Decizia civilă nr. 2277/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 2277
Ședința publică din 23 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTORI :M. S.
M. I. I.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. împotriva Sentinței civilă nr.6469 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimata I. D. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă intimata personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art.1591 alin.4 din C.pr. civilă astfel cum a fost modificată prin L. nr.202/2010 constată că este legal învestită raportat la dispozițiile art.8 și 10 din L. nr.554/2004. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Intimata solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6469 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a admis acțiunea reclamantei I. D. B., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z., dispunându-se anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule înregistrată sub nr. 76.362 emisă de pârâta A. Z., iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma de 2.248 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii (...) și până la restituirea integrală. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul T. municipiului Z. suma de 2.248 lei cu titlu de taxă de poluare, aspect dovedit cu chitanța Seria TS6 nr. 1805015/(...) (f. 6 dosar fond). Prin cererea nr. 32066 din (...), reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin adresa cu nr. 32578/(...) a A. a municipiului Z. s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor potrivit art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, a concluzionat instanța de fond, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 2143 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantai a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un statmembru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă laîndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamantă cu titlu de taxă de poluare nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că a achitat voluntar această taxă, a fost apreciat de tribunal ca irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta AFP Z. a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data solicitării restituirii sumei până la data plății efective. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z., solicitând admitereaacestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. (...). În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a criticat hotărârea recurată, deoarece instanța de fond a ignorat atât starea de fapt cât și obiectul acțiunii de contencios administrativ. Astfel, în mod eronat s- a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 76.362/(...) întrucât aceasta este asimilată deciziilor de impunere, iar decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.Prin urmare, calea aleasă de reclamantă ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Astfel, pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanta de fond trebuia să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate dindispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din L. nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din L. nr. 554/2004 care reglementează solutiile pe care le poate da instanta, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească dacă actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi. O altă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție a A., având în vedere că în conformitate cu art. 1 alin. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, iar în conformitate cu art. 5 alin. 4 din ordonanță, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unitățile T. S. pe numele A. Drept, urmare, pârâta consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., deoarece această sumă constituind venit la bugetul F. pentru Mediu, fiind gestionata de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru Mediu. În continuarea motivelor de recurs pârâta a arătat motivele pentru care consideră că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca nefondat, respectiv faptul că taxa achitată de aceasta conform O. nr. 5. este compatibilă cu prev. art. 90 din T.ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului. Astfel, taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand importate din UE ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia! astfel incit nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei. Referitor la capătul de cerere prin care reclamantai solicită acordarea dobânzii legale aferentă sumei pe care a achitat-o, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. În acest context, pârâta a precizat că reclamanta nu a solicitat organului fiscal acordare dobânzii aferente sumei solicitate la restituire conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep.și modif., astfel că în mod nelegal instanța a acordat dobânda fiscală fără ca reclamanta să fie formulat un astfel de capăt de cerere. În ipoteza în care instanța vaconsidera că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii, apreciază că aceasta are dreptul la plata dobânzii de la data înregistrării cererii I ntimata I. D. BICA. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitatrespingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale. Analizând recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. S., raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Procedând la verificarea criticii referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție formulată de către pârâta D. G. A F. P. S. împotriva A. F. pentru Mediu, Curtea constată că aceasta este întemeiată. Astfel, la data de 1 octombrie 2010, pârâta D. G. A F. P. S. a investit instanța de fond cu o cerere de chemare în garanție formulată împotriva A. F. pentru Mediu. Cu toate că prima instanță avea obligația să dispună citarea și comunicarea unui exemplar al acestei cereri către chemata în garanție, obligație stabilită de art. 62 C., la primul termen de judecată ce a urmat depunerii cererii de chemare în garanție au fost închise dezbaterile, instanța de fond pronunțându-se exclusiv asupra cererii introductive de instanță. Procedând în această manieră judecătorul fondului a nesocotit norme esențiale de procedură referitoare la comunicarea actelor de procedură și citarea intervenientului forțat atras într-un proces pendente, precum și principiul disponibilității prin omisiunea de a se pronunța asupra unei cereri incidentale - cererea de chemare în garanție - cu care a fost investit, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc. civ care atrage casarea hotărârii recurate. Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 6.469 din 09 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o va casa în tot și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea comunicării cererii de chemare în garanție și citării A. F. pentru Mediu pentru a depune întâmpinare și a-și formula apărările pe care le consideră necesare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 6.469 din 09 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. C. M. S. M. I. I. GREFIER, M. ȚAR R ed.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: C. C.C.;
← Decizia civilă nr. 4955/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5056/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
---|