Decizia civilă nr. 3905/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3905/2011
Ședința publică de la 21 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțată de T. B.-N., în contradictoriu cu intimații N. M., C. S. și G. M., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic S. D. I. pentru recurenți și intimații N. M. și C. S. personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , după care,
Reprezentanta recurenților depune la dosar note de ședință referitoare la înscrisurile depuse în probațiune la termenul anterior de către intimați, comunicând un exemplar și cu partea adversă.
Reprezentanta recurenților solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant, aceasta fiind neîntemeiată, întrucât, conform dispozițiilor legale, P. are calitatea de reprezentant al C. local, nefiind necesară acordarea unui mandat expres în acest sens.
Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Intimații solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pentru argumentele invocate în cuprinsul întâmpinării, susținute de actele depuse în probațiune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 409 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții N. M., C. S. și G. M., împotriva H. nr. 151/(...) a C. Local B., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin H. C. Local B. nr.151/(...) privind stabilirea unor măsuri în vederea realizării variantei de ocolire a mun.B. - varianta Sud - obiectiv finanțat din Fondul European de D. R. s-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. B., varianta 2
Sud, conform documentației întocmită de către proiectantul general I. SA - faza studiu de fezabilitate anexat hotărârii. Totodată, traseul variantei de ocolire sud s-a hotărât să fie preluat în documentația de urbanism, P. U. G. al mun.B., în curs de elaborare, precum și în celelalte documentații de amenajarea teritoriului și de urbanism ce se vor elabora ulterior.
Prin aceeași hotărâre a fost revocată H. C. Local al mun. B. nr.71/(...) privind acordul C. local al mun. B. pentru traseul 1 N. sau 3 Sud al variantei de ocolire al mun. B., conform documentației întocmite de către SC I. SA.
În această hotărâre s-a arătat că ea a fost dată în conformitate cu prev.Leg.350/2001, prev.art.2 alin.2 din Leg.50/1991 republicată, și în temeiul disp.art.36 alin.2, lit.b, alin.4 lit.e, alin.9 și art.45 alin.2 lit.e din Leg.215/2001 republicată.
Referitor la temeiul juridic al acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că acesta a fost invocat în mod formal generic în sensul că s-au invocat disp.Leg.350/2001 modificată și completată, fără a se face o trimitere în concret la care dispozițiile legale se referă această hotărâre. Sub acest aspect se poate reține că hotărârea atacată nu conține temeiul juridic de drept material în baza căreia a fost adoptată.
In schimb, au fost invocate prev.art.2 alin.2 din Leg.50/1991 republicată respectiv, „. de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii";, care prevăd documentația necesară pentru eliberarea autorizației de construire, și nu are nici o legătură cu acordul pentru realizarea unui obiectiv de investiții sau o variantă a unui drum.
Analizând din punct de vedere al legalității actul administrativ atacat, instanța de fond a reținut că acesta nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de alte legi speciale din domeniul său de aplicare. A., potrivit OG 43/1997, în forma de la data adoptării hotărârii atacate, instanța a reținut că potrivit art.37 pentru realizarea unei centuri ocolitoare trebuie îndeplinite două condiții respectiv această centură să fie în extravilanul localității și să fie întocmită în baza unui studiu de trafic.
In ce privește prima condiție impusă de lege, din documentația depusă la dosar, rezultă că aceasta nu a fost îndeplinită, în sensul că traseul stabilit este inclus în intravilanul localității pe o lungime de aproximativ 5 km.
T. a mai apreciat că nici cea de a doua condiție referitoare la studiile de trafic nu est îndeplinită, deoarece așa cum rezultă din preambulul HCL 1., nu s- au avut în vedere vreun studiu de trafic. N. documentația întocmită de proiectantul general nu are anexat un astfel de studiu.
A., s-a constatat că în mod evident hotărârea adoptată și atacată în prezenta cauză nu îndeplinește aceste două condiții impuse de lege.
De altfel, potrivit art.47 alin.1 din OG 43/1997, este interzisă amplasarea oricăror construcții care generează un trafic suplimentar la o distanță mai mică de 50 metri de marginea îmbrăcămintei asfaltice în cazul autostrăzilor, drumurilor expres și drumurile naționale europene, respectiv 30 de metri pentru celelalte drumuri de interes național și județean.
