Decizia civilă nr. 741/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 741/2011
Ședința data de 21 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. DE M. ȘI F.
„. H., împotriva sentinței civile nr. 3742 din (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al T. C., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A J. C. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat P. A.-E., în substituirea doamnei avocat G. S. I., care depune la dosar delegație de substituire din (...), lipsind intimatele-pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru recursul declarat.
Prin S. R., la data de (...), intimata Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, iar la data de (...) recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 15 lei, achitată cu chitanța nr. 671003619 din (...) și a timbru judiciar de 0,45 lei. Tot prin S. R., la data de (...), recurenta a depus la dosarul cauzei note de ședință, în trei exemplare.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 5. și art. 14 din L. nr. 5. și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depuse de intimata Curtea de Conturi a României. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentei-reclamante solicită instanței admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 3. a T. C. cu consecința admiterii acțiunii introductive în sensul de a dispune suspendarea executării punctului 3 din D. nr. 16 din (...) a Camerei de C. a J. C., până la soluționarea cauzei pe fond., precizând că prin sentința recurată instanța de fond a respins cererea reclamantei arătând că motivele nu ar fi temeinice, că nu este îndeplinită cerința unui motiv temeinic, însă a reținut iminența unei pagube, care însă nu a fost motivată. Mai arată reprezentanta recurentei că punctul 3 din D. 1. a Camerei de C. a J. C. reține că recurenta nu a diminuat cheltuielile de personal pe lunile noiembrie-decembrie 2009, cu 15,5 % așa cum prevede L. nr. 3., dar conform statelor de plată privindplata cu ora pe lunile noiembrie - decembrie 2009 venitul brut al salariaților a fost diminuat, ceea ce a condus la reducerea cu 15,5% a cheltuielilor de personal, iar ulterior, prin achitarea în luna ianuarie 2010 a diferențelor salariale aferente plății cu ora reținute, au fost anulate măsurile luate conform prevederilor L. nr. 3., pe lunile noiembrie și decembrie 2009. Totodată consideră că decizia nu contestă că recurenta ar fi reținut din drepturile salariale 15,5%, ci nelegala aplicare a acestor măsuri. Precizează de asemenea că instituția realizează venituri de la bugetul de stat, dar și din fonduri proprii, iar reducerea cu 15,5% a avut ca efect reducerea salariilor plătite din fondurile realizate de instituție, astfel încât instanța de fond în mod eronat a reținut că nu s-a făcut dovada prejudiciului, prin notele de ședință depuse la dosar din partea recurentei s-a dovedit că prejudiciul este cert, fiind îndeplinită condiția unei pagube efective; reținerile de 15,5 % se reportează în anul fiscal 2010 și va fi folosită de instituție pentru alte obiective decât plata salariilor, fiind vorba despre o sumă de 1081599 lei. De asemenea precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 3742 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării pct.3 din D. Camerei de C. a județului C. nr.1. formulată de reclamanta U. de M. și F. I. H. C. - N. în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a județului C. și Curtea de Conturi a României. În ședința publică din data de (...), instanța a apreciat că inadmisibilitatea la care s-a referit pârâta în cuprinsul întâmpinării prin invocarea faptului că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de L. 5. pentru a se dispune suspendarea reprezintă chiar fondul cererii reclamantei. Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarele: În urma controlului efectuat de C. de C. a județului C. la U. de M. și F. I. H. C. - N., s-a emis D. nr.16/(...), prin care la punctul 3 s-a dispus obligarea conducerii reclamantei de a lua măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a neaplicării conform prevederilor legale a prevederilor L. 3., termenul de realizare fiind (...). C. de C. C. a reținut, în esență, faptul că, prin plata ulterioară, în luna ianuarie 2010, a drepturilor salariale reprezentând diferențe salariale reținute în lunile noiembrie - decembrie 2009, practic au fost anulate efectele prevederilor L. 3. referitoare la diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% pe aceste două luni. Reclamanta a solicitat pe calea prezentei cereri suspendarea executării punctului 3 din decizia menționată, prezentând argumente referitoare la aparenta nelegalitate a măsurii, precum și cu privire la paguba iminentă ce s-ar produce dacă suspendarea nu ar fi dispusă, prin aceea că s-ar efectua o dublă reținere a acelorași sume de bani, salariații proprii fiind în mod evident prejudiciați. Potrivit art.14 alin.1 din L. nr. 