Decizia civilă nr. 1840/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1840/2011
Ședința publică din 10 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: D. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de R. M., împotriva sentinței civile nr.
4965 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., cauza privind și pe D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 21,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentului la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recurs și copia certificatului de înmatriculare al autoturismului a cărei restituire a taxei de poluare se solicită și contractul de vânzare cumpărare ( f. 6 -12).
În data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea D.G.F.P. S. în nume propriu și pentru A. Z., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4965 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată cererea reclamantului R. M., împotriva pârâtei D. - A. privind anularea adresei nr. 26526/(...) și restituirea taxei de poluare precum și cererea de chemare în garanție a M.UI M.LUI - A. FONDULUI DE M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în R. a autovehiculului reclamanta a achitat suma de 5114,95 lei cu titlu de taxă de poluare cu chitanța nr. TS4A 5461289 din data de (...). Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor. Prin cererea introductivă, reclamantul a arătat că reglementarea cuprinsă în O.nr.5. contravine articolelor 25, 28 si 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat in vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T.ui instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea U. E., iar fostul art.90 din T.ui instituind C omunitatea E. a fost renumerotat, devenind art.110 al noului tratat privind funcționarea U. E., cu același conținut. Instanța de fond a făcut însă referire, în continuare, la art. 90, respectiv la legislația comunitară în vigoare la data plătii taxei de poluare in litigiu. Instanța a apreciat ca o primă precizare care se impune este aceea ca prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a R. la U. E. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 si 4 din Constituția R., dispoziții conform cărora: (2)„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4)Parlamentul,Președintele R., Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile aliniatului 2. „ Prin urmare, începând cu data aderării,1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.nr.1367/2000 privind constituirea si funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor si principiilor Constitutiei R. cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căruia acesta include, intre alte acte normative, ";dispozitiile T.ui instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., si ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate in Jurnalul Oficial al C. E. nr.C340 din 10 noiembrie 1997."; Cu privire la competenta instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației romane din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E.,a cărei jurisprudența este obligatorie pentru instanțele nationale în interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr.C 106/77 ca „. național însărcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional."; Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indiret, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia europeană-D. G. Impozitare si Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral in ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate sa mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia(de exemplu, in Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)"; Prin urmare, a învederat instanța de fond, fiecare stat membru își poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie să se facă prin raportare la art..90 din T., precum si la jurisprudenta C. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . prin urmare, întrucât taxa este stabilita în funcție de gradul de poluare si deeficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduală a taxei existente intr-un autovehicul deja înmatriculat. Se respecta exigenta menționată de Curtea de justitie intr-o cauza împotriva Ungariei in care a statuat ca’’ articolul 90 par.1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."; Prin urmare, tribunalul a apreciat că O. nr.5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O., respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 din T. CE. Pentru motivele arătate, instanța de fond a respins cererea reclamantului privind anularea actului și restituirea taxei de poluare ca nefondată. Î.ucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea sa de chemare în garanție a Administrației Fondului de M. a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs R. M. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictoriii și străine de natura pricinii, deoarece suma pe care a solicitat a-i fi restituită reprezintă taxă de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 214 Cod fiscal, abrogat pe data intrării în vigoare a O. nr. 5., dar instanța de fond în mod eronat a motivat întreaga hotărâre în temeiul O. nr. 5. deși din chitanța nr. TS4 A nr. 5461289/0(...) rezultă că taxa a fost percepută în baza altui act normativ, respectiv art. 2141-3 Cod fiscal. Pe de altă parte, reclamantul apreciază că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece nu există la dosarul cauzei o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru M., fapt pentru care în mod eronat instanța a dispus respingerea unei asemenea cereri. Referitor la fondul cauzei, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru al U.E. un autoturism marca OPEL CARAVANA care a fost deja înmatriculat într-un stat comunitar și în data de 0(...) a achitat suma de 5.114 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare prev. de art. 2141-3 Cod fiscal, iar prin decizia de restituire nr. 208/(...) i s-a restituit suma de 2.314 lei, situație în care consideră că suma de 2.800 lei i-a fost reținută fără un temei legal. Având în vedere aceste aspecte, consideră că este îndreptățit și la restituirea sumei de 2.800 lei reținută cu titlu de taxă de poluare întrucât odată ce taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată fără temei legal, Statul Român este obligat să restituie în totalitate această sumă încasată nelegal în perioada (...)