Din documentația întocmită de proiectantul general care a stat la baza emiterii hotărârii nu rezultă, deoarece nu sunt evidențiate, toate construcțiile situate în banda de 5o m stânga-dreapta față de marginea îmbrăcămintei asfaltice. Acesta a fost și motivul pentru care documentația tehnică întocmită pentru elaborarea studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic, și detaliilor de execuție nu a primit avizul O. B.-N., deși s-a solicitat completarea în acest sens.
Această cerință este obligatorie atât din punct de vedere al dispoziției legale care interzice amplasarea acestor construcții, cât și din punct de vedere al întocmirii documentației în sensul că aceasta trebuie să fie completă și conform dispozițiilor legale. Neîndeplinirea acesteia reprezintă un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
Prin hotărârea atacată s-a hotărât și modificarea planului urbanistic general al mun. B., în condițiile în care potrivit disp.art.32 pct.4 din L eg.350/2001, o nouă documentația de urbanism poate fi aprobată numai după o perioadă de cel puțin 12 luni de la data aprobării documentației inițiale. Ori, prin HCL 5/(...) a fost aprobat PUZ Codrișor II, referitor la versatul nordic al dealului Codrișor, versatul vestic al dealului Codrișor, parcelele adiacente drumului care continuă spre vest str.Taberei și zona str. Taberei delimitată în PUZ „V. Jelnei";, modificat implicit prin hotărârea atacată înaintea termenului prevăzut de lege.
Referitor la poluarea orașului invocată de către reclamanți, instanța de fond a reținut că prin hotărârea atacată nu s-au avut în vedere acest aspect, singura referire fiind cea din documentația proiectantului, care în mod inexplicabil nu face nici un fel de referiri la impactul asupra mediului înconjurător, deși la criteriile care au stat la baza analizei este trecut și criteriul acesta. Mai mult, chiar se arată în documentație dezavantajele aduse, respectiv faptul că varianta este dispusă în interiorul zonei construite, iar pentru diminuarea impactului negativ se vor executa panouri fonoabsorbante pe ambele părți ale drumului, iar după efectuarea defrișărilor în suprafață de circa 3,87 ha se vor realiza împăduriri în compensație.
Instanța a mai reținut și faptul că anterior acestei hotărâri, la data de (...), prin H. s-a dat acordul pentru traseul 1 N. sau 3 Sud al variantei de ocolire, fără ca prin noua hotărâre adoptată să se arate în mod concret care sunt motivele pentru care prima hotărâre nu mai corespunde, atât din punct de vedere al oportunității cât și din punct de vedere al legalității. De fapt, întreaga documentație anexă a HCL 1. nu face nici o referire la hotărârea anterioară care se revocă. In această situație este pusă sub semnul nelegalității și dispoziția de revocare a HCL 7., nemotivată și neatacată în sensul contenciosului administrativ de către persoane interesate sau vătămate.
Raportat la aspectele menționate mai sus și fără a intra într-o analiză a oportunității HCL 1., tribunalul a reținut că există motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că în baza art.1, art.18 din Leg. nr. 554/2004, art.37, art.47 din OG 43/1997 în forma de la data emiterii hotărârii atacate, art.32 pct.4 din Leg.350/2004, a admis acțiunea reclamanților și v anulat ca nelegală HCL 1..
Reclamanții au solicitat prin acțiunea lor cheltuieli de judecată, însă, nu au făcut dovada acestora, astfel că instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. au declaratrecurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, iarrejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea formulată de reclamanții intimați N. M., C. S. și G. M., întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În primul rând pârâții învederează instanței faptul că deși s-a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. municipiului B., motivat de faptul că nu este emitentul actului atacat, tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Apoi, recurenții susțin că prin HCL nr. 1. s-a dat doar un acord pentru realizarea variantei ocolitoare a mun. B. în urma unei documentații elaborate de SC I., la solicitarea beneficiarului CNADNR, fără a se aproba realizarea efectivă a variantei ocolitoare pe respectivul traseu. Pentru atingerea acestui obiectiv urmează a fi elaborate alte documentații de urbanism și studii.
