Decizia civilă nr. 1839/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)/a1

DECIZIA C. NR. 1839/2011

Ședința publică din 10 mai 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P. G. : V. D.

S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 1031 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., cauza privind și pe intimata SC E. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ - suspendare a executării actelor administrativ fiscale.

La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.

P. de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare trimisă prin fax, din partea intimatei prin care s-a solicitat respingerea recursului, întâmpinare care s-a înregistrat la dosar și în data de (...).

Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1031 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., s-a admis cererea formulată de reclamanta SC E. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. și, în consecință:

S-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1121 din (...) și a

Deciziei de impunere nr. 1723 din (...) privind obligațiile fiscale suplimentare, emise de pârâta D. G. a F. P. M., până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de suspendare formulată in dosarul nr. (...), al T.ui M., având ca obiect acțiune în anularea actelor administrativ fiscale emise de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC E. S. B. M. a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale în contraditoriu cu D. G. a F. P. M., până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de suspendare formulată în dosar nr. (...).

Suspendarea executării actelor administrativ - fiscale contestate se impune de urgență deoarece debitele suplimentare stabilite în sarcina societății contribuabile sunt nelegale, executarea silită fiind deja declanșată.

Reclamanta a susținut că a contestat în totalitate raportul de inspecție fiscală nr. 7366 din (...), referitor la verificarea fiscală din perioada (...) - (...), decizia de impunere nr. 1723 din (...) fiind nelegală, organul fiscal sesizând

Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare în legătură cu anumite fapte penale săvârșite de administratorul societății iar în urma cercetărilor efectuate în dosar nr. 3343/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia, constatându-se că facturile fiscale înregistrate în contabilitatea firmei reflectă operații reale, constatare care are înrâurire covârșitoare asupra debitelor suplimentare calculate de inspecția fiscală, existând premise serioase de admitere a acțiunii în contencios fiscal și de anulare a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată.

Arătând că sunt îndeplinite cerințele art. 15 coroborat cu art. 14 din L. nr. 554/2004 și art. 581 Cod pr. civilă, în condițiile în care conturile bancare ale debitoarei au fost indisponibilizate, drepturile reclamantei ar fi prejudiciate prin continuarea unei proceduri nelegale de executare silită care ar putea conduce la executarea unei sume de bani nedatorate.

Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă și neîntemeiată.

Sub aspectul inadmisibilității cererii, pârâta a arătat că art. 581 Cod pr. civilă impune trei condiții, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii luate și condiția ca prin măsura luată să nu se prejudicieze fondul cauzei.

De asemenea, normele legale impun și plata unei cauțiuni cuprinse între 10 - 20% conform art. 403 al. 2 Cod pr. civilă și cele ale art. 215 al. 2

Cod pr. fiscală, ultimele având prioritate prin raportare la natura creanțelor contestate, iar prin faptul că reclamanta a achitat doar 10.000 lei cauțiune, cererea nu respectă cerințele legale reprezentând un abuz de drept iar pe de altă parte, o cauțiune de 10% este de departe inferioară avansurilor de trezorerie nedecontate de reclamantă la nivelul sumei de 470.000 lei.

Pârâta a mai arătat că neînceperea urmăririi penale față de administratorul societății nu are consecințe juridice în materia dreptului fiscal, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a ținut contabilitatea în sensul legii, organul de control constatând existența facturilor fictive și avansurilor de trezorerie nedecontate, invocând Decizia nr. 5/2007 a Înaltei Curți de C. și J.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, instanța a constatat că aceasta este nefondată atâta vreme cât cauțiuinea a fost plătită la nivelul sumei de

17.000 lei, fiind calculată în sensul art. 215 al. 2 Cod pr. civilă.

Examinând cererea care a fost legal timbrată, prin prisma susținerilor reclamantei și a dispozițiilor legale incidente în materie, din coroborarea apărărilor pârâtei și a probelor existente la dosar, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a formulat acțiune în contencios fiscal prin care a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală din (...), decizia de impunere nr. 1723 din (...), decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și decizia nr.

1121 din (...) prin care D. G. a F. P. M. a respins contestația formulată de societate, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. (...) al acestei instanțe, care are stabilit primul termen de judecată la 22 iunie 2011.

În dosarul menționat reclamanta a formulat și o cerere de suspendare a executării actelor administrativ - fiscale până la soluționarea definitivă și revocabilă a acțiunii în contencios fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată, text de lege invocat de reclamantă, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Conform prevederilor art. 2 lit. e din legea enunțată, cazurile bine justificate reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, condiție care în opinia instanței este îndeplinită în cauză, având în vedere că prin rezoluția din 30.XI.2010 dată în dosar nr.

3343/P/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de administratorul statutar al societății reclamante pentru infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât nu a comis această faptă, reținându-se că facturile înregistrate în contabilitatea firmei reflectă operațiuni reale (f.17).

Paguba iminentă este definită de art. 2 lit. s din aceeași lege ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil, în speță fiind reprezentată de perturbarea gravă a societății prin împiedicarea participării la licitații publice în scopul încheierii de noi contracte comerciale sau de achiziție publică, care să permită continuarea activității, respectiv a contractelor aflate în derulare și obținerea de noi venituri.

Din perspectiva stării de fapt și de drept descrise anterior, tribunalul a considerat că cererea este întemeiată și a admis-o ca atare, în baza art. 15 din legea menționată, potrivit dispozitivului.

Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. M., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sau modificareahotararii recurate; rejudecarea cauzei in fond și respingerea cererii de ordonanta presedintiala a reclamantei.

