Decizia civilă nr. 1902/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 1902
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. I.
JUDECĂTORI : C. I.
D. P.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civilă nr. 4117 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații C. L. R., A. F. P. A O. H. , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 4117 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. A O. H. S-a respins acțiunea reclamantului C. L. R., pe excepția invocată. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP a M. C. N. S-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei A. F. P. A M. C.- N., în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1050 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data de (...) până la data restituirii integrale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 439,30 lei cheltuieli de judecată. În considerente se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. L. R. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. A M. C. N. și A. F. A O. H., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei ce are calitate procesuală pasivă la restituirea sumei de 1.050 lei, reprezentând taxa auto de primă înmatriculare, cu dobânda legală conform OG nr. 9. de la data plății-(...) până la restituirea efectivă și integrală, urmare a refuzului nejustificat de restituire, cu cheltuieli de judecată. Pârâta A. F. P. a orașului H., prin întâmpinarea depusă la dosar (f.19- 20) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât suma solicitată de reclamant a fost achitată la T. M. C. N. Pe fondul cauzei a învederat că acțiunea este inadmisibilă deoarece începând cu data de (...) a intrat în vigoare OUG nr. 5., iar reclamantul avea obligația parcurgerii procedurii de restituire prevăzute în Capitolul 6 din Normele metodologice de aplicare a acesteia. De asemenea a arătat că acțiunea este neîntemeiată deoarece reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare la data plății-art. 214 indice 1-214 indice 3 din L. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de rândul 1 urmează a fi admisă ca întemeiată deoarece suma a cărei restituire se solicită a fost achitată în contul pârâtei de rândul 2, conform înscrisului de la fila 14. Din aceste considerente se va respinge acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte pe excepția invocată. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de rândul 2 este neîntemeiată deoarece actul de la fila 14 atestă că taxa de primă înmatriculare a fost achitată în contul acesteia, astfel încât există o identitate între cel chemat în judecată în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. Analizând pe fond acțiunea reclamantului, prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamantul a cumpărat un autoturism marca VW GOLF pentru care în temeiul art. 214 indice 1- 214 indice 3 Cod fiscal, în vigoare, a achitat la T. M. C. N. suma de 1.050 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare. După achitarea acesteia, apreciind-o nelegală a formulat cerere de restituire la pârâta de rândul 2, iar prin răspunsul concretizat în adresa nr. 2849/(...) i s-a comunicat imposibilitatea restituirii cu motivarea că a fost percepută în baza prevederilor legale în vigoare la acea dată. După achitarea acesteia, apreciind-o nelegală a formulat cerere de restituire la pârâta de rândul 2 prin care a solicitat restituirea sumei achitate, însă în răspunsul primit i s-a comunicat că nu poate fi restituită. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a C. de J. a C. E., care a decis cafiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a C. de J. a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, va admite acțiunea în sensul că va dispune : obligarea pârâtei de rândul 2 să restituie reclamantului suma de 1.050 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data de (...) până la data restituirii integrale, în conformitate cu prevederile art. 2,3 alin. 1 și 3 din OG nr. 9.. Reținând culpa procesuală a pârâtei de rândul 2, potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ. s-a dispus obligarea acesteia să plătească reclamantului suma de 439,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, conform nscrisurilor de la filele 2,3, 23. Împotriva sentinței a formulat recurs A. F. P. A M. C.-N., solicitândadmiterea recursului si modificarea sentintei atacate astfel: in principal, insensul respingerii actiunii ca neintemeiata, in subsidiar, in sensul admiterii in parte a actiunii si respingerea cererii de obligare a reclamantei la plata dobanzii legale solicitate de reclamant de la data achitarii taxei ((...)) si pana la restituirea integrala, respingerea cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecata. În motivarea recursului arată că reclamantul a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in temeiul unor dispozitii legale in vigoare, respectiv in baza prevederilor art. 214/1 - 214/3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr.571/2003. Dispozitiile art. 214 1 si urmatoarele din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate: In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora. Este binecunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E., reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul U. E. Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speta, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima inmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U., ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (Asia, America, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din productia nationala a R. Aceasta taxa s-a achitat inclusiv pentru autoturismele si autovehiculele noi din productia nationala a R., respectiv pentru marcile Dacia, Daewoo, Aro, precum si pentru orice alte marci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse inmatricularii si fabricate in R., criteriul unic fiind ca aceste autoturisme si autovehicule sa se afle la prima inmatriculare in R.. Ca urmare, instituirea criteriului "primei inmatriculari in R." confera taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde in nici un fel de provenienta geografica sau nationala a acestor autoturisme si autovehicule, situatie in care nu se poate vorbi in nici un caz de incalcarea vreunui principiu fundamental inscris in tratatele europene si comunitare ( principiul nediscriminarii produselor importate cu produsele interne, principiile fundamentale referitoare la libera circulatie a marfurilor pe teritoriul U. E.) si nici de incalcarea art.90 din T.ul CE, nefiind vorba despre o masura protectionista sau de discriminare negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima inmatriculare in R., incomparatie cu autovehiculele provenite din R., aflate in aceeasi situatie de prima inmatriculare in R.. Nici chiar C. E. nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizrază ca principiul "poluatorul plateste ", pe care se bazeaza instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U. M. că 16 state membre ale U. E. practica in prezent o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (printre care Grecia, D.emarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru, etc). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de inmatriculare, in prezent fiind in discutie la nivelul C. E. un proiect de directiva in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre. Solicită instanței ca, in solutionarea prezentei cauze, sa tina cont de faptul ca de la data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: Conform art. 11 din OUG nr. 5. " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență ." R. nu poate fi obligata la plata dobanzii legale intrucat nu i se poate retine o culpa procesuala, chiar in conditiile admiterii cererii reclamantului. R. a facut aplicarea in mod corect a textelor legale nationale in vigoare, nefiind indrituita a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a actiona in consecinta. Prin sentinta civila nr. 4117/(...) instanta de fond a obligat recurrenta la restituirea sumei de 1.050 lei cu titlu de taxa speciala de prima inmatriculare precum si dobanzile aferente acestei sume calculate de la data achitarii taxei si pana in momentul restituirii efective a sumei. In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut in mod gresit prevederile privind acordarea dobanzii legale de la data achitarii taxei ((...)) si pana la resituirea efectiva. În cauza prevederile art.l082 si 1084 cod civil nu sunt aplicabile pentru urmatoarele considerente: Cu toate ca instanta retine ca daunele-interese vizeaza o obligatie care are ca obiect o suma de bani, părând a aplica regimul juridic specific acestora, din moment ce a dispensat reclamanta de probatiunea prejudiciului, în realitate, a integrat sediul materiei propriu acestui gen de obligatii în dreptul comun al daunelor, a evaluat judiciar prejudiciul, aplicând, în consecinta, un regim juridic sui generis, exclus de a se identifica cu vreun regim juridic legal existent si deci incompatibil cu o aplicare corecta a legii. In cazul obligatiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele - interese pentru neexecutare sau executare cu intarziere nu pot cuprinde decât daunele moratorii, adică dobânda legală, cu exceptia regulilor speciale în materie de comert, fidejusiune si societate, asa cum dispune art. 1088 alin. 1 C.civ. Stabilind, în speta, în mod corect, faptul ca dauna vizeaza o obligatie care are ca obiect o suma de bani si ca debitoarea datoreaza daune de întârziere, instanta trebuia sa diferentieze obligatiile cu acest obiect de restul obligatiilor de a da si de a face. Obligatiile care au ca obiect o suma de