Decizia civilă nr. 3363/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3363/2011
Ședința publică de la 22 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător D. M.
Judecător R.-R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul V. I. și pârâții A.-D. G. A F. P.
M. și A. F. P. A M. B. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 227 din 19 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I. și în consecință a fost obligată pârâta A. F. pentru M. B., să restituie reclamantului suma de 2684 lei, cu dobânzi legale de la data de (...) până la restituirea efectivă. A fost respinsă acțiunea față de D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În dosarul nr. (...) reclamantul de azi a formulat o cerere în contradictoriu cu Prefectul Județului M., D. G. a F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. pentru a obține înmatricularea fără plata taxei pe poluare a aceluiași autoturism, care face obiectul prezentului dosar. În prima instanță acțiunea a fost respinsă conform sentinței civile nr. 4250/(...), însă sentința a fost modificată în recurs prin decizia C. de A. C. (ulterior introducerii acțiunii de față), acțiunea fiind admisă. S-a dispus înmatricularea fără taxa pe poluare pentru același autoturism ca și în cauza de față. T. în prezenta cauză nu poate ignora decizia C. de A. C., prin care s-a stabilit că reclamantul este în drept la înmatricularea autoturismului fără plata taxei prevăzute de OG 5. deoarece o hotărâre de acest fel nu poate coexista cu menținerea ca legal achitată a taxei pe poluare. Cu alte cuvinte, indiferent cât este de conformă sau nu OG 5. cu legislația comunitară, taxa achitată de reclamant trebuie restituită ca devenită necuvenit încasată prin efectul deciziei C. de A. C. Esențial pentru soluția din dispozitiv este faptul că, pârâții de azi au fost pârâți și în cauza dosar nr. (...), situație în care decizia C. de A. C., la care s-a făcut referire, le este opozabilă. T. a considerat că este inutilă analiza celorlalte motive invocate de reclamant pentru admiterea acțiunii deoarece, chiar și în ipoteza în care tribunalul ar avea un punct de vedere contrar celui exprimat de reclamant, nu ar putea decât să admită acțiunea pentru considerentele arătate mai sus. Acțiunea a fost nefondată față de pârâții D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M. deoarece nu aceste instituții gestionează suma a cărei restituire s-a cerut. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție A. F.pentru M. B. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamante. În motivare, chemata în garanție critică hotărârea instanței de fond sub aspectul de terminării corecte a dispozițiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza I, TIUCE, atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, astfel cum a arătat în continuare, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza I, T. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. A. 110, teza I, T. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sauindirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Cauza C-402/09 T. împotriva S.ui român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, este prima în care au fost prezentate concluziile de către avocatul general lEleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora, avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independență, C. de Justiție răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate, Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea dispozitivul acesteia fiind pronunțată în ședință publică. Hotărârea și concluziile avocaților generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării. În cauza C-402/09 T., răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Sibiu, pe care de avocatul general Elcanor Sharpston propune C. de Justiție să îl dea, este următorul: „1) O reglementare naționali de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 T. doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introduceri: taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. 2) O asemenea taxă este, cu toate acestea, interzisă de articolul 110 T. dacă cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul deocazie echivalent care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vechiul nou. 3) Pentru a asigura că nu există o astfel de taxă suplimentară, cuantumul taxei aplicate vehiculelor înmatriculate pentru prima dată ca vehicule de ocazie trebuie redus, pe cât posibil, în funcție de deprecierea prețului vehiculului nou. O grilă fixă de depreciere care se bazează numai pentru vechimea vehiculului, fără luarea în considerare a rulajului sau a altor factori care afectează deprecierea, este insuficientă în acest sens";. Taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 T.) și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 T., așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. De asemenea, o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 T. doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O.L.G. