Decizia civilă nr. 2355/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2355/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 4106 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC H. I. SRL, prin administrator M. G., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din C., art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar, cu mențiunea că legalitatea sentinței va fi analizată și din prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și art. 306 al. 2 C.pr.civ., în ceea ce privește modul de soluționare a petitului privind acordarea dobânzii legale aferentă taxei de poluare achitată de reclamantă. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4106 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de chemataîn garanție. S-a admis acțiunea reclamantei S. H. I. S. împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. și a chematei în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.LUI. S-a anulat adresa nr. 20332/(...) emisă de către pârâte. Au fost obligate pârâtele și chemata în garanție - în limita competențelor legale să restituie reclamantului suma de 4965 lei cudobânda aferentă, în materie fiscală, achitată cu titlu de taxă de poluare prin chitanța seria TS 5 nr. 4123478 din (...). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Analizând actele și lucrările de la dosar, tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de chemata în garanție: În susținerea excepției, chemata în garanție susține faptul că, reclamanta nu atacă un act administrativ în înțelesul L. 554/2004 și nici un act fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală ci solicită restituirea unei sume. Concluzia la care ajunge chemata în garanție este motivată în drept pe dispozițiile art. 8 din L. 554/2004. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. „c"; actul administrativ este definit ca fiind „un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritatepublică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a organizării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice …"; iar, alin. (2) al aceluiași text de lege prevede : „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificatde a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim…";. Astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, reclamanta a adresat pârâtei o cerere de restituire a unei taxe pe care o consideră ca nelegal achitată și care îi afectează un interes propriu. Răspunsul primit din partea pârâtei îmbracă forma actului administrativ atât din perspectiva art. 2 alin. 1 lit. „c"; din L. 554/2004 cât și din acela al alin (2) din aceeași lege, în sensul că autoritatea publică s-a exprimat cu privire la faptul că suma solicitată, potrivit art. 117 din O.G. 92/2003 nu intră în categoria sumelor care se restituie contribuabililor. Împotriva actului emis de pârâtă reclamanta s-a adresat instanței de judecată în condițiile art. 8 din Legea 554/2004. În aceste condiții inadmisibilitatea acțiunii reclamantei ar conduce la încălcarea dreptului la accesul liber la justiție garantat atât de C. cât și de art. 6 C. Așa fiind, tribunalul a constatat neîntemeiată excepția și a respins-o. Sub aspectul fondului acțiunii, tribunalul reține următoarele: Prin chitanța seria TS 5 nr. 4123478 din (...) reclamanta a achitat suma de 4965 lei cu titlu de taxă pe poluare achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism achiziționat din spațiul comunitar. La data achitării taxei de mai sus, sunt incidente prevederile OUG 218/10.XII.2008 potrivit cu care, autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 capacitate cilindrică sub 2000 cm c, precum și autovehiculele N1 cu aceleași caracteristici care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre UE se exceptează de la plata taxei pe poluare pentru perioada 15.XII.2008 - 31.XII.2009. Așa fiind acțiunea reclamantei este întemeiată, tribunalul admițând-o. Pârâtele și chemata în garanție, în limita competențelor prevăzute de lege au fost obligate să restituie reclamantei suma de 4965 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare împreună cu dobânda fiscală aferentă, de la data achitării acesteia și până la data restituirii integrale a sumei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului S. in nume propriu si numele A. F. P. Z. solicitând admiterearecursului, modificarea Sentintei Civile nr. 4106 din (...) pronunțată de T ribunalul Sălaj, in sensul respingerii actiunii formulată de S.H. I. SRL ca inadmisibilă, respingerii capatului de cerere privind acordarea dobinzii in materie fiscala. În motivare s-a arătat că: Considera criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct 6,7, 8,9 Cod Procedura Civila si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece: - instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea si a dispus obligarea D. , AFP Z. si A. F. pentru M. la restituirea sumei de 4.965 lei reprezentind taxa de poluare. - instanta de fond in mod nelegal a dispus restituirea sumei de 4.965 lei cu dobinda aferenta in materie fiscala, reclamantul nesolicitind acest lucru, ci a solicitat acordarea dobânzii legale, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 punct. 6 Cod Procedura Civila. Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 20332/(...). Prin intimpinarea depusa la dosarul cauzei a invocat inadmisibilitatea , exceptie asupra careia instanta de asemenea nu s-a pronuntat,motiv pentru care intelege sa o reitereze si in fata instantei de recurs, actiunii cu motivarea ca respectiva adresa nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. C din Legea nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare in urma careia reclamantul a platit suma de 4.965 lei cu chitanta seria TS5 nr. 4123478/0(...) Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea ,colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura F. , republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel fiind , actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii , potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procdurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contestare a legalitatii actului administrativ fisca!. Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorind faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzivile si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului. În speta, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ În sensul dispozitiilor legale anterior aratate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ În temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. In acest context, demersul judiciar al reclamantului , nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat . Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei atfel achitata Chiar daca reclamantul si-a Î. În drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004,prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004,cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia În termenul legal, ceea ce nu s-a constatat În cauza. Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată , pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei . Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (A.F.M.), întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate si să se respingă actiunea reclamantului. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă motivat de faptul că acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare și, ulterior, nemulțumit fiind de răspunsul la această plângere, să formuleze acțiune în contencios administrativ întemeiată pe acest aspect, așa cum prev. art. 8 din Legea nr. 554/2008, iar necontestarea în termen de 30 de zile, a titlului de creanță reprezentat prin decizia de calcul a taxei pe poluare atrage decăderea persoanei din dreptul de a contesta ulterior taxa. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. I. de fond nefăcând referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 90 din Tratatul Comunitatii E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română, ci la cea comunitară. În plus, instanța de fond nu a observat că prin art. 8 din O.U.G. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale. Concluzionând, pârâta susține că nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput, deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, câtă vreme pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se pune problema restituirii ei. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. Reclamanta intimată SC H. I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală și în consecință obligarea recurentelor la plata sumei de 4965 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare; dobânda legală în materie fiscală de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei solicitate; cheltuieli dejudecată de 43 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la fond. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea constată că sunt fondate pentru următoarele considerente: Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului Z. la data de (...) suma 4965 lei, cu titlu de taxă de poluare aspect dovedit cu chitanța TS5 nr. 4123478. În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). În ceea ce privește critica referitoare la soluția dată de instanța de fond excepției inadmisibilității, susținerile recurentelor nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Obligarea pârâtei D. S. respectiv AFM B. la plata dobânzii fiscale este însă greșită, acesta fiind și motivul admiterii recursurilor. Astfel, reclamanta este îndreptățit la repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea în executare însă în modalitatea prev. de OG 9., modalitate pe care însă ea nu a indicat-o. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 4106 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a pârâtei și chematei în garanție de la plata dobânzii fiscale. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L. D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 4106 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei și chematei în garanție de la plata dobânzii fiscale. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. D. este irevocabilă Pronunțată în ședința din 25 mai 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: P. N.
| ← Decizia civilă nr. 6131/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4152/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