5., în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să cearăinstanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat"; și a „iminenței producerii pagubei";. Suspendarea este o măsură de excepție, un instrument juridic pus la dispoziția particularilor care se pretind vătămați, precum și o garanție împotriva efectelor vătămătoare care ar putea fi ireparabile; numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. În primul rând, instanța a observat că, aparent, reclamanta pleacă de la o premisă falsă, susținerile sale fiind în principal în sensul combaterii tezei conform căreia nu ar fi diminuat sub nicio formă cheltuielile de personal pentru lunile noiembrie - decembrie 2009 cu 15,5% lunar. Din considerentele și dispozitivul D. Camerei de C. C. nr.1. rezultă însă că neregulile constatate se referă la neaplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, adică deși aceste reduceri s-au aplicat în cursul celor două luni, diferențele au fost plătite ulterior, efectul urmărit prin adoptarea L. 3. fiind astfel anulat. Mai departe, instanța a apreciat că, în concret, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantei potrivit căreia prin executarea punctului 3 din decizie s-ar ajunge la recuperarea unor sume de bani care au fost deja reținute de la salariați, deci reducerea pentru a doua oară a drepturilor lor, prejudiciul fiind probabil irecuperabil nu poate fi reținută, vătămarea iminentă trebuind dovedită cu elemente concrete de fapt și nu numai presupusă sau justificată prin considerente de ordin general. Mai întâi, este de observat că reclamanta urmărește a induce ideea unei duble reduceri a veniturilor salariaților săi (neluând în considerare aplicarea L. 118/2010), însă în chiar motivarea cererii sale arată că diminuările operate la finalul anului 2009 le-au fost restituite integral ulterior, în luna ianuarie 2010. Apoi, producerea unui prejudiciu în patrimoniul unei terțe persoane nu este suficientă pentru a demonstra existența acestei condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de reducerea salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv reducerea. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executăriiunui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că decizia contestată este nelegală, aceste sume de bani le vor putea fi restituite, nefiind astfel vorba de un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantaU. DE M. ȘI F. "I. H." C.-N. solicitând instanței de recurs ca prin hotărârea ce o va pronunța, în baza art. 312 C.pr.civ și să admită recursul, să modifice Sentința civilă nr. 3742/(...) a T. C. cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță în sensul de a dispune suspendarea executării pct. 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C. până la soluționarea cauzei în fond, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că: Prin Sentința civilă nr. 3742/(...) a T. C. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă, prin care a solicitat suspendarea executării pct. 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C. până la soluționarea cauzei în fond asupra cererii de anulare a acestui punct din actul administrativ sus-mentionat. Având În vedere considerentele instanței de fond, apreciază că hotărârea acesteia este nelegală, din prisma motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ., din prisma următoarelor considerente: Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de suspendare a punctului 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C., instanța de fond - după ce-a făcut unele aprecieri generale cu privire la prevederile art. 14 alin. 1 din L. nr. 5. - în aplicabilitatea acestor prevederi a reținut în esență următoarele: În considerentele - hotărârii atacate, Tribunalul Cluj a reținut că reclamanta a pornit de la o premisă aparent falsă - în sensul combaterii tezei conform căreia C. de C. ar fi retinut că-nu a diminuat cheltuielile de personal în lunile noiembrie ""- decembrie 2009, realitatea fiind aceea că neregulile constatate de C. de C. C. se refereau la neaplicarea corespunzătoare a prevederilor legale. Aceasta deoarece, reține instanța de fond, deși aceste reduceri s-au aplicat în cursul celor 2 luni, diferențele au fost plătite ulterior. Consideră că din prisma acestor considerente, hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece: În conformitate cu prev. art. 10 alin. 1 lit. d) din L. nr. 3., "În vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009. conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligatia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri: d) altă măsură cu efect echivalent". Prin urmare, legiuitorul nu a identificat în mod concret și precis măsurile pe care instituțiile publice trebuie să le ia în scopul diminuării cheltuielilor de personal, ci a indicat "orice altă măsură cu efect echivalent" celor indicate la lit. a) - c) ale aceluiași articol. Ori, așa cum a arătat și în fața instanței de fond reclamanta a respectat prev. art. 10 din L. nr. 3., în forma prev. de lit. d), respectiv prin alte măsuri cu efect echivalent, în sensul că a redus veniturile cu cheltuielile de personal În procent total de 15,5% și Î.