității, retinand ca in cauza de fata se reclama refuzul nejustificat al paratei de restituire integrala a sumei achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, tribunalul a constatat ca doar de la data comunicarii refuzului de restituire a taxei de prima inamtriculare ((...)) termenul de 1 an prevazut de art 11 alin 2 din L. nr 554/2004 incepe sa curga. Raportat la acest moment actiunea apare ca fiind promovata inauntrul termenului legal , astfel ca exceptia tardivitatii a fost respinsa. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte, dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant face parte din categoria taxelor interzise de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M. C.-N. de a dispune restituirea acesteia. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta la restituirea diferenței sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, in cuantum de 4,036,00 lei. Conform prevederilor art 21 alin 4 din Codul de procedura fiscala in masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. A., principiul raspunderii patrimoniale presupune reparatia in natura si integrala a prejudiciului, iar o justa reparatie a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a incasarii si folosirii de catre parata a unei sume, fara temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci si a dobanzii legale calculate pentru perioada cuprinsa intre data creditarii bugetului de stat si data restituirii integrale catre contribuabil. Asupra exceptia inadmisibilitatii, instanta a constatat ca in sustinerea acesteia parata a invocat aspecte care tin de fondul cauzei si pe care tribunalul le- a analizat mai sus, astfel ca , pentru aceleasi considerente, a respins exceptia inadmisibilitatii Astfel fiind, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 4.036,00 lei, reprezentând diferența taxei de prima inmatriculare cu dobândalegală în materie civila incepând cu data 30 august 2007 si până la data restituirii efective. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N.solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile in prezent recurate in sensul admiterii exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei pârâte, tardivitatii, lipsei de obiect si inadmisibilitatii actiunii si respingerii actiunii formulate de A. L. În motivare s-a arătat că institutia pârâtă nu are calitate procesuala pasiva deoarece reclamantul nu are domiciliul in raza de competenta teritoriala a institutiei pârâte (municipiul C.-N.). In al doilea rand, actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 care, in opinia pârâtei, a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 prevede foarte clar si expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ. Este evident faptul ca reclamantul a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare, documentul de plata (chitanta/ordin de plata) constituind titlu de creanta in conformitate cu art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la data intrarii in vigoare a OUG nr. 5. ((...)). Solicită instanței de recurs sa observe ca prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare. In al treilea rand, respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. si a prev. Cap. VI din H.G. nr.686/2008. Actiunea reclamantului trebuia respinsa de catre prima instanta ca inadmisibila si lipsita de obiect deoarece institutia pârâtă nu a refuzat sa-i restituie reclamantului taxa speciala de prima înmatriculare. Astfel, solicită instanței a observa ca, prin adresa pârâtei nr. 13776/(...) (depusa de catre reclamant la dosarul cauzei) i-a comunicat reclamantului faptul ca cererea sa de restituire a taxei speciale de prima inmatriculare a fost remisa spre competenta solutionare Administratiei F. P. a comunei G., in conformitate cu art. 31, 33 si 117 din O.G. nr. 92/2003. In plus, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O.U.G. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. La solutionarea prezentei cauze solicită instanței a avea in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009 (M. Of. nr.341/(...)) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din O.U.G. nr. 5. cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare În raport cu cea datorată să Își recupereze suma plătită În plus, normă care, de altfel, Îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. ar retroactiva nu poate fi reținută". Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in contencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai intai sa parcurga procedura prevazuta de art. 11 din O.U.G. nr.5. si doar dacaorganul fiscal nu ar respecta aceste prevederi legale s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente. In al treilea rand, actiunea reclamantului trebuia respinsa ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente: Reclamantul nu a depus la dosar nici un document din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior intr-o tara membra a Uniunii E., astfel incat pârâta apreciază ca prevederile art. 90 din T.ul CE nu sunt aplicabile in speta. În plus, conform Deciziei Curtii Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului. Avand in vedere cele mai sus aratate. solicită instanței sa observe ca taxa prev. de art. 214 indice 1- art. 214 indice 3 din L. nr. 571/2003 nu contravine normelor de drept comunitar, interpretare care se desprinde in mod clar din Decizia C.C. nr. 499/2009. Prin obligarea institutiei pârâte la plata catre reclamant a dobanzii legale in materie civila, prima instanta a acordat mai mult decat a cerut reclamantul si s-a pronuntat asupra unui lucru pe care reclamanul nu l-a cerut deoarece nici prin cererea de restituire