Decizia civilă nr. 2143/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. C. NR. 2143
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI: M. H.
M. B.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul V. P. împotriva Sentinței civile nr.86 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. S. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. S., A. F. P. C., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Recursul este declarat în termen.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă, OG nr.92/2003 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 86 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului V. P. privind obligarea împotriva A. F. P. C., D. G. A F. P. S., la restituirea taxei de primă înmatriculare, cu dobânda legală. S-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: În vederea efectuării primei înmatriculări în R. a autovehiculului reclamanta a achitat suma de 4047 lei cu titlu de taxă de poluare cu chitanța seria TS6, nr.6201094. Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr.5. care a abrogat prevederile din C. Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor. Prin cererea introductivă, reclamantul a arătat că reglementarea cuprinsă în O. contravine articolelor 25, 28 si 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat in vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T. instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea U. E., iar fostul art.90 din T. instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art.110 al noului tratat privind funcționarea U. E., cu același conținut. Instanța a făcut insa referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitară în vigoare la data plătii taxei de poluare in litigiu. Instanța a apreciat ca o primă precizare care se impune este aceea ca prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a R. la U. E. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 si 4 din C. R., dispoziții conform cărora: (2)„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4)Parlamentul,Președintele R., Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile aliniatului 2. „ Prin urmare, începând cu data aderării,1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.G.nr.1367/2000 privind constituirea si funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor si principiilor Constitutiei R. cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căruia acesta include , intre alte acte normative,";dispozitiile T. instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., si ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate in Jurnalul Oficial al C. E. nr.C340 din 10 noiembrie 1997."; Cu privire la competența instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E.,a cărei jurisprudența este obligatorie pentru instanțele nationale în interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr.C 106/77 ca „. național însărcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional."; Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indiret, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, C. europeană-D. G. Impozitare si Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral in ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate sa mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia(de exemplu, in Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)"; Prin urmare, fiecare stat membru își poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie să se facă prin raportare la art..90 din T., precum si la jurisprudenta C. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . prin urmare, întrucât taxa este stabilita în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O.U.G. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduală a taxei existente intr-un autovehicul deja înmatriculat. Se respecta exigenta menționată de Curtea de justitie intr-o cauza împotriva Ungariei in care a statuat ca’’ articolul 90 par.1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."; Prin urmare, O.U.G. nr.5. , varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O., respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 din T. CE. Pentru motivele arătate, instanța a respins cererea reclamantului privind restituirea taxei de poluare ca nefondată. Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea sa de chemare în garanție a A. F. de M. a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. P. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatului la a-i restitui suma de 4,047.00 lei, pe care a plătit-o la data de (...), conform chitanței seria TS6, nr. 6201094, cu titlu de taxă de poluare, incasată de intimat în baza dispozițiilor OUG 5.. Reclamantul a achitat suma de 4,047.00 lei cu titlu de taxă pe poluare, sumă ce a fost încasată de intimat în baza dispozițiilor OUG 5., conform chitanței seria TS6, nr. 6201094 din data de (...). Reclamantul a achitat această taxă pentru înmatricularea definitivă în R. a unui autoturism marca VOLKSWAGEN, model TRANSPORTER, an de fabricație 1998, cu seria de șasiu W3V2Z(...)076386 Practic, este vorba de un autoturism care a fost înmatriculat inițial într-un stat membru al U. E. OUG nr. 5., în baza căreia s-a încasat suma de bani, este contrară art. 90 din T. de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE (în speță, Germania). Reclamantul a solicitat intimatului restituirea taxei, însă cererea sa formulată în baza art. 7-8 din legea 554/2004, înregistrată la A. Z. nu a fost soluționată până în prezent, fiind în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa cererea. Acțiunea în contencios administrativ pe care a formulat-o la Tribunalul Sălaj a fost respinsă ca nefondată, pentru capătul de cerere privind obligația de a face și ca inadmisibilă pentru capătul de cerere privind anularea chitanței seria TS6, nr. 6201094, din data de (...) și a actelor subsecvente. Învederează instanței de recurs că, sub aspect substanțial acțiunea mea este întemeiată pentru considerentele pe care le detaliază în rândurile de mai jos, iar sub aspect formal ea trebuia admisă cel puțin în parte, având în vedere că unele capete de cerere au fost găsite ca fiind inadmisibile. Subliniază în același sens că temeiul de drept al acțiunii este art. 8, alin. 12 din L. 554 din 2004, conform căruia "în cazul în care este vorba de un interes legitim public, autoritatea administrativă poate fi obligată să anuleze unele acte sau să ia unele măsuri". Or, reclamantul tocmai aceasta a solicitat prin acțiunea introductivă ca intimata să fie obligată la restituirea unei sume de bani, adică la luarea unei măsuri administrative. Pentru aceste considerente apreciază că a fixat corect cadrul procesual la instanța de fond și că recursul său este întemeiat, dat fiind caracterul vădit ilegal, discriminatoriu și abuziv al taxei pe poluare. Considerentele pentru care apreciază că această taxă este abuzivă, discriminatorie și ilegală, sunt următoarele: 1. Prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale C. R. prevede expres că de la 1 ian 2007, R. este stat membru al U. E. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare. Prin D. în cauza Costa/Enel (1964), C. a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto (taxa de poluare) a fost introdusă în legislația internă prin OUG 50/(...) privind modificarea C.ui Fiscal. De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), C. a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. Conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii C. in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor Între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Curtea de Justiție a C. E. a stabilit într-o decizie din 1974 că toate regulile comerciale instituite de statele membre care au capacitatea de a împiedica, direct sau indirect, în fapt sau potențial comerțul intercomunitar sunt considerate măsuri echivalente cotelor vamale , în speța de față taxa specială de primă înmatriculare, ceea ce contravine prevederilor T. Constitutiv al U. E. Sub incidenta acestei taxe intră toate autovehiculele ce nu au mai fost înmatriculate în R., păstrându-se astfel conceptul de "taxă de primă înmatriculare", instituit inițial prin prevederile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 C.fiscal, dovedite a fi nelegale. O.U.G. nr. 5. privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este în continuare discriminatorie și ilegală, menținând nelegalitățile cu privire la vechea taxa de primă înmatriculare. 2. Tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare Prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare , dar de pe teritoriul R. C. R. prevede expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă în favoarea celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în R.. Din analiza aplicării acestei taxe, rezultă ca aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea E. și reînmatriculate în R., în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în R., la o noua înmatriculare taxa nu mai este percepută, fapt ce încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin tratamentul discriminatoriu". Nu pot exista deosebiri în funcție de locul unde a fost înmatriculată mașina. Taxa de poluare se percepe pentru o mașină second-hand înmatriculată în UE și reînmatriculată în R.. Dar această regulă nu estevalabilă și pentru o mașină identică ce a fost înmatriculată în R., care este vândută din nou. Prin urmare, algoritmul rațiunii pentru care taxa de primă înmatriculare a fost dovedită a fi nelegală se păstrează întru totul și în ceea ce privește taxa de poluare. Astfel, O.U.G. nr. 5. privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule implică o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care T. privind constituirea C. E. interzice categoric astfel de discriminări. Prin noua taxa se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne. Dacă alegem două mașini de aceeași marcă, același model, la fel de vechi, dar una provenind din R., alta din oricare altă țară membră vom constata instantaneu diferența. Pentru prima nu se va plati taxa de poluare la reînmatricularea ei, în timp ce pentru cea de-a doua se va percepe această taxă. Acest fapt incalcă principiul egalității în drepturi prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind tratamentul discriminatoriu ( diferențiat) aplicat. Mergând mai departe în analiza noastră, constatăm că art. 25 al T. privind constituirea C. E. prevede: " Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal." A. 28 CE prevede: "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent." 3. Taxa specială pentru autoturisme ca taxă de mediu Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Autoturismul care face obiectul prezentei cauze îndeplinește normele de poluare E. 3, iar pe piața din R. se tranzacționează și se inmatriculează autoturisme similare cu norme de poluare Non E., E., sau E., fără plata vreunei taxe de Î. Mai mult în prețul carburantului este introdusă o taxa de poluare iar în legislația tuturor statelor membre ale U. E. nu există o prevedere similară, care să condiționeze inmatricularea autoturismelor de plata vreunei taxe speciale sau de mediu. Pe de altă parte, un alt motiv de inaplicabilitate al OUG nr. 5. este legat de împrejurarea că acest act normativ tinde să modifice C. Fiscal, după cum reiese din prevede art. 14 alin. 2 al ordonanței: " La data intrarii În vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal, publicată in Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare". Văzând și cap. Modificarea și completarea C.ui fiscal - prevederile art. 4. alin 1 Cod Fiscal, constată în ce modalitate acesta poate fi modificat:" Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege" , constată că prevederile ordonanței vor fi inaplicabile. Prin urmare, codul nu poate fi modificat decât prin lege, nicidecum printr-o ordonanță, astfel încât și din această perspectivă taxa solicitată este nelegală. În aceste condiții sunt incidente și dispozițiile art. 21 alin. (4) din C. de P. F. care stipulează: În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Pârâta intimată D. G. a F. P. a J. S. in nume propriu și În numele A. F. P. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. Consideră că instanța de fond În mod legal a respins acțiunea formulată privind restituirea taxei pe poluare. În considerentele sentinței În mod judicios s-a reținut că OUG nr. 5., varianta În vigoare la data solicitării Înmatriculării, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. Recurentul (a) nu a urmat procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de art. 205 și următoarele din C. de procedură fiscală, la care face trimitere art. 7 din OUG nr. 5., instanta de judecată putând fi sesizată numai sub condiția utilizării În prealabil a mecanismului contestației, pe cale administrativa. Acesta este de fapt intelesul și spiritul art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală care prevede calea de atac la instanță și unde se arată explicit că obiectul actiunii il constituie decizia de solutionare a contestației. * Prin cererea înregistrată pe rolul T. S., reclamantul (a) a solicitat anularea adresei/deciziei de calcul emisă de AFP, obligarea acesteia la restituirea sumei de 4047 lei reprezentind taxa pe poluare achitată cu chitanță, precum și la plata dobanzii legale aferente, calculate de la data introducerii actiunii/ achitării până la restituirea efectivă. Referitor la anularea adresei mentionează ca aceasta nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala. Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare in urma careia reclamantul a platit taxa pe poluare. Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea ,colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind C. de procedura F., republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel fiind , actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procdurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscal pentru a contesta in substantalegalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contesta re a legalitatii actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. ( in acest sens intelege sa invoce si practica judiciara , respectiv D. C. nr .1832/(...) pronuntata de CA C. in speta similara). Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In aceasta ambianta factuala si procesuala ,atit in faza administrativa de solutionare cit si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta. Prin urmare , calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Potrivit art. 1 din L. nr. 554/2004 "persoana care se considera vatmata Într-un drept al sau ori Într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea În termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata" În speta, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ În sensul dispozitiilor legale anterior aratate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta contencios administrativ În temeiul art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004. In acest context, demersul judiciar al reclamantului , nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil , actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat . Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata. Chiar daca reclamantul si-a Î. În drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia În termenul legal, ceea ce nu s-a constatat În cauza. Având În vedere faptul că, reclamantul (a) nu a urmat procedura administrativ-jurisdicționala prevazuta de C. de procedura fiscala precum și Î mprejurarea că adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepție! inadmisibilității actiunii pe cale contenciosului administrativ. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate șiprin raportare la prevederile art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea constată următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele: Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de organele fiscale printr-o decizie de calcul. Conform cererii adresate de reclamant organelor fiscale, acesta a solicitat restituirea taxei de poluare fără a solicita în mod expres anularea acestei decizii. În circumstanțele concrete ale cauzei, neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următ. C.proc.fiscală, nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Câtă vreme obiectul acțiunii este restituirea unei sume apreciată ca fiind nedatorată, acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile art. 8 din L. 544/2004, dat fiind faptul că se invocă refuzul nejustificat de restituire. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în R. a plătit suma de 4.047 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța nr. TS6 nr. 6201094/(...). Prin cererea înregistrată sub nr. 2725/(...) la pârâta A. C., reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare și prin adresa nr. 2773/(...) i s-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003. În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante suntsupuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din C. R. și din T. de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Cu toate acestea, acțiunea nu poate fi admisă în integralitatea sa dat fiind faptul că reclamantul a solicitat și anularea chitanței de plată și a adresei nr. 2773/(...) a AFP C. ori acestea nu sunt acte administrative, in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generatoare de efecte juridice, ci doar simple operațiuni tehnico materiale. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva Sentinței civile nr. 86 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S.. Va respinge excepția inadmisibilității. Va obliga pârâta A. F. P. C. să restituie reclamantului V. P. suma de 4047 lei. Va respinge celelalte capete de cerere. Urmare a admiterii acțiunii de restituire a sumei de 4.047 lei, Curtea va admite și cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. PENTRU M. B. să restituie A. F. P. C. suma de 4047 lei. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E R espinge excepția inadmisibilității. Admite recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva Sentinței civile nr. 86 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. P. în contradictoriu cu A. F. P. C.. Obligă pârâta A. F. P. C. să restituie reclamantului V. P. suma de 4047 lei. Respinge celelalte capete de cerere. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. B. să restituie A. F. P. C. suma de 4047 lei. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. T. M. H. M. B. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: P. R.a M.lena
| ← Decizia civilă nr. 1457/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4811/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