-un cuantum de 1.081.599 lei. Această diminuare a fost. aplicată în procentul prevăzut de legea nr. 3. (15,5%) - s.n.) la venitul total al cheltuielilor de personal prevăzut din fonduri de la bugetul de stat. Ca urmare a diminuărilor aplicate asupra veniturilor provenite din alocații bugetare și în conformitate cu prev. art. 171 alin. 11 din L. nr. 84/1995 a învățământului, aceste sume au fost reportate pe anul bugetar 2010 și cuprinse ca atare în contul de venituri bugetare. Aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile sus-menționate, "soldurile rămase la sfârșitul anului din executia bugetului prevăzut în contractul instituțional ( ... ) rămân la dispoziția instituțiilor de învățământ superior și se cuprind în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocatiilor de la bugetul de stat pentru anul următor". Instanța de fond a reținut că, prin plata ulterioară (în luna ianuarie 2010 - s.n.) a diferențelor reținute în lunile noiembrie-decembrie 2009, a fost anulat efectul urmărit prin adoptarea L. nr. 3.. Ori, instanța de fond a făcut abstracție în totalitate de faptul că reclamanta a făcut diminuarea cheltuielilor de personal prin reducerile aplicate veniturilor de la fondul de stat, în luna ianuarie 2010 plata către salariați făcându-se din VENITURILE PROPRII. Ori, în conformitate cu prevederile act. 171 alin. 1 din L. nr. 84/1995 a învățământului actualizată, U. de M. și F. "I. H." funcționează ca instituție finanțată din fondurile alocate de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. De asemenea, în conformitate cu pct. 11.21 din Anexa la HG nr. 8112010 privind organizarea și funcționarea M.ui Educației, Cercetării, Tineretului și" Sportului - MECTS, U. de M. și F. "I. H." este considerată instituție care are ca sursă de finanțare veniturile proprii. De asemenea, măsurile prev. de L. nr. 3. s-au referit și au avut efect strict pentru perioada noiembrie-decembrie 2009. Acest aspect este confirmat și prin prev. art. 5 alin. 1 din din OUG nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, în conformitate cu care "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de incadrare brut/brută avute la aceasta dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 3." Instanța de fond, în motivarea hotărârii, nu a arătat în mod expres dacă consideră că nu sunt îndeplinite ambele conditii prev. de art. 14 alin. 1 din L. nr. 5. - existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube - motivând doar neîndeplinirea celei de a doua condiții. Ori, consideră că prima condiție - cea a existenței unui caz bine justificat - este îndeplinită din prisma celor menționate anterior. În plus, trebuie subliniat - în susținerea îndeplinirii aceleiași condiții - că în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor de personal aferentă lunii noiembrie 2009, consideră că în legătură cu aceasta trebuie avut în vedere faptul că diminuările s-au făcut începând cu data de (...), în conditiile în care L. nr. 3. a intrat în vigoare în data de (...). Pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică, și nu raportat la întreaga lună. În consecință, pentru luna noiembrie trebuia operată o reducere de 9.81 %. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 3015/(...) a considerat ca "E. cazului bine justificat nu presupuneprezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Așa fiind, în speță, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei- intimate, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însa o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de recurenta-pârâtă și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată." În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, instanța de fond a reținut că această nu este îndeplinită, deoarece reclamanta nu a "adus elemente care să probeze" îndeplinirea acestei condiții, fiind necesar ca această condiție "să fie dovedită cu elemente concrete de fapt". Consideră că și din prisma acestor considerente hotărâre a instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, din prisma următoarelor considerente: În ceea ce privește această condiție, plecând de la conținutul semnificației acestei expresii dat de art. 2 alin. 1 lit. ș) teza a II-a din L. nr. 5., legiuitorul a statuat că paguba iminentă constă în "prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public ". Din definiția sus-menționată rezultă că legiuitorul a prevăzut ca cerintă esențială - și suficientă pentru existenta pagubei iminente caracterul viitor și previzibil al-acesteia. Ar fi absurd ca cerința să fie în sensul demonstrării cu probe concrete a prejudiciului sau pagubei, deoarece aceasta ar însemna. că prejudiciul sau paguba s-au produs deja, iar o cerere de suspendare a