-(...). Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din T. C.E., care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență și prin eliminarea oricărei forme deprotecție care decurg din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispoziții art. 148 alin. 2 din Constituția R. cât și cele ale T.ui C.E. În privința O. nr. 5., reclamantul a învederat că aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se nasc sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2 C.pr.fiscală fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de O. nr. 5., stabilită pe alte principii, are alt mod de calcul și o altă destinație. Invocând dispozițiile T.ui de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamantul susține că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. Pârâta D. G. A F. P. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, iar pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, argumentat de faptul că întrucât cererea reclamantului a fost soluționată sub imperiul O. nr. 5., consecința nu poate fi decât respectarea și parcurgerea procedurii stabilită prin N. aprobate prin H. nr. 6. respectiv restituirea diferenței între taxa achitată cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare pentru autovehicule. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat parțial fondat pentru următoarele considerente: Astfel, în cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T. (fostul art. 90 din T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C. că art. 110 din T. (fostul art. 90) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiileconstituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ui în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 110 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea inte g rală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ceevident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ui (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ui. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului, astfel că sentinta pronunțată de prima instanta este nelegală, fiind pronunțată cu nesocotirea normelor comunitare incidente si fără a sesiza incompatibilitatea reglementarilor interne în vigoare la data achitării taxei cu dreptul comunitar. Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că înscrisul intitulat adresă și înregistrat sub nr. 10082 din data de 21 aprilie 2010 este un act administrativ fiscal și, ca atare, a dispus anularea acestuia. Definiția actului administrativ fiscal este dată de art. 41 din Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care prin act administrativ fiscal se înțelege actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Referitor la anularea de către instanța de fond a adresei nr. 26.526 din data de 29 aprilie 2010 emisă de A. Z. (f. 4 dosar fond), Curtea consideră că aceasta nu întrunește caracteristicile necesare pentru a putea fi calificată drept un act administrativ fiscal întrucât acesta nu este emisă de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantei. Cu toate acestea nu este mai puțin adevărat că art. 8 alin. 1 teza finală din L. nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Așadar, și sub acest aspect se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul înlăturării mențiunii referitoare la anularea adresei 26.526 din data de 29 aprilie 2010 emisă de A. Z. fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc civ, respectiv prima instanță a interpretat în mod greșit natura actului juridic dedus judecății. Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea reține că prima instanță s-a pronunțat ,,plus petita,, pe o astfel de cerere incidentală fără ca o astfel de cerere să fie formulată, depusă la dosar și dedusă judecății, fiind astfel încălcat și principiul disponibilității părții. Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. și va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta A. F. P. Z., să-i restituie acestuia suma de 2.800 lei achitată cu chitanța seria TS4A nr. 5461289/0(...), cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală în materia civilă calculată asupra acesteia de la data plății, 0(...), și până la restituirea ei efectivă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul R. M., cu domiciliul în loc. S., nr. 188, jud. S. împotriva sentinței civile 4.965 din 15 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâta A. F. P. Z., să-i restituie acestuia suma de 2.800 lei achitată cu chitanța seria TS4A nr. 5461289/0(...), cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală calculată asupra acesteia de la data plății, - 0(...) și până la restituirea ei efectivă. Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr. 26526/(...) emisă de A. Z. Respinge cererea de chemare în garanție a M.UI M.LUI - A. FONDULUI DE M.. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. Red.A.A.I. Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond:C. N.C.; V. D. GREFIER,
| ← Sentința civilă nr. 552/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
