Decizia civilă nr. 179/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.179
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL C. T. împotriva Sentinței civile nr. 242/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B. Năsăud în contradictoriu cu intimatul P. G. având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentului concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar amânarea pronunțării s-a dispus pentru această dată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.242 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) al
Tribunalului B. Năsăud a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. G. împotriva C.ui Local T. și în consecință a fost dispusă suspendarea executării hotărârii nr.30 emisă de pârât la (...) până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr.(...) al Tribunalului B. Năsăud ; obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500,3 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului , în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecțieconsacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul C.ui Europei, cât și în ordinea juridică a U. E.
La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către C. de M. din cadrul C.ui Europei la (...) prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate , poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului.
Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor C. de
M. din cadrul C.ui Europei invocată de reclamantă pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor.
Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării și la recomandările C. de M. din cadrul C.ui Europei nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.
Or, în speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Astfel, prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, pârâtul C. local T. a aprobat rezilierea contractelor de închiriere, în mod unilateral, a pășunilor alpine, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și a celor prevăzute în caietele de sarcini, anexă la contracte, fiind vizată și pășunea închiriată de reclamant. R. unilaterală a celor
13 contracte de închiriere s-a făcut „în bloc";, printr-o singură hotărâre, fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant în parte, având în vedere că contractele au fost încheiate cu pârâtul C. local T. în urma adjudecării pășunilor la licitație.
Sunt nereale susținerile pârâtului în sensul că prin hotărârea atacată nu se dispune rezilierea contratelor de închiriere ci doar se aprobă rezilierea acestora, hotărârea stabilind astfel numai poziția C.ui local față de chiriașii care nu respectă obligațiile contractuale, urmând ca ulterior, în funcție de cele constatate pentru fiecare contractant să se ia hotărârea potrivită față de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Prin hotărârea a cărei suspendare se solicită s-a aprobat rezilierea unilaterală a celor 13 contracte de închiriere a pășunilor alpine, în articolul 2 al hotărârii menționându-se că aceasta intră în vigoare de la data comunicării, dată de la care are loc rezilierea contractelor.
În contractul de închiriere încheiat între părți a fost prevăzut la art. IX
9.1. lit. c, un pact comisoriu de gradul 2, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către chiriaș, intervenind rezilierea unilaterală a contractului. O asemenea clauză se interpretează în sensul că rezilierea va opera pe baza declarației unilaterale de rezoluțiune a părții.
Partea care nu și-a executat obligația poate să sesizeze instanța de judecată să constate că, deși obligația nu a fost executată la termen, totuși a fost executată înainte de a fi avut loc declarația de reziliere sau că rezilierea nu a avut loc.
Astfel, instanța, înlătură apărările pârâtului vizând inexistența unor împrejurări de fapt și de drept care constituie indicii de răsturnare a prezumției de nelegalitate și care fac verosimilă iminența producerii unei pagube.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la aproximativ 2 săptămâni de la adoptarea hotărârii contestate, C. local T. a adoptat Hotărârile nr. 32 și 33 prin care s-a asociat cu A. C. de T. T. și cu A. C. de O. și C. B., prin darea în folosință cu titlu gratuit, pe o perioadă de 1 an ( sezon de p ășun at 2010 ) a pășunilor alpine proprietatea C. T., în scopul accesării de fonduri pentruîmbunătățirea calității pășunilor.
În ceea ce privește adresele menționate de pârât prin care a fost notificat reclamantul să se prezinte în vederea încheierii procesului verbal de primire în pastoral pentru anul 2010 și prezentării tabelelor cu efectivele de animale, tribunalul reține că acestea sunt ulterioare emiterii hotărârii atacate, astfel că nu pot sta la baza rezilierii contractelor de închiriere, pe cale unilaterală.
Analizarea îndeplinirii în concret a obligațiilor asumate de reclamant, precum și îndreptățirea pârâtului de a efectua verificări cu privire la destinația subvențiilor obținute de reclamant de la A. se va face de instanța investită cu cenzurarea legalității actului, deoarece procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Afirmațiile pârâtului în sensul că prin punerea în executare a hotărârii de reziliere a contractelor de închiriere nu i s-ar produce reclamantului nici o pagubă sunt neîntemeiate.
Reclamantul a organizat pe pășunea închiriată o stână cu câteva sute de oi. A., în condițiile în care știa că suprafața de teren de 116,38 ha îi era închiriată până în anul 2014 nu avea motive să facă demersuri pentru a găsi o suprafață de teren echivalentă ca suprafață și destinație.
În situația punerii în executare a hotărârii atacate (care apare ca iminentă în condițiile dării în folosință gratuită prin hotărârile consiliului local a pășunilor alpine în favoarea asociațiilor de crescători menționate mai sus, tot pentru sezonul 2010) reclamantul va fi nevoit să mute stâna în timpul perioadei de pășunare, prejudiciul material viitor fiind previzibil, și constând fie în pierderea de animale (pentru că nu are o altă pășune la dispoziție), fie în despăgubirile ce urmează să le plătească proprietarilor de animale în situația înapoierii acestora înainte de expirarea perioadei angajate pentru pășunat. Chiar și în situația în care reclamantul a evacuat pășunea închiriată, prejudiciul material viitor și previzibil descris anterior subzistă.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs C. Local T. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii și obligării reclamantului la cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că prin întâmpinare a arătat întrucât cele 13 persoane cu care s-a încheiat contractul au refuzat să se prezinte pentru întocmirea procesului verbal de intrare în pastoral pe anul 2010 și dat fiind reclamațiile făcute de cetățeni ai comunei privind refuzul preluării unor animale s-a pus problema adoptării unei poziții unitare de către C. Local T. privitor la situația nou creată. Astfel s-a prezentat un proiect de hotărâre prin care să fie împuternicit C. să solicite rezilierea contractelor în condițiile în care se refuză prezentarea pentru încheierea proceselor verbale. Cu prilejul ședinței au fost exprimate nemulțumiri și s-a pus în discuție folosința pășunilor în cursul anului 2010. de altfel și într-o altă ședință ulterioară ca în cursul anului să se respecte folosința potrivit contractelor - cu respectarea clauzelor și a întocmirii proceselor verbale de ieșire în pastorală. Prin urmare nu s-a pus niciodată problema scoaterii chiriașilor reclamanți din folosința terenului închiriat, astfel că nu exista motiv de suspendare a hotărârii prin prisma susținerilor privitoare la urgența și prejudiciu care se observă că nu există. Dealtfel se arată nu se pune problema suspendării întrucât prin ea însăși hotărârea nu dispune rezilierea contractelor ci doar se aprobă reziliere pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Și aceasta rezidă și din aceea că ulterior hotărârii s-a continuat a se folosi suprafețele închiriate deși nu au fost îndeplinite o serie de obligații ce au inclus și neprezentarea pentru întocmirea procesului verbal. Nu există nici o pagubă iminentă și nici alte cazuri bine justificate pentru care să se dispună suspendarea deoarece nu se vizează stabilitatea contractului ci doar se aprobă poziția unitară pe care urmează să o aibă consiliul.
În plus hotărârea nu este o hotărâre susceptibilă de punere în executare
și drept dovadă nu există nici un act de executare întrucât chiriașii sunt în folosința terenului închiriat iar la sfârșitul lunii septembrie coboară de la munte, fiind încheiat anul de pășunat. Prin faptul că prin aceeași hotărâre s-a stabilit o singură poziție fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant instanța trebuia să înțeleagă că prin acea hotărâre nu s-a dispus rezilierea contractelor ci s-a aprobat poziția C.ui local T. față de chiriași, care s-a constatat că nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Tocmai de aceea imediat după darea hotărârii au fost somați repetat toți chiriașii să se prezinte cu documentele justificative pentru a se putea verifica îndeplinirea condițiilor contractuale.
Cât privește adresele interpretarea dată de instanță este greșită întrucât nu s-a spus niciodată că acestea justifică luarea hotărârii ci dimpotrivă ele justifică scopul acestei hotărâri în sensul că după efectuarea verificărilor indicate în cele două adrese C. Local T. urma să stabilească individual și să ia hotărârea menținerii ori rezilierii fiecărui contract.
În plus nu s-a susținut niciodată că punerea în executare a hotărârii nu i- ar produce reclamantului nici o pagubă, ci s-a susținut că prin hotărârea atacată nu s-a dispus rezilierea unui anume contract, ci doar s-a aprobat poziția C.ui Local T. față de chiriașii ce nu și-au îndeplinit obligațiile și că această hotărâre nu este susceptibilă de executare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli d de executare este greșit. Așa cum s-a precizat pe parcursul demersului prin art.3 din hotărâre atacată viceprimarul comunei a fost împuternicit să preia pășunile de la chiriași. În fapt mai mulți chiriași au fost „alungați"; de pe pășunile închiriate de către noii titulari ai contractelor de comodat respectiv cei din cele două asociații.
După ce titularii contractelor de închiriere au promovat acțiunile pentru anularea hotărârii, C. local le-au făcut tot felul de invitații și somații pentru a încheia contracte de pastoral pentru pășunile din litigiu. Aceste adrese sunt făcute cu rea credință și în ideea de a-și preconstitui probe în aceste cauze.
Contractele de pastoral nu se încheie în luna iulie. Stanile au urcat în munte în luna mai. În aceste condiții este evident că aceste invitații sunt pur formale.
Prin hotărârea atacată, contractele de închiriere a pășunilor alpine au fost reziliate în mod unilateral de C. local T. în data de (...). prin hotărârea nr.32 și
33 pășunile din litigiu au fost date în folosința celor două asociații încă din data de (...).
