Decizia civilă nr. 796/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 796/2011
Ședința de la 23 F. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. a M. T. împotriva sentinței civile nr. 2209 din data de (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamantul N. L. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin sentința civilă nr. 2209/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins excepția tardivității. S-a admis cererea in contencios administrativ formulată de reclamantul N. L. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T. și în consecință, pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 1.540.50 lei reprezentând diferență taxă de prima înmatriculare pentru autoturisme, precum si dobânda legala calculata la aceasta suma, începând de la data plății (...) si până la data restituirii efective. Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut următoarele: La data de (...) reclamantul a achitat suma 3.864,50 lei, cu titlu de taxa primă înmatriculare pentru autoturismul marca FORD MONDEO, conform chitanței de la fila 8 din dosar, la T. M. T. C. nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP a municipiului T. cu solicitarea de a-i fi restituită. După achitarea sumei, în 24 februarie 2010, a solicitat restituirea sumei reprezentând restul din suma achitată ca taxă de primă înmatriculare, respectiv suma de 1.540,50 lei. În răspunsul primit, pârâta și-a exprimat refuzul de a da curs solicitării reclamantului pe motiv că taxa de primă înmatriculare auto în R. este legală și nu poate fi restituită. Referitor la excepția tardivității, reținând ca în cauza de față se reclama refuzul nejustificat al pârâtei de restituire integrala a sumei achitate cu titlu de taxa de prima înmatriculare, tribunalul a constatat ca doar de la data comunicării refuzului de restituire a taxei de prima înmatriculare ((...)) termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin 2 din L. nr. 554/2004 începe sa curgă. Raportat la acest moment acțiunea apare ca fiind promovata înăuntrul termenului legal, astfel ca excepția tardivității a fost respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte, dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cudreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant face parte din categoria taxelor interzise de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M. T. de a dispune restituirea acesteia. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta la restituirea diferenței sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 1.540,50 lei. Conform prevederilor art. 21 alin 4 C. proc. fiscală, în măsura in care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fara temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. A., principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natura si integrala a prejudiciului, iar o justa reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării si folosirii de către pârâta a unei sume, fara temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci si a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsa intre data creditării bugetului de stat si data restituirii integrale către contribuabil. Astfel fiind, tribunalul a obligat pârâta sa plătească reclamantului suma de 1.540.50 lei, reprezentând restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule cu dobânda legală în materie civila începând cu data (...) si până la data restituirii efective. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. F. P. a municipiului T., solicitând admiterea recursului, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și ca neîntemeiata, iar în subsidiar, în sensul admiterii în parte a acțiunii și respingerea cererii de 1 ).In primul rând, acțiunea formulata de reclamant trebuia respinsa ca inadmisibila, având in vedere faptul ca actul prin care s-a stabilit ca suma de 1540,5 lei este datorata bugetului de stat este Decizia de restituire 29866/(...). Împotriva acesteia reclamantul nu a exercitat calea administrativă de atac a contestației prevăzuta de art.205 si următoarele din O.G. nr. 92/2003. 2).In al doilea rând, in mod nelegal T. s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., întrucât singura competenta in a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție C. 3).In al treilea rând, T. s-a pronunțat asupra neconcordantei intre prevederile art. 214"1-214"3 din L. nr. 571/2003 si cele ale tratatelor europene invocate, in special cu art. 90 din T.ul Comunității E., întrucât competenta de a constata aceste încălcări revin Curții Constituționale conform principiului constituțional reglementat la art. 20(2) "daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Fiind vorba despre un principiu constituțional, orice lege sau ordonanța, sau prevederi ale acestora care nu sunt in acord cu legea fundamentala trebuie constatate ca atare de către Curtea C. in temeiul art. 145 din Constituție. 4). In al patrulea rând, pe fondul cauzei, sentința este neîntemeiata pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 29866/(...) emisa de A. F. P. a M. T., suma de 1540,5 lei ce face obiectul prezentului litigiu, a fost reținuta de A. F. P. a M. T. cu titlu de taxa de P., in temeiul O.U.G. nr. 5., in vigoare de la data de (...). Conform art. 11 din OUG nr. 5. "Taxa rezultată ca diferență Î. suma achitată de contribuabil În perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite În normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență." Începând cu data de 1 iulie 2008 au intrat in vigoare si normele metodologice date in aplicarea ordonanței de urgenta si, prin urmare, cererile contribuabililor vor putea fi soluționate numai după aceasta data. Totodată, potrivit Anexei 1 a Ordinului președintelui A.N.A.F. 986/2008, ce reglementează procedura privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule pct. 1.3 litera c), "Organul fiscal competent stabilește taxa pe poluare pentru următoarele situații reglementate de ordonanță: ... c) pentru restituirea sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule; Este binecunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E., reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul U. E.. Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speța, taxa pentru poluare se aplica respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U.E., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U.E. (Asia, America, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din producția naționala a României. În ceea ce privește dobânzile solicitate, reclamantul avea dreptul la dobânda prevăzută de art. 124 doar În cazul În care cererea de restituire a taxei de primă Î. ar fi fost Întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 iar instituția noastră ar fi refuzat restituirea sumei solicitate cu toate că cererea de restituire s-ar fi Î. În cazurile prevăzute la art. 117 alin 1 lit. a) - h). Cu toate ca instanța retine ca daunele-interese vizează o obligație care are ca obiect o suma de bani, părând a aplica regimul juridic specific acestora, din moment ce a dispensat reclamantul de probațiunea prejudiciului, În realitate, a integrat sediul materiei propriu acestui gen de obligații În dreptul comun al daunelor, a evaluat judiciar prejudiciul, aplicând, În consecința, un regim juridic sui generis, exclus de a seidentifica cu vreun regim juridic legal existent si deci incompatibil cu o aplicare corecta a legii. Intimatul, legal, citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală. Pentru termenul de judecată din (...), intimatul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achiziționării autoturismului dintr-un stat membru UE, fără însă să se conformeze dispozițiilor instanței. Analizând recursul declarat, prin raportare la dispozițiile art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Taxa a cărei restituire a fost solicitată a fost achitată în (...), tribunalul reținând în mod corect aplicabilitatea dispozițiilor L. 571/2003 și constatând neconcordanța art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 cu legislația comunitară. Astfel, cele susținute de recurentă nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie laînmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimata are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. In acest sens, sustinerea recurentei potrivit careia decizia de restituire a sumelor reprezentind diferente intre taxa speciala achitata pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare nr. 695/(...) trebuia atacata cu contestatie administrativa si doar decizia pronuntata in contestatia administrativa putea fi atacata cu actiunea in contencios fiscal conform art. 218 cod procedura Fiscala este eronata, nefiind aplicabile, asa cum s-a aratat anterior, prevederile OUG 5.. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Cu toate că starea de drept a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, de la dosar lipsește dovada achiziționării autoturismului dintr-un stat membru UE, pentru a se putea vorbi despre aplicabilitatea art. 90 din T.ul UE. Cum reclamantul intimat, deși citat cu mențiunea de a depune la dosar înscrisuri în sensul celor de mai sus -f.17 , nu a dat curs aceste solicitări, acțiunea sa apare ca neîntemeiată, impunându-se admiterea recursului modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul N. L. S. în contradictoriu cu A. F. P. A M. T. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr. 2209 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care omodifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul N. L. S. în contradictoriu cu A. F. P. A M. T. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011. PREȘEDINTE J UDECĂTORI G REFIER M . H. M. B. F. T. D. C. Red.M.H/dact.L.C.C 3 ex./(...)jud. fond.: F.S.B.
| ← Decizia civilă nr. 2086/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3840/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
