Decizia civilă nr. 183/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 183/2011
Ședința publică de la 20 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător R.-R. D.
Judecător Ana-M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul L. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. A O. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La dosar s-a depus întâmpinare. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1. din data de 23 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L. Ș., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. A O. B. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit disp.art. 2l4/l - 2l4/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantului i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în R. pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru al U.E. în cursul anului 2007, respectiv din Franța, unde autoturismul fusese anterior înmatriculat. T. a apreciat ca fiind esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. ll din Constituția României și analizarea disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. invocat de reclamant. A învederat tribunalul că în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale S.ui Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul U. E., respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv (...). Din această perspectivă, tribunalul a constatat că disp. art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal, începând cu data de (...), contravin disp. art. 90 paragraf l din T.ul C. E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor State membre"; și „impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; . Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a României. In conformitate cu prev. art. 214/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în R., indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E. In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către S. R. Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., nu se percepe o asemenea taxă. În determinarea caracterului discriminatoriu al taxei esențial este a se stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar, în cauză era necesar, ca pentru a da eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior, reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impunea să se facă dovada faptului că în cauză sunt incidente prev.art. 90 din T.ul C. E. Având în vedere că reclamantul nu depusese la dosar un act din care să rezulte că autoturismul fusese anterior înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al U.E. și cum acesta nici nu s-a prezentat personal în instanță la vreunul din termenele de judecată, în temeiul art. 129 alin.5 C. pr. civ., instanța i-a pus în vedere în scris reclamantului să depună la dosar o asemenea probă (f.29-30 dosar fond) și deși reclamantul a luat la cunoștință despre solicitare, a cerut acordarea unui termen în acest sens (f.32 dosar fond), dar nu a mai depus la dosar dovada cerută, decât o fișă de calcul emisă de D. B-N (f. 35-36 dosar fond). În această situație, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și a respins-o ca atare, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că autoturismul, pentru care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare prev.de art. 214/l - 214/3 Cod fiscal, ar fi fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru al U.E., situație în care ar fi fost aplicabile prev.art. 90 din T.ul C.E. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. Ș. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației sale, cu consecința anulării refuzului pârâtei de sub nr. 13819/(...) de a-i restitui taxa specială de primă înmatriculare plătită în cursul anului 2007 pentru autoturismul marca Volkswagen Golf și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i restituie suma de 9.137 lei încasată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, cu dobânda legală aferentă acesteia, începând cu data plății și până la restituirea efectivă. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 2, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicareagreșită a legii. Astfel, în cursul anului 2007 a achiziționat un autovehicul marca Volkswagen Golf dintr-un stat membru al U. E., respectiv G., pe care ulterior l-a vândut, precizând că la înmatricularea în R. a fost obligat să plătească suma de 9.137 lei, conform chitanței seria TS1 nr. 1252211, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule prev. de L. nr. 5.. Î.ucât a apreciat că această taxă s-a perceput cu încălcarea tratatelor U. E. la care R. a aderat prin tratat, în luna iulie 2007, sub nr. 13819/(...) a depus cerere la pârâtă pentru restituirea taxei, dar i s-a răspuns că nu se poate restitui această taxă. Pe de altă parte, reclamantul a arătat că a fost în imposibilitate să depună dovada primei înmatriculări a autoturismului într-o țară membră a U.E., astfel cum a solicitat instanța de fond, deoarece respectivele documente se aflau la prefectura B.-N., iar aceasta i le-a comunicat după data la care cauza a avut termen, anexând recursului dovada solicitată de prima instanță. În continuarea motivării recursului, reclamantul solicită a se constata că taxa de primă înmatriculare a cărei restituire o solicită contravine reglementărilor comunitare, respectiv art. 90 parag. 1 și 2 din T.ul de instituire a C. E. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară prevalează legii interne. În acest context, reclamantul a mai arătat că taxa specială de primă înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R. - stat comunitar de la (...), fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R.. De asemenea, taxa specială de primă înmatriculare, percepută pe baza art. 214/l - 214/3 din L. nr. 5. - Cod fiscal este discriminatorie pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în R.. Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraf l din T. pentru ordinea juridică internă din R., reclamantul a învederat că prev. art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare Constituției României și dreptului comunitar, astfel că taxa de primă înmatriculare a fost încasată cu încălcarea art. 90 paragraf l al T.ului. Având în vedere că această taxă nu se datorează, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente de la data achitării și până la restituirea efectivă, în conformitate cu disp. art. 1084 Cod civil. Pârâta D. G. A F. P. B.-N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, argumentat de faptul că taxa specială auto de primă înmatriculare s-a încasat în temeiul disp. art 214/1 - 214/3 Cod fiscal și a disp. H. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5., astfel că taxa este legală și nu poate fi restituită, cu precizarea că prevederile art. 214/l - 214/3 din Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din T.ul C. E. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Ab initio trebuie insa enuntata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecații si plecând de aspectele concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. În speță reclamantul a făcut dovada provenienței intracomunitare a autoturismului pentru care a achitat taxă specială de primă înmatriculare, depunând atât certificatul ce probează faptul că autoturismul a fost înmatriculat din 1999 în G., cât și copia contractului de vânzare cumpărare al acestuia (filele 13-15 dosar recurs). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de dreptmaterial din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-recurent are dreptul la restituirea i ntegrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrarenormelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate respinge recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acesteiordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului. În privința solicitării reclamantului de restituire a întregii sume achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare cu dobânda legală conform art. art. 1084 Cod civil, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Curtea constată că nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza intimatei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să nu fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l- ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza intimatei, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304 punctul 9 si 312 C.p.c., recursul declarat va fi admis, sentința va fi modificată în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului și se va dispune obligarea pârâtelor să îi restituie reclamantului suma de 9.137 lei achitată cu titlu de taxă specială cu ocazia primei înmatriculări a autoturismuluimarca Volkswagen, cu nr. de identificare W., cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății 8 august 2007 până la restituirea efectivă. Se va respinge petitul privind anularea adresei nr. 13.819 din (...), deoarece taxa specială de primă înmatriculare a fost percepută direct la casieria autorității fiscale teritoriale fără să existe o bază de impunere conformă cu dreptul si fără să fie întemeiată pe un act de impunere care să individualizeze taxa și să permită astfel un control judecătoresc al aplicării dreptului fiscal, adresa în cauză neavând natura unui act administrativ fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul L. Ș.-F. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea. Obligă pârâtele să îi restituie reclamantului suma de 9.137 lei achitată cu titlu de taxă specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca Volkswagen, cu nr. de identificare W., cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății 8 august 2007 până la restituirea efectivă. Respinge petitul privind anularea adresei nr. 13819 din (...). Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. U. R.-R. D. ANA-M. T. Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond:I.U.. GREFIER, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 817/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1541/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
