Decizia civilă nr. 2029/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2029/2011
Ședința ta de 16 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 4852 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimații D. R. - M. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 27 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. R. - M.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4852 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s- a respins excepția de inadmisibilitate. Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamantei D. R. - M. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.LUI și s-a anulat actul administrativ nr. 21.768/(...), iar intimatele și chemata în garanție - în limita competențelor prevăzute de lege - au fost obligate să restituie reclamantei suma de 1.552 lei cu dobânda legală, achitată cu chitanța seria TS6 nr. 1793913 din 22.XII.2009, reprezentând taxă pe poluare. Prealabil analizei fondului pricinii, instanța a analizat excepția de inadmisibilitate, invocată de chemata în garanție, constatând că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente : Pârâta de rândul I administrează taxele, impozitele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat. Acest fapt presupune ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu declararea, stabilirea, verificarea și corectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului. Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41 Cod procedură fiscală). În consecință, în măsura în care organul fiscal este cel care administrează sumele ce se fac venit la bugetul statului și este competent în aplicarea legislației privind stabilirea și colectarea creanțelor fiscale, stabilirea caracterului legal sau nelegal al încasării unei taxe intră în sfera contenciosului fiscal. În speță, a arătat tribunalul, atât actul administrativ cu nr. 21.768 din 0(...) cât și Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 77221 din (...) sunt acte cu caracter administrativ fiscal împotriva cărora însăși emitenților în situații similare îndrumă deținătorii să uzeze de posibilitatea de a formula contestații în conformitate cu dispozițiile art. 205 din O.G. 92/2003 (dos. (...)). Reclamantul se găsește în situația în care acesta a optat pentru soluționarea cauzei sale de către instanța de contencios administrativ, opțiune, de altfel, legală. Separat de aceste argumente, tribunalul a menționat faptul că, admiterea excepției invocată de către intimată ar putea constitui un motiv serios de încălcare a dreptului de acces la justiție garantat prin art. 6 C. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că prin chitanța seria TS6 nr. 1793913/22.XII.2009 reclamanta a achitat suma de 1552 lei cu titlu de taxă pe poluare (f.9 dosar fond) pentru înmatricularea în țară a unui autoturism marca OPEL ASTRA - F-CC, (f.15 dosar fond). La data de (...), a solicitat restituirea acestei taxe (f.8 dosar fond), iar la data de (...), prin scriptul depus la dosar (f.7 dosar fond) pârâta i-a comunicat că suma solicitată nu poate fi restituită întrucât nu face parte din categoria sumelor prevăzute de art. 117 din O.G. 92/2003 a fi restituite (f.7 dosar fond). A., OUG 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată succesiv prin mai multe acte normative, astfel : Prin O. 208/4.XII.2008, analizându-se rezultatele bugetare ale anului 2008, având în vedere gradul de adâncire a crizei financiare și scăderea importantă a piețelor auto precum și necesitatea luării măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă, s-a dispus ca autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state ale U.E., se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare. La data de 10.XII.2008, avându-se în vedere aproximativ aceleași circumstanțe, a fost emisă OUG 218 pe baza căreia autovehiculele M1 și N1 cu norma de poluare E. 4 și a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale UE în perioada 15.XII.2008 - 31.XII.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită conform OUG 5.. Același tratament se aplică acelorași categorii de autovehicule înmatriculate pentru prima dată în afara UE și care se înmatriculează în România. Chitanța depusă la dosar de către reclamantă (f.9) atestă faptul că aceasta a achitat taxa pe poluare la data de 22.XII.2009, dată la care, conform art. III alin. (1) din OUG 2. era exceptată de la plata acestei taxe. Așa fiind, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantei ca întemeiată, motiv pentru care a admis-o. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele, A. F. P. Z., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arătat că instanța de fond în mod eronat a dispus anularea adresei nr. 21768/0(...), fără a avea în vedere dispozițiile art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004. Din această perspectivă, pârâta a învederat că în considerarea disp. art. 129 C.pr.civ. coroborat cu cele ale art. 84 C.pr.civ., instanța era obligată însă să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. A., pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanta de fond trebuia să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act să vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează solutiile pe care le poate da instanta, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească dacă actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi. Având în vedere aceste dispoziții legale, demersul judiciar al reclamantei nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, aceasta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desfiintat. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâta a opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. În continuarea motivelor de recurs pârâta a arătat că taxa achitată de reclamantă conform O. nr. 5. este compatibilă cu prev. art. 90 din Tratatul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului. A., taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand importate din UE ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia! astfel incit nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei. A mai menționat pârâta că dispozitiile art. 25 si 28 din Tratatul de instituire a comunitatilor E. nu sunt aplicabile in speta, deoarece acestea au in vedere taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent (art 25) , respectiv restricțiile cantitative la import precum si orice alte masuri cu efect echivalent. O taxa pe poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restricție cantitativa la import. Mai mult, jurisprudența CJCE a stabilit constant ca un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu fata de autovehiculele de ocazie de import atunci când in calculul taxei nu se ia in considerare deprecierea reala a acestui autovehicul de import, si, in consecința i se impune o taxa mai mare decit valoarea reziduala a taxei ramase neamortizata incorporata intr-un autovehicul national similar(Decizia Curtii de J. a C. E. in cauzaC-345/93 Nunes Tadeu, par. 20) Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cit si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon si se poate conchide ca criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având in vedere ca in calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare intrucit taxa este stabilita in functie de gradul de poluare si de eficienta energetica , ea are un caracter proportional fiind stabilita intr- un cuantum mai mare pe masura ce performantele de mediu scad. In aceasta privinta, a apreciat pârâta, OUG nr. 5. a fost adus in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o măsura mai mare decât cea indicata in grila fixa. Referitor la admiterea de către instanța de fond a capătului de cerere privind acordarea majorărilor de întârziere, pârâta, solicită de asemenea, respingerea acesteia având în vedere faptul ca taxa a fost încasată în temeiul OUG nr. 5., act normativ care este în vigoare si pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 5., le-a declarat ca fiind pe deplin constituționale. Prin întâmpinare, reclamanta D. R. a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare, cu cheltuieli de judecată. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: 1. Prima critică adusă hotărârii vizează greșita soluționare a excepției inadmisibilității invocată pe calea întâmpinării de către pârâta-recurentă. Curtea reține că susținerea recurentei potrivit căreia demersul reclamantei excede controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ, nu poate fi primită pentru cele ce se vor arăta în continuare. E. adevărat că instanța de fond a interpretat în mod greșit înscrisul intitulat adresă și înregistrat sub nr. 21768/0(...), calificându-l ca fiind act administrativ fiscal și, ca atare, a dispus anularea acestuia. Definiția actului administrativ fiscal este dată de art. 41 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Adresa nr. 21768/0(...) a cărei anulare s-a solicitat nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal întrucât acesta nu este emis de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantului. Cu toate acestea nu este mai puțin adevărat că art. 8 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată. Atât timp cât reclamanta din prezenta cauză este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Așadar, sub acest aspect se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii cererii de anulare a adresei nr. 21768/0(...), fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc civ, respectiv prima instanță a interpretat în mod greșit natura actului juridic dedus judecății. 2. În ce privește admiterea cererii reclamantei de restituire a sumei de 1552 lei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu mențiunea că în mod greșit prima instanță a stabilit o obligație solidară de plată în sarcina pârâtelor D. S. și AFP Z. și a chematei în garanție AFM B. de vreme ce legiuitorul nu a instituit un caz nou de solidaritate legală pasivă pentru o astfel de ipoteză. Ca atare soluția corectă pe care prima instanță trebuia să o adopte era aceea de a dispune obligarea pârâtelor D. S. și AFP Z. la plata sumei de 1552 lei în favoarea reclamantei D. R. M. și în mod subsecvent obligarea chematei în garanție AFM B. la plata aceleiași sume în favoarea AFP Z. și D. S., pârâtă căzută în pretenții care a înțeles să apeleze la instituția chemării în garanție reglementată de dispozițiile art. 60 din Codul de procedură civilă. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere faptul că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 5., formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. A., Curtea constată faptul că plata taxei a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. A., plata taxei s-a realizat în (...), cererea de restituire adresata autorității administrative este datată 0(...). O. 2. a fost publicata in Monitorul Oficial in data de (...), iar O. 7. in Monitorul Oficial din (...). In consecința, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse formei initiale a ordonantei. Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambulul ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, E. lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea învalorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intentie declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., taxa de poluare încălcă prev. art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-unstat membru al U. E. si care se înmatriculează in România si autoturismele second hand deja înmatriculate in România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a mărfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speță fie spre cele deja înmatriculate in România, fie spre cele produse in România. De asemenea prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România, fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în Cauza Tatu. Întrucât G. român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în Cauza Tatu produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. Aceste statuări sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât la data formulării cererii de înmatriculare, nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată apare ca temeinică și legală, cu mențiunea că tribunalul a omis să se pronunțe în mod explicit asupra cererii de chemare în garanție formulate de pârâta D . S. E. adevărat că raportul de drept dintre pârâta D. S. și chemata în garanție AFM B. a fost dezlegat în mod implicit prin obligarea chematei în garanție în solidar cu pârâta D. S. la restituirea sumei de 1552 lei. Însă, procedând în această modalitate, prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile legale referitoare la solidaritatea pasivă cât timp nu este incident vreun caz de solidaritate legală sau convențională. Prima instanță trebuia să oblige mai întâi pârâtele D. S. și AFP Z. la plata sumei 1552 lei în favoarea reclamantei și în mod subsecvent să admită cererea de chemare în garanție cu consecința obligării chematei în garanție AFM B. la plata sumei de 1552 lei în favoarea D. S. și AFP Z.. Ca atare, și sub acest aspect urmează a fi admis recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. 3. În ceea ce privește critica privind acordarea majorărilor de întârziere, Curtea constată că această susținere a recurentei nu corespunde realității, dispozitivul hotărârii recurate reflectând faptul că pârâtele au fost obligate la plata dobânzii legale, iar nu la plata de majorări de întârziere. Întrucât suma de 1552 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentelor, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de J. care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul pârâtei D. S. este întemeiat în parte. Pe cale de consecință, sentința civilă nr. 4852 din 14 octombrie 201, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. va fi modificată în sensul respingerii cererii de anulare a adresei nr. 21768/0(...) și obligării pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. să restituie reclamantei suma de 1552 lei cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.. De asemenea se va admite cererea de chemare în garanție și va fi obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M. la plata sumei de 1552 lei cu dobânda legală aferentă în favoarea pârâtelor. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate. PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4852 din 14 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că respinge cererea de anulare a adresei nr. 21768/0(...) și obligă pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. să restituie suma de 1552 lei cu dobânda legală în favoarea reclamantei. Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. la plata sumei de 1552 lei cu dobânda legală aferentă în favoarea pârâtelor. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. I. I. A. C. M. S. L. F. GREFIER, Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N. P.
| ← Decizia civilă nr. 5078/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1446/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