Susținerile recurentei în sensul că în speță reclamantul nu ar fi făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ se mai arată sunt nefondate. Din probațiunea administrată în cauză rezultă în mod cert că actul administrativ atacat este admis în disprețul legii. În momentul încheierii contractului de închiriere pe baza licitației publice,actul administrativ a intrat în circuitul civil. În aceste condiții consiliul nu putea rezilia contractul de închiriere în mod unilateral printr-un act administrativ.
R. contractelor de închiriere s-a făcut în bloc pentru toți cei 13 titulari. În preambulul hotărârii i se imputa lui R. M. că ar fi refuzat să primească în stana sa câteva oi ale cetățenilor din comună. Chiar dacă această acuzație ar fi reală nu se putea rezilia contractele de închiriere ale celor 12 titulari.
Aceste argumente sunt suficiente pentru a demonstra că actul administrativ este profund nelegal. În plus crează și serioase pagube în contextul în care hotărârea îi pune în imposibilitatea accesării fondurilor europene.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Între recurent și intimat a fost încheiat la data de (...) contractul de închiriere nr.2466 având ca obiect închirierea terenului de pășune L. în suprafață de 209,77 ha pe o perioadă de cel puțin 6 ani.
Terenul ce a făcut obiectul contractului potrivit adresei de la fila 14 dosar face parte din domeniu public al comunei T.
La data de (...) prin hotărârea nr.30 C. Local al comunei T. a aprobat rezilierea mai multor contracte de închiriere a pășunilor printre care și contractul încheiat cu intimatul (f.17-18 dosar fond).
Potrivit celor reținute cu acel prilej al adoptării hotărârii rezilierea a avut loc ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în caietele de sarcini anexa la contracte cu privire la declararea tuturor animalelor și înscrierea acestora în tabelul scoaterii la pășunat cu prioritate a animalelor proprietatea cetățenilor comunei T., asigurarea pășunatului la capacitatea muntelui și nerespectării clauzelor speciale în care sumele încasate în baza OUG nr.125/2006 nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost colectate i nu au avut acordul consiliului local.
Această hotărâre ulterior este comunicată de către recurent cu A. B.-
Năsăud iar intimatului i s-a adus la cunoștință că pășunile urmează să facă obiectul unei noi repartizări, repartizare ce a fost făcută prin HCL nr.32/2010 prin care s-a dispus asocierea consiliului cu alți asociați de crescători de animale.
Într-o atare situație dat fiind dispusă rezilierea unilaterală a contractului și intimatul atenționat că folosește abuziv pășunea, că este o asociere cu alte asociații iar aceste asociații au fost deja repartizate nu se poate susține că hotărârea nr.30/2010 nu a produs efecte. Ca atare susținerea recurentului că hotărârea nu a produs efecte nu este reală, hotărârea producând deja efecte și existând posibilitatea pentru intimata a producerii unei pagube iminente în cazul evacuării de pe pășunea pe care o folosea și deținea precum și prin faptul că acesta nu poate accesa fonduri de la A. B.-N.
În ceea ce privește cazul bine justificat acesta constă în lipsa dovezii de încălcare a atribuțiilor contractuale alăturate actului administrativ ceea ce poate duce la concluzia că nu s-a făcut o analiză a fiecărui caz în parte și de arătarea în concret pentru fiecare persoană a obligațiilor încălcate.
Această împrejurare într-adevăr de natură să creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ care alături de posibilitatea producerii unei pagube iminente la adresa reclamantului se constituie în motive care pot duce la suspendarea actului administrativ conform art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 raportat la art.2 alin.1 lit.ș și t din același act normativ.
Prin urmare condițiile existenței unui act administrativ a cărui efecte pot fi solicitate să fie suspendate pe cale judecătorească este îndeplinită în cauză iar din această perspectivă hotărârea primei instanțe nu poate fi greșită.
Greșite nu pot fi nici reținerile primei instanțe cu privire la incidența art.274 C.pr.civ. de vreme ce în cauză s-a relevat culpa și dovedit cu chitanțe efectuarea cheltuielilor.
Așadar față de cele arătate Curtea constatând că nu sunt motive întemeiate și în baza art.312 C.pr.civ. va da o soluție de respingere a recursului declarat.
Cât privește cererea intimatei privind cheltuielile de judecată în recurs
Curtea reține că aer.274 C.pr.civ. în cuprinsul său prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din norma enunțată rezultă că instanța la cerere acordă cheltuieli iar acestea pot fi micșorate sau majorate prin raportare la una din cele două situații : muncă îndeplinită, față de valoarea pricinii. În speță acțiunea prezintă o complexitate redusă context în care se apreciază că sunt incidente dispozițiile art.274 alin.3. Prin urmare urmează a se face aplicarea acestei norme iar recurentul va fi obligat la plata în favoarea intimatului a sumei de
300 lei reprezentând cheltuieli parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. LOCAL AL C. T. împotriva sentinței civile nr.242/CA din 20 august 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. Năsăud pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatului P. G. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER
M. ȚAR C .medical semnează prim grefier M . T.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.B. L.T.
| ← Decizia civilă nr. 2560/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3363/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