efectelor unui act administrativ după producerea efectelor lui ar fi lipsită de interes și de efect! Ori, în interpretarea dată de instanța de fond, reclamanta ar putea demonstra cu probe existența pagubei iminente doar după ce aceasta s-ar produce!!! În aceste condiții paguba nu ar mai fi iminentă, iar suspendarea prev. de art. 14 alin. I din L. nr. 5. nu ar avea aplicabilitate niciodată. - Instanța de fond reține, de asemenea, că în prezenta cauză paguba ar trebui să constea "într-o împrejurare determinată de reducerea salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv reducerea". Ori, împrejurarea la care face referire instanța există, și este dată tocmai de punctul 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C. - a cărui suspendare a solicitat-o, care prevede în sarcina reclamantei "măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a neaplicării - conform prevederile legale - a prevederilor L. nr. 3. ( ... )". Aplicarea actului administrativ atacat conduce la: - "recuperarea" (în sensul arătat de actul atacat - s.n.) sumelor de la salariații instituției, sume care au fost deja retinute în lunile noiembrie- decembrie 2009, prin diminuarea cheltuielilor de personal din sumele alocate de la fondul de stat - sumele retinute de la salariatii reclamantei în lunile noiembrie- decembrie au fost reportate în anul fiscal 2010 și cheltuite în cu totul alte scopuri decât cele ale achitării drepturilor salariale Paguba este iminentă în sensul că rezultă chiar din dispozțiile pct. 3 din D. nr. 16/(...), contestată prin prezenta acțiune, dispoziții care trebuie realizate până la data de (...). Având în vedere faptul că până în data de (...) reclamante trebuie să comunice intimatelor măsurile luate și rezultatele obținute, a început să facă demersuri în sensul solicitat de acestea. Trebuie subliniat faptul că prejudiciul odată creat - prin reținerea sumelor din salariile diminuate ale angajaților - va fi probabil greu deacoperit, în condițiile în care, pentru recuperarea acestor drepturi bănești acești salariați vor fi nevoiți să promoveze acțiuni în instanță, care presupun curgerea unei perioade îndelungate de timp și eforturi financiare suplimentare din partea acestora. De asemenea, trebuie subliniat faptul că, în situația aplicării dispozițiilor pct. 3 din D. nr. 16/(...), reținerile salariale se vor reporta în bugetul aferent veniturilor proprii ale reclamantei - de unde au fost achitate drepturile salariale în luna ianuarie 2010 - și nu în bugetul aferent veniturilor din fondurile de la stat - unde au fost vărsate retinerile din lunile noiembrie+ decembrie 2010, acestea din urmă fiind de altfel reportate în anul fiscal 2010. Prin urmare, în prezenta cauză, consideră că dispozițiile pct. 3 din D. nr. 16/(...) sunt contrare prevederilor legale menționate anterior, aspect care se constituie atât în cazul bine justificat prev. de art. 14 din L. nr. 544/2004, cât și în paguba iminentă la care se referă același text normativ, astfel încât cererea de suspendare a executării pct. 3 din decizia atacată este justificată, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică din prisma celor menționate anterior. Consideră că solicitarea sa de suspendare a efectelor pct. 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C., confirmate prin Î. nr. 20/(...) a C. de C. este pe deplin întemeiată și din prisma prevederilor Recomandării nr. R (89)8/(...) a Comitetului de M. din cadrul consiliului Europei, prin care s-a considerat că persoanelor fizice sau juridice trebuie să li se asigure o protecție jurisdicțională provizorie. De asemenea, Recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În același act european se menționează că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza, în anumite circumstanțe, persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. Având în vedere cele învederate mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 3742/(...) a T. C. cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță prin care s-a solicitat suspendarea executării pct. 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C. până la soluționarea cauzei în fond. Pârâta intimată C. DE C. A R. a formulat întâmpinare la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3. noiembrie 2010, pronunțată de Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a T. C., în dosarul nr. (...), prin care solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărâriijudecătorești atacate. În fapt, o echipă de auditori publici externi din cadrul Camerei de C. a județului C. a efectuat controlul modului de constituire și utilizare a resurselor publice acordate unităților de învățământ superior și a veniturilor proprii realizate din taxele încasate de la studenți pe anul 2009 la U. de M. și F. "I. H." din C.-N. cu sediul în municipiul C.-N. strada E. I. nr. 13, identificată prin cod de identificare fiscal nr. 4288047, în perioada 16 aprilie 2010 - 31 mai 2010. Cu prilejