Decizia civilă nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2011
Ședința { F. publică} de la 17 I. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către revizuientul C. A. împotriva deciziei civile nr. 1016 din (...) pronunțată de curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A C. I., A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. I. T., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 13, în reprezentarea intereselor revizuientului, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de revizuire, precum și faptul că la data de 26 mai 201 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de către intimata D. S. în nume propriu și pentru A. I..
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cereri de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin 1 C.pr.civ. Reprezentanta revizuientului depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dispozițiilor instanței și arată că nu are alte cereri de formulat. Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri. Reprezentanta revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, pentru motivele prezentate pe larg în scris. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin decizia civilă nr. 1016 din (...) pronunțată de curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. I. împotriva sentinței civile nr. 3514 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., care a fost modifică în parte în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. I., menținându-se restul dispozițiilor sentinței civile recurate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin chitanța TS5 nr. 1. (...) reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 2637 lei, reprezentând taxă poluare. Reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 1232/2010 aceasta din urmă comunicând refuzul său. Considerând nejustificat acest refuz, reclamantul s-a adresat instanței, prin cererea ce a fost soluționată prin sentința recurată. Primul motiv de recurs invocat de către pârâte se referă la faptul că acțiunea este inadmisibilă, raportat la faptul că reclamantul nu contestă un act administrativ, în înțelesul conferit de prev. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Curtea a luat act de faptul că reclamantul nu a înțeles să ceară anularea adresei prin care s-a comunicat refuzul de restituire a taxei și, ca atare, o astfel de măsură nu apare menționată nici în dispozitiv, critica fiind fără obiect. Pe de altă parte, datorită faptului că litigiul s-a declanșat tocmai ca urmare a acestui refuz, considerat nejustificat de către reclamant, Curtea a constatat că, chiar dacă s-ar fi solicitat acest lucru, nu se impunea a se dispune anularea acestui act administrativ asimilat, restituirea taxei putând fi ordonată, de principiu, chiar și în cadrul procesual creat de către petent. Pentru ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci, din contră, s-ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată. De aceea, s-a conchis că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat însă, contrar celor reținute de către tribunal, că refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de restituire a taxei de poluare este justificat, din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 2. (în forma sa inițială, aplicabilă la data efectuării plaților) nu este contrar legislației comunitare. Nu s-a putut omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90, actualul art. 110 din T., prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. A. în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la unanumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau săschimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 333/05 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării sumei a cărei restituire se solicită) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1, actualul art. 110 parag. 1 din T.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost solicitată taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare. T. subliniat faptul că reclamantul a achitat taxa de poluare în litigiu în 8 decembrie 2008. Prin urmare, având în vedere principiul ,, tempus regit actum ,, la data achitării taxelor, actul normativ aplicabil era OUG 5. (dinainte de modificarea realizată prin OUG 2.), Curtea a apreciat recursul ca fiind întemeiat, motiv pentru care l-a admis, cu consecința modificării în parte a sentinței fondului, a respingerii cererii principale și a menținerii celorlalte dispoziții, referitoare la cererea de chemare în garanție. Împotriva acestei decizii, revizuientul C. A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat admiterea acesteia, schimbarea deciziei nr. 1016/(...) pronunțată de Curtea de A. C., respingerea recursului formulat de D. S., în nume propriu și în numele A. I. împotriva sentinței civile nr. 3514/(...) a T.ui S. și, în consecință, menținerea acestei sentințe ca fiind temeinică și legală. În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că cauză este incident motivul de revizuire prev. de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece decizia civilă nr. 1.016 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. a fost pronunțatăcu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României. În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a invocat H. T. din data de 7 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Justiție a U. E. în care s-a reținut că taxa de poluare prevăzută de forma inițială a OUG nr. 5. încalcă prevederile art. 110 T.. Întrucât Curtea de A. C. a admis recursul strict în considerarea faptului că taxa de poluare prevăzută de forma inițială a OUG nr. 5. nu contravine dispozițiilor comunitare, fapt infirmat prin H. T. conduce în opinia revizuientului la concluzia că hotărârea instanței de recurs a fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, fiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 În continuarea cererii de revizuire, au fost dezvoltate pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare, faptul că taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale. În argumentare, sunt invocate prevederile art. 148 din Constituția României, respectiv art. 110 parg.1 din Tratatul constitutiv al C. E. (TCE). Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. 