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 T., deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că O. nr. 5. prevede ca taxa cea mai mare (în funcție de norma de poluare) este cea pentru mașina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzător deprecierii autovehiculului. Astfel, valoarea de vânzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. Astfel, grila fixă de depreciere prevăzută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule (O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechimea autovehiculului alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare (aer condiționat, ABS și airbag). Deși în concluzie avocatul general lasă să se înțeleagă că legea română nu are în vedere decât vechimea autovehiculului, reținerea este inexactă, cu atât mai mult cu cât, chiar acesta, la punctul 63 din argumentația sa, precizează că "potrivit articolului 6 alin.3 din O. nr.5., cota de reducere prevăzută în grila în cauză este stabilită astfel încât să permită luarea în considerare nu numai a vechimii, ci și a rulajului mediu anual, a stării tehnice și a nivelului de dotare al autovehiculului. Alte dispoziții care reflectă aceste aspecte sunt cuprinse în normele metodologice…";. În concluzie, toate considerațiile pe care avocatul general Eleanor Sharpston le-a expus C. de Justiție a U. E., pun în evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită prin O. nr. 5. este compatibilă cu articolul 110 T. și nu reprezintă o măsură discriminatorie. 2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția pârâtă nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi re ținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul nostru de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa ne făcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale §i a cheltuielilor de judecată. În considerarea celor ce preced, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CE], dar și textului propriu-zis al T.ului CE., motiv pentru care, rugăm Onorata Instanță să admită prezentul recurs și să modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii. În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursul declarat de pârâta A. F. pentru M. B., Curtea rețineurmătoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T., incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Trebuie notat că Curtea de Justiție nu a împărtășit o parte din concluziile avocatului general pe care s-a fundamentat și recursul în cauza pendinte. Nu în ultimul rând, Curtea are în vedere și recenta hotărâre pronunțată de aceeași instanță de la L. care a întărit practic soluția din prima hotărâre citată. Astfel, prin hotărâre pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza Iulian Nisipeanu vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și A. F. pentru M. nr. C- 263/10, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Spre deosebire de hotărârea pronunțată în cauza T., în cauza Nisipeanu s- au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2010, situație care este incidentă și în speța de față. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Aceste statuării sunt valabile în opinia C. de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul CJUE din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din T.. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel instanța de fond și implicit instanța de recurs și-au îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica C. de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Cu privire la critica conform căreia reclamanta nu ar fi solicitat dobânda legală, se poate constata la simpla lectură a capătului principal al cereriiintroductive că o astfel de solicitare s-a făcut, afirmația din recurs pe aceasta chestiune fiind astfel fără suport probator și argumentativ. Cât privește soluționarea cererii de cheltuieli de judecată, Curtea reține următoarele: Este real că reclamantul a fost nevoită să plătească voluntar taxa specială de primă înmatriculare aceasta fiind o condiție imperios necesară pentru a pune în circulație autovehiculul achiziționat și a-l utiliza ca proprietar conform destinației sale obișnuite. Aceasta nu înseamnă că reclamantului i se poate nega dreptul de a cere și obține restituirea taxei dacă încasarea acesteia s-a făcut fără bază legală. Prin maniera în care a acționat reclamanta a avertizat-o pe pârâta recurentă că refuzul de a i se restitui pe cale administrativă suma achitată va face obiectul unui litigiu unde firesc poate angaja cheltuieli de judecată. Recurenta putea și trebuia să evite demararea acestui litigiu și deci elimina situația în care reclamanta să angajeze cheltuieli de judecată dacă se supunea practicii judiciare constante a instanțelor judecătorești în această materie. Această practică judiciară poate fi catalogată drept lege dacă ea acoperă deficiențe ori lacune ale legii după cum a interpretat în mod evolutiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sunday Times contra Regatului Unit din 1979). Așa fiind, se poate reține cu temei că în cauză în fața instanței de fond pârâtei i se poate reține o culpă procesuală, dat fiind că a căzut în pretenții. Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, fapta ilicită fiind săvârșită de cel care a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv. Din această perspectivă, recursul declarat de pârâtă nu are fundament faptic și juridic și drept urmare în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. corelat cu art. 312 C.pr.civ. va fi respins ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr. 227 din 19 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 22 septembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. S. Ș.
| ← Decizia civilă nr. 179/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3110/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