În ce privește susținerea instanței de fond referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 37 din OG nr. 43/1997, se arată că traseul propus, deși atinge pe o anumită porțiune intravilanul localității, nu este situat în intravilan, iar pe de altă parte fiind doar în faza studiului de fezabilitate nici măcar nu se poate stabili cu precizie punctele în care varianta atinge intravilanul localității, aspecte ce vor fi cunoscute doar după ce se va elabora proiectul tehnic.
Cât privește statuarea instanței de fond referitoare la inexistența unui studiu de trafic, recurenții învederează că instanța de fond nu a administrat suficiente probe din care să rezulte fără dubiu neîndeplinirea acestei condiții.
În opinia recurenților, respingerea documentației de către O. pe motiv că nu sunt evidențiate toate construcțiile situate în banda de 50 m stânga-dreapta față de marginea îmbrăcăminții asfaltice nu conduce automat la nelegalitatea actului administrativ.
În ce privește PUG al mun. B. acesta a fost aprobat în 2004 prin HCL 43, iar PUZ V. Jelnei a fost aprobat prin HCL 8. astfel încât au trecut mai mult de
12 luni de la adoptarea acestora, nefiind aplicabile prevederile art. 32 din L. nr.
350/2001
În ceea ce privește PUZ Codrișor II aprobat prin HCL nr. 5/(...), acesta nu a fost modificat prin adoptarea actului administrativ atacat deoarece PUZ Codrișor II tratează versantul nordic al Dealului Codrișor și nu zona vizată de documentația întocmită de SC I.
În ce privește poluarea orașului se arată că lucrările propuse prin proiect de consolidare, de instalare de panouri fotoabsorbante și de împădurire au tocmai rolul de a proteja mediul.
Documentația anexată hotărârii atacate nu face referire la HCL 7. deoarece este una tehnică și studiază o altă zonă decât cea care a făcut obiectul HCL nr.
7.. Totodată se subliniază faptul că emitentul unui act administrativ poate oricând să revoce actul emis chiar dacă nu este atacat în contencios de o persoană interesată.
De asemenea se arată că HCL nr. 1. nu aduce atingere dreptului la viață și siguranță a cetățenilor deoarece prin studiul elaborat se arată în nod clar că s-a ajuns la această soluție datorită configurației terenului aferent mun. B. și faptului că este cea mai potrivită și din punct de vedere a prejudiciilor minime presupuse. Varianta finală propusă de și susținută ca fezabilă de către factorii implicați este varianta 2 Sud, presupunând doar demolarea a 3 imobile.
Reclamanții N. M., C. S. și G. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de primarul mun. B. și secretarul mun.
B. și menținerea în întregime a Sentinței Civile nr. 409/(...).
În primul rând, reclamanții au invocat excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului recursului.
Recursul trebuia înaintat de către C. Local al mun. B., în calitate de emitent al H. de C. Local atacată.
P. și secretarul municipiului nu au făcut dovada existenței unui mandat de a reprezenta în justiție C. Local. Calitatea procesuală în acest caz aparține doar
C. Local al mun. B., emitentul actului administrativ atacat. De remarcat și faptul că recursul este semnat de către primar și secretar, purtând ștampila Primăriei mun. B. și nu a C. Local.
Calitatea procesuală o are doar C. Local ca emitent al actului și nicidecum primarul.
Improcesuarea primarului la prima instanță a fost motivată de faptul că acesta este abilitat să aducă la îndeplinire și să pună în executare hotărârile consiliului local. Acest fapt nu poate justifica formularea recursului de către primar și nici reprezentarea în justiție a consiliului local de către primar fără existența unui mandat expres în acest sens.
Potrivit art.23 alin.(l) din L. administrației publice locale nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, iar potrivit art.67 alin.(l) din aceeasi lege, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și înjustiție. Fiind vorba de două autorități publice cu competențe diferite, primarul nu poate reprezenta în justiție C. Local.
Câtă vreme din cuprinsul Legii nr.215/2001 nu rezultă această posibilitate acordată primarului, reprezentarea consiliului local de către acesta se poate realiza numai în baza unui mandat special acordat în acest sens, respectiv prin adoptarea unei hotărâri de consiliu local care să-l mandateze în acest sens pe primar. In prezentul dosar, nu există dovada faptului că recursul a fost declarat de primar, în baza unui mandat special în acest sens.