1 C.proc.civ. și art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 o apreciază ca fiind întemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare în continuare: Potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin nr. 2., constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Noul motiv de revizuire introdus prin nr. 2. a fost conceput ca un remediu intern în cazul hotărârilor pronunțate prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, în scopul îndeplinirii obligației generale ce revine statelor membre ale U. E., în temeiul art. 10 din Tratat. În cauza dedusă judecății, cu ocazia pronunțării deciziei nr. 1016/(...), Curtea de A. C. a procedat la verificarea compatibilității taxei de poluare instituite prin OUG nr. 5. cu dispozițiile comunitare cuprinse în art. 110 T. și a concluzionat că acest act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. De asemenea s-a susținut că este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare. Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de recurs, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere diametral opus în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Așa cum subliniază revizuientul, la data de 7 aprilie 2011 Curtea de Justiție a U. E. cu ocazia soluționării unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu a stabilit că deși statele membre păstrează în materie fiscală competențe extinse care le permit să adopte o varietate de măsuri acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută de art. 110 T., iar articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea a concluzionat că OUG nr. 5., în prima variantă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Prin urmare susținerea revizuientului potrivit căreia decizia nr. 1016/(...) a C. de A. C. ar fi dată prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar este reală, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire cu consecința modificării acesteia și rejudecării recursului. Procedând la rejudecarea recursului formulat, raportat la probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele: Reclamantul recurent a achitat potrivit chitanței seria TS5 nr. 1947644 din (...) suma de 2637 lei cu titlu de taxă de poluare. P. A. F. P. I. a refuzat restituirea acestei sume, comunicând reclamantului că aceasta este datorată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5.. Prima instanță a verificat compatibilitatea acestei taxe cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. și a conchis că taxa de poluare percepută în baza OUG nr. 5., în forma inițială, contravine normelor de drept comunitar. Această concluzie este confirmată de Curtea de Justiție a U. E. prin hotărârea pronunțată în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul O. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, s-a stabilit că: „ articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România, fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 T., rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României,instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 T., așa cum a fost acesta interpretat în C. T.. Întrucât Guvernul român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii C., interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare, de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. De altfel, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011 Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de restituire a taxelor de poluare achitate în perioada 1 iulie -14 decembrie 2008 tocmai ca o consecință a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza T.. Solicitarea de acordare a dobânzii legale este întemeiată întrucât suma de 2637 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica C. de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Referitor la critica adusă de pârâta D. S. hotărârii recurate în ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în garanție formulată de către D. S. împotriva Administrației F. pentru M., Curtea apreciază că instanța de fond a ignorat prevederile imperative ale O. Nr. 5., suma plătită cu titlu de taxă de poluare constituind venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și Administrației F. pentru M.. Potrivit art. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar în conformitate cu art. 3 alin. 2 din ordonanță, taxa se calculează de organul fiscal, dar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că suma încasată de la reclamantă este administrată de către M . F. A. în vedere aceste aspecte, prima instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. nr. 5., iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și Administrației F. pentru M.. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. art. 21 alin. 2 din Legeanr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite cererea de revizuire formulată de către revizuientul C. A. și în consecință va modifica decizia nr. 1016 din (...) pronunțată de Curtea de A. C., în sensul admiterii recursului formulat de către D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. I. împotriva sentinței civile nr. 3.514 din (...) pronunțată de către Tribunalul Sălaj, pe care o modifică în parte, în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de către D. S. în nume propriu și în numele A. I. și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. să restituie către pârâte suma de 2.637 lei reprezentând taxă de poluare. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile nr. 3514/(...). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite cererea de revizuire formulată de către revizuientul C. A. împotriva deciziei civile nr. 1016 din (...) pronunțată de curtea de A. C. în dosarul nr. (...) și în consecință: Modifică decizia nr. 1016 din (...) pronunțată de Curtea de A. C., în sensul că admite recursul formulat de către D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. I. împotriva sentinței civile nr. 3.514 din (...) pronunțată de către Tribunalul Sălaj, pe care o modifică în parte, în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de către D. S. în nume propriu și în numele A. I. și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. să restituie către pârâte suma de 2.637 lei reprezentând taxă de poluare. Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 3514/(...). Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I.(...) Dact.H.C./3 ex./
| ← Decizia civilă nr. 3840/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5324/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
