Decizia civilă nr. 2139/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2139
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI : M. H.
M. B.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul O. C. G. și pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. împotriva Sentinței civile nr.6476 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimata A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către reclamant este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 22 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei iar recursul promovat de către pârâtă este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă, OG nr.92/2003 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.6476 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului O. C. G. împotriva pârâților D. G. a F. P. S., A. F. P. Z. respinsă cererea de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M. ; respinsă excepția invocată în cauză. Pentru a dispune astfel instanța reține că potrivit art.90 din Trataul Instituind Comunitatea Europeana, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia europeană-D. G. Impozitare si Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral in ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. România poate sa mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia(de exemplu, in Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)"; Prin urmare, fiecare stat membru își poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie să se facă prin raportare la art..90 din T., precum si la jurisprudenta C. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul O. C. susținând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea dat fiind că în cazul său taxa a fost achitată în baza OUG nr.5. forma inițială, act normativ ce contravine dispozițiilor art.110 din T.. Prin recursul declarat D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. s-a solicitat admiterea recursului modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, al menținerii deciziei de calcul. În susținere se arată că au fost ignorate dispozițiile OG nr.5. ce prevăd că taxa se constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de administrație: s-a adăugat un nou caz de scutire și au fost ignorate dispozițiile privind taxa din OG nr.5. act normativ ce nu contravine prevederilor art.90 din T., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal . Analizând recursurile declarate Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 5., retine ca,compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data achitarii acesteia. . Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Pe cale de consecință se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produce efecte retroactive. Mai precis conform art.267 din TFUE interpretarea pe care o da unei norme de drept european, calificare și definește acela unde este necesar înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar trebui să fie înțeleasă și aplicată la data intrării ei în vigoare.Prin urmare in privinta taxei pe poluare prevazute de OG 5. trebuie sa se retina ca reglementarea nationala este incompatibila cu art.110 TFUE de la data intrarii in vigoare respectiv de la data de 1 iulie 2008.Or concluzia ce se impune este accea ca taxa de poluare platita de reclamant nu mai are baza legala in dreptul intern-art.117alin1 lit.d c.pr.fisc.iar din aceasta perspectiva sustinerile recurentului reclamantsunt intemeiate si vor fi admise. Statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiuneaîncredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal) Neîntemeiate sunt însă susținerile recurentului reclamant cu privire la anulare adresă întrucât adresa menționată nu reprezintă un act administrativ fiscal și pe cale de consecință nu poate fi contestată și anulată. Cât privește dobânda solicitată Curtea reține că repararea prejudiciului suferit prin lipsa de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordare dobânzi legale civile în condițiile OG nr.9/2000 însă pretenția reclamantului vizează incidența art.124 C.fiscal ceea ce nu este aplicabil în cauză. Referitor la susținerile recurentelor pârâte cu privire la compatibilitatea taxei Curtea reține că sunt nefondate față de susținerile mai sus arătate. Cu toate acestea susținerile recurentelor pârâte cu privire la chemarea în garanție sunt întemeiate. Astfel se reține că potrivit dispozițiilor art.3 din OUG nr.5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restiturii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. Drept consecință Curtea în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul O. C. G., D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.6476 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că : Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. C. G. împotriva D. G. a F. P. S. - A. F. P. Z. . Obligă pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 4410 lei achitată cu titlu taxă poluare. Respinge petitele vizând anulare adresă 19324/(...) și obligarea la dobânda fiscală. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. pentru M. B. să restituie A. F. P. Z. suma de 4410 lei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. N.
| ← Decizia civilă nr. 1592/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1463/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