banisunt supuse unui regim juridic distinct, concretizat atât prin determinarea conditiilor în care se pot acorda, cât si sub aspectul fixarii lor, având consacrat sediul materiei în dispozitiile art. 1088 - 1090 C.civ., neidentificat de catre instanta. Legiuitorul a stabilit în mod forfetar aceste daune, sub forma dobânzii legale, pornind de la ideea ca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu legal, constând în cuantumul dobânzilor datorate pe perioada întârzierii la executare. Potrivit art. 1088 C. civil, „La obligatiile care au avut obiect o suma oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept". Aceasta înseamnă ca evaluarea daunelor-interese este legala, iar reclamanta nu putea pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare decât dobânda legala care reprezinta un echivalent predeterminat al daunelor moratorii. Prin urmare, dauna moratorie, folosul nerealizat si dobânda legala sunt sinonime în cadrul obligatiilor care au ca obiect o suma de bani, iar temeiul juridic al obligării la despăgubiri îl constituie art. 1088 alin. 1 C.civ. care a instituit prezumtia economica a productivității banilor si a evaluat aceasta productivitate la nivelul dobânzii legale. De aceea, judecatorul poate evalua si acorda beneficiul nerealizat la nivelul dobânzii legale, fără a cere vreo alta dovada a existentei si întinderii prejudiciului. De altfel, inserarea în cuprinsul art. 1088 alin. 1 C.civ. a mentiunii că daunele- interese nu pot cuprinde decât dobânda legala, înseamnă ca acesta constituie criteriul obligatoriu de comensurare prestabilita a daunelor- interese la nivelul dobânzii legale, cu exceptiile instituite în materie comerciala, fidejusiune si societate, unde daunele interese pot depasi acest nivel (prin cumul cu dobânda legala). Totodata alin.2 al art. 1 088 C. civ. prevede in mod special ca daunele interese pentru neexecutare sunt datorate, de regula, din ziua chemarii in judecata, simpla notificare prin intermediul executorilor judecatoresti nefiind suficienta pentru datorarea si acordarea lor. De la aceasta regula exista unele exceptii prevazute de lege, cand, fie ca dobanda legala este datorata de la data somarii prin executor judecatoresc (ex. in materia fidejusiunii - art.1669 Cod civil), fie ca ea se datoreaza de drept, fara indeplinirea nici unei formaliati (ex. in materia contractului de mandat - art.1550 Cod civil). Fata de cele expuse, considera ca raportarea instantei de judecata la criterii juridice, de stabilire a daunelor-interese si de determinare a întinderii lor era obligatorie, iar cadrul juridic existent la momentul judecarii cauzei, permitea instantei de judecata sa le releve si sa le aplice corespunzator. Complementar dispozitiilor Codului civil, daunele-interese în obligatiile care au ca obiect o suma de bani au fost reglementate prin O. G. nr. 9. privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti. A. dobânda legala, potrivit articolului 3 alin. 3 din aceasta Ordonană este cea stabilita la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B., diminuat cu 20%. Nivelul taxei oficiale a scontului în functie de care se stabileste dobânda legala, este cel din ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru, valabil pe întregul trimestru urmator. Nivelul taxei oficiale a scontului se publica în "Monitorul Oficial al R., Partea 1, prin grija B. N. a R. În alta ordine de idei, considera ca cererea de acordare a dobanzii legale calculata de la data achitarii taxei de prima inmatriculare si pana la data platii efective ar fi trebuit să fie respinsă pentru ca dauna de întârziere este datorată doar din ziua chemarii in judecata, si solicita instantei sa modifice sentinta civila recurata in sensul respingerii cererii de acordare a dobanzii legale de la data achitarii taxei de prima inmatriculare ((...)) si pana la data platii efective. Analizând recursul, instanța constată următoarele: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din O. DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtăvreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP Z. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurilenaționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că acestecriterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sausa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminaresub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului. În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului C. L. R. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 4117 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului C. L. R. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. TÂR R ed. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: G.G.
| ← Sentința civilă nr. 562/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4051/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