Pe fond, reclamanți au apreciat că recursul este neîntemeiat și nelegal, argumentat de faptul că lipsește temeiul juridic de drept material în baza căruia a fost adoptată HCL 1., hotărâre care cuprinde dispoziții contrare OG 43/1997, care prevede că variantele ocolitoare se realizează în afara intravilanului localităților, pe baza studiilor de trafic. În concret varianta ocolitoare aprobată străbate orașul pe o lungime de cel puțin 5 km. Alte prevederi legale încălcate sunt cele din L. 350/2001, legate de urbanism și amenajarea teritoriului.
Verificând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant al P.mun. B. pentru C. Local al mun. B., Curtea urmează să o respingă ca nefondată.
Pentru a decide în acest sens Curtea a avut în vedere reglementarea de ansamblu în materia reprezentării judiciare cuprinsă în L. nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Potrivit acestui act normativ consiliile locale sunt autorități deliberative ale unităților administrativ teritoriale cărora le lipsește însă capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție.
Persoana care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții și bineînțeles și în justiție este primarul potrivit prevederilor art. 62 din L. nr. 215/2001.
S-ar putea obiecta că acest text de lege se referă doar la reprezentarea unităților administrativ teritoriale, iar nu și la reprezentarea consiliilor locale. Cum consiliile locale acționează însă în calitate de autorități deliberative pentru satisfacerea intereselor unității administrativ teritoriale și nu beneficiază de o personalitate juridică distinctă și nici de o reprezentare legală expresă se impune a fi acceptată teza că reprezentarea acestora în justiție, atunci cât legea le recunoaște calitatea procesuală pasivă, este asigurată tot de primar, singura autoritate locală căreia legea administrației publice îi recunoaște calitatea de reprezentant legal.
Înscrisurile depuse în probațiune de către reclamanții care conțin extrase din stenograma ședinței de consiliu local din (...) nu probează vreo opoziție din partea majorității consilierilor locali ai mun. B. în legătură cu promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, ci exprimă nemulțumirea unui singur consilier local în legătură cu această stare de fapt. În absența unui vot negativ exprimat de majoritatea consilierilor locali cu privire la această chestiune teza lipsei de reprezentare în exercitarea căii de atac a recursului, susținută de către reclamanți nu subzistă, mandatul fiind prezumat de vreme ce consiliul local a obținut o hotărâre defavorabilă la fond.
Analizând recursul declarat de pârâtul P. M. B. în nume propriu,
Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții N. M., C. S. și G. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Local al mun. B. și P. municipiului B. anularea HCL nr. 151/(...) și suspendarea executării acestui act administrativ.
Apărarea invocată în fața primei instanțe și reiterată prin motivele de recurs de către P. municipiului B. viza lipsa lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât în considerarea faptului că nu este emitentul actului administrativ atacat.
Apărarea formulată este pertinentă și va fi primită de Curte cu consecința admiterii recursului declarat de pârâtul P. M. B. și modificării în parte a sentinței civile nr. 409 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest pârât ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. Și aceasta întrucât hotărârea nr. 151/(...), a cărei anulare se solicită, a fost emisă de C. Local al mun. B., iar nu de P. mun. B. Raportat la prevederile art. 18 din L. nr. 554/2004, doar consiliul local în calitate de emitent al actului contestat deține calitate procesuală pasivă. Atragerea în judecată și a primarului pe considerentul că acesta este însărcinat cu aducerea la îndeplinirea a hotărârilor adoptate de consiliul local nu se justifică deoarece criticile de nelegalitate evocate de reclamanți vizează strict etapa adoptării actului administrativ, iar nu etapa punerii în executare a acestuia.
Pentru toate aceste motive, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. este fondată și urmează a fi admisă.
În ce privește recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL M. B., Curteareține următoarele:
Prin prima apărare formulată, pârâtul C. LOCAL AL M. B. dorește să releve faptul că HCL nr. 151/(...) nu ar fi aptă prin ea însăși să producă consecințe juridice deoarece exprimă doar un acord pentru realizarea variantei ocolitoare a mun. B., pe baza documentației întocmite de SC I. SRL în favoarea beneficiarei CNADNR, insistându-se asupra faptului că prin această hotărâre nu s-a aprobat realizarea efectivă a centurii de ocolire a municipiului pe un traseu clar delimitat.
Această observație este doar parțial pertinentă și nu este de natură să înlăture statuările instanței de fond referitoare la nelegalitatea hotărârii adoptate deoarece simplul consimțământ dat de consiliul local pentru realizarea variantei de ocolire a mun. B. pe traseul 2 SUD prin HCL nr. 151/(...) este suficient pentru elaborarea noului plan urbanistic general al mun. B. și a viitoarelor documentații de amenajarea a teritoriului și de urbanism ce se vor elabora. Această împrejurare rezultă chiar din cuprinsul hotărârii atacate astfel că actul emis de consiliul local este vătămător prin el însuși pentru persoanele care domiciliază în aria adiacentă traseului 2 SUD, chiar dacă nu se cunoaște în momentul de față amplasarea exactă a viitoarei centuri de ocolire a municipiului. O. preluată în PUG varianta de ocolire a orașului pe acest traseu, nu se mai justifică nico dezbatere publică, iar locuitorilor municipiului B. nu le mai rămâne decât să se supună noilor reguli de amenajare a teritoriului și de urbanism.
R. reproșează în continuare instanței de fond că nu a administrat suficiente probe pentru a concluziona asupra inexistenței unui studiu de trafic. R. omite însă să arate că sarcina probei îi incumba de vreme ce, la fond, s-a evidențiat absența studiului de trafic din documentația întocmită de SC I. SRL, iar potrivit art. 129 alin. 51 C.proc.civ. modificat prin L. nr. 2. părțile nu mai pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. De altfel, fiind vorba despre un înscris, recurentul avea posibilitatea să îl depună inclusiv în fața instanței de recurs. De vreme ce nu a făcut-o se poate prezuma în mod rezonabil că nu deține un astfel de studiu de trafic astfel încât statuările instanței de fond cu privire la acest aspect sunt corecte, hotărârea adoptată contravenind art. 37 din OG nr. 43/1997. Dat fiind că variantele ocolitoare se realizează în conformitate cu art. 37 din OG nr. 43/1997 tocmai pentru descongestionarea traficului în localități, protecția mediului și sporirea siguranței circulației, acestea trebuie să fie situate în afara intravilanului localităților. R. recunoaște că varianta de ocolire a mun. B. pe traseul 2 SUD urmează a traversa parțial și intravilanul mun. B. Faptul că proiectul este în faza studiului de fezabilitate nu este de natură a schimbaaceastă stare a lucrurilor de vreme ce traversarea intravilanului localității este o certitudine. De asemenea nu prezintă importanță faptul că în alte situații similare centura de ocolire a orașelor a traversat și intravilanul localităților, putându-se prezuma că proiectele aprobate nu au produs nicio vătămare persoanelor interesate, ceea ce nu se întâmplă și în cazul de față. De asemenea corect a reținut prima instanță că neavizarea documentației tehnice întocmite pentru elaborarea studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic, și detaliilor de execuție de către O. B.-N. ca urmare a neevidențierii tuturor construcțiilor situate în banda de 5o m stânga-dreapta față de marginea îmbrăcămintei asfaltice constituie un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate deoarece această cerință este impusă de art.47 alin.1 din OG 43/1997. Acest text de lege interzice amplasarea oricăror construcții care generează un trafic suplimentar la o distanță mai mică de 50 metri de marginea îmbrăcămintei asfaltice în cazul autostrăzilor, drumurilor expres și drumurile naționale europene, respectiv 30 de metri pentru celelalte drumuri de interes național și județean. Totodată Curtea ține să sublinieze că lucrările de consolidare, de instalare de panouri fotoabsorbante și de împădurire propuse prin documentația întocmită au fost considerate necesare pentru a face posibilă execuția variantei de ocolire pe traseul 2 SUD și nu urmează a fi realizate în singurul scop al protejării mediului așa cum pretinde recurentul. Mai trebuie subliniat și faptul că prin HCL nr. 151/(...) a fost revocată HCL nr. 71/(...) prin care consiliul local și-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire pe traseul 1 N. sau 3 sud, fără ca hotărârea atacată că conțină vreo justificare a măsurii de revocare. E. adevărat că organul emitent poate să și revoce actele administrative emise, însă lipsa oricărei justificări rezonabile pentru adoptarea deciziei de revocare ridică dubii asupra legalității unei astfel de măsuri. Față de toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 409 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de pârâtul P. M. B. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond:O.P.;
| ← Decizia civilă nr. 5797/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1062/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