a taxei speciale depusa la institutia pârâtă si nici prin actiunea introductiva de instanta nu a fost solicitata dobanda legala in materie civila. Constatand ca art. 124 din O.G. nr. 92/2003 nu este aplicabil in speta (deoarece cererea de restituire nu s-a incadrat in cazurile prevazute de art. 117), prima instanta nu trebuia sa oblige institutia pârâtă sa-I plateasca reclamantului nici un fel de dobanzi. De altfel, solutia de obligare a institutiei pârâte la plata catre reclamant a dobanzii legale este gresita si lipsita de temei legal deoarece institutia pârâtă nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei speciale de prima inmatriculare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitaate cu prevederile legale in vigoare iar prevederile OG nr. 9. nu sunt aplicabile in materia creantelor fiscale. Reclamantul intimat A. L., deși legal citat, nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare în cauză. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: La data de 30 august 2007, reclamantul a achitat suma 4.037 lei, cu titlu de taxa speciala de prima înmatriculare pentru autoturismul marca RENAULT CLIO, conform chitanței de la fila 9 din dosar, la T. M. C.-N. C. susținerilor din recurs, din cuprinsul probațiunii administrate la fond, rezultă că acesta a fost anterior înmatriculat în Franța. C. nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP a mun. C.-N. cu solicitarea de a-i fi restituită. Reclamantul a solicitat restituirea taxei de înmatriculare, insa parata prin răspunsul comunicat reclamantului, a arătat că cererea sa a fost înaintată către AFP G., ca organ teritorial competent. O primă critică din recurs vizează modul în care a fost interpretată această adresă, pârâta relevând că, raportat la conținutul său, nu are calitate procesuală pasivă, iar, pe de altă parte, cererea este lipsită de obiect. Curtea apreciază că a fost corect legat cadrul procesual la fond, din perspectiva faptului că încasarea taxei s-a făcut la T. C. N., neavând relevanță domiciliul reclamantului, ci instituția care a realizat această operațiune. Din această perspectivă, nu se poate reține ca fiind corectă nici adresa de înaintare a cererii de restituire către AFP G., iar, pe de altă parte, dată fiind poziția constantă a pârâtei exprimată în aceste tipuri de litigii, precum și culpa pârâtei înnesoluționarea cererii de restituire, în cauză devin incidente prev. art. 2 alin. 1 lit. h și i și alin. 2 din L. nr. 554/2004. Prin recursul declarat, pârâta AFP C. N. a reiterat și excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, respinse de către tribunal și solicitând respingerea cererii pentru aceste considerente. Astfel, în susținerea excepției tardivității, au fost invocate prev. art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost depusa cu depășirea termenului de un an de zile care a început să curgă la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima înmatriculare. Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute, întrucât obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Mai mult, considerentele pentru care momentul de început al termenului de 1 an nu poate fi apreciat ca fiind data plății taxei sunt legate de viciile textului art. 214/1-214/3 Cod fiscal, care, în opinia instanței, nu îndeplineau cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența C. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la data achitării taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. Aceste considerente sunt incidente parțial și în cazul excepției inadmisibilitatii acțiunii, care a fost in mod corect respinsă de către prima instanță, pentru următoarele considerente: . În cauză, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al instituirii posibilității de a se proceda la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma, cu referire specială la prev. art. 11 din OUG nr. 5., și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, restituirea parțială a sumei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar nu este compatibilă cu exigențele impuse în practica Curții E. de J. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit nefondată și, deci, trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de C urtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, sub acest aspect. În ceea ce privește însă dobânda acordată de către instanța de fond, susținerile reclamantului și ale pârâtelor conform cărora acordarea dobânzilor nu se poate realiza decât din perspectiva prevederilor art. 124 C.pr.fisc., nu sunt pertinente, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul dispozițiilor art. 124 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză. În baza principiului disponibilității, instanța trebuia să aibă în vedere solicitarea expresă formulată de către reclamant, astfel încât, din aceastăperspectivă, hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată, în considerarea disp. art. 304 pct. 6 C.pr.civ. Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care se va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii calculate, conform OG nr. 9., fiind menținute restul dispozițiilor date. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.2412 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtei A. F. P. A M. C.-N. la plata dobânzii legale, calculată la suma de 4.036 lei. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. B. F. T. M. H. GREFIER, M. ȚÂR C M, semnează prim-grefier R ed.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: F.-S. B.
| ← Decizia civilă nr. 2977/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2359/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