În motivarea recursului, recurenta arată că criticile sale vizeaza doua aspecte esentiale si anume cuantumul prea redus al cautiunii achitate de reclamantă, in raport de dispozitiile legale si efectele unei rezolutii pronuntate de un procuror asupra unor facturi ce fac obiectul actiunii in contencios fiscal.

Depasirea atributiilor puterii judecatoresti - motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 4 Cod P. C.. D. cum corect s-a apreciat in doctrina, exista un exces de putere atunci când puterea judecatoreasca: savarseste un act pe care numai puterea legislativa sau executiva îl poate face; atribuie valoare legala unor texte abrogate, sau cand tăgăduieste orice valoare unui text care încă are forta legala, când critica pe legiuitor sau face presiuni asupra lui

(V.M.C.u, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed. N. B., 1997, pag.

387 - 388).

In spiritul celor enuntate mai sus vin si dispozitiile art. 4 din Cod Civil: " Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce da prin cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce sunt supuse".

Astfel, cum a mai precizat si prin intampinarea depusa la dosarul de fond, normele legale prevad explicit care este cuantumul minim al unei cautiuni, respectiv intre 10 - 20 % in materia dreptului fiscal, in acest sens sunt dispozitiile art. 403 din Codul de P. C. si cele ale art. 21alin. 2 din Codul de P. F., ultimele norme având prioritate prin raportare la natura creantelor contestate.

D. cum rezulta din simpla lecturare a cererii reclamantei si a hotarari recurate, rezulta ca, aceasta nu a achitat cautiunea minimă prevazuta de normele legale incidente (10 %), ci doar suma de 10.000 lei.

In acest caz cererea nu respecta conditiile legale, fiind rezultatul unui abuz de drept. N. procesual civile cuprinse in art. 72 Cod P. C. prin coroboare cu cele ale art. 57 din Constitutia R.iei prevad explicit faptul ca drepturile trebuie exercitate potrivit scopului prevazut de catre legiuitor. Introducerea unei cereri de ordonantă presedintiala prin neplata cautiunii prevazute de lege, prezinta un abuz si o incalcare a drepturilor recurentei, normele legale prevazand explicit o cautiune de minim 10 %, ca o garantie a respectarii drepturilor sale in calitate de creditor. P. aceste ipoteze se impune respingerea cererii pentru neplata cautiunii prevazute de lege.

Ipoteza ca o cautiune de 10 % din cunatumul sumei contestate ar fi impovaratoare nu poate fi luata in considerare întrucât reclamanta nu a prezentat argumentele necesare care sa permita o astfel de solutie. D. cum rezulta din hotararea recurata, reclamanta ar fi achitat cautiunea de 17.000 lei, in conditiile in care a solicitat pe calea ordonantei presedintiale suspendarea executarii unor acte fiscale care atesta o datorie catre bugetul de stat in suma de 911.326 lei, din acest punct de vedere cunatumul legal minim la cautiunii ar fi suma de 91.133 lei. Cuantul cautiunii achitate de reclamanta este de aproximativ 5 ori mai putin decât cuantumul minim legal. I

Hotararea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina - art. 304 pct. 7 Cod P. C.. Referitor la cuntumul cautiunii acceptate de instanta de fond, arată că, instanta nu a dorit să-i comunice prin hotatarea recurata temeiurile pentru care a apreciat ca o cautiune de 17.000 lei este indestulatoare. Oi acest punct de vedere hotararea recurata este criticabila si prin prisma dispozitiilor art. 261 alin. 1 pct. 3 si 5 Cod P. C., norme ce stabilesc ca hotararea trebuie sa cuprinda obiectul cererilor si dovezile administrate impreuna cu motivele ce au format convingerea instantei care pot duce printr-un rationament logic la dispozitivul hotararii. În speta este incident si motivul de modificare a hotararii instantei de fond, prevazut de art. 304 pct. 7 Cod P. C..

Examinând recursul instanța constată următoarele:

Instanța a dispus suspendarea executării deciziei nr. 1121/(...) și a deciziei de impunere nr. 1723/(...) emise de recurentă până la pronunțarea instanței de fund asupra cererii de suspendare formulată în dosarul nr.

(...), având ca obiect anularea actelor administrative fiscale.

Reclamanta intimată SC E. S. a formulat o acțiune în anularea actelor administrative care face obiectul dosarului nr. (...), dosar în care s-a solicitat suspendarea executării actelor fiscale.

În prezentul dosar sub nr. (...)/a1 a formulat cerere de suspendare separat, în drept fiind întemeiată pe prevederile art. 15 din L. nr. 554/2004, articol pe care își întemeiază soluția și instanța.

Numai că în temeiul art. 15 se soluționează cererea de suspendare formulată în cadrul acțiunii principale și durează până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Deși instanța a dispus suspendarea executării actului până la termenul prevăzut de art. 14 alin. 1 din L. nr. 554/2004, soluția si-o întemeiază pe art. 15.

În speță, instanța a reținut că sunt îndeplinite motivele prevăzute de art. 14, respectiv cauzei bine justificate și prevenirea unei pagube iminente.

Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ și trebuie să fie îndeplinite efectiv.

În privința condiției prevenirea pagubei iminente nu se face dovada în concret în ce constă această pagubă.

P. considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(2), art. 304 (9)

Cpr.civ, va admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1031 din 11 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea reclamantei S. S. de suspendare a executării actului fiscal - Decizia nr.1121/(...) și a Deciziei de impunere nr.1723/(...).

P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1031 din 11 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge cererea reclamantei S. S. de suspendare a executării actului fiscal - Decizia nr.1121/(...) și a Deciziei de impunere nr.1723/(...).

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. I. A. C. I. D. P. V. D.

Red. D.P. dact. GC

3 ex/(...)

Jud.primă instanță: V. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1839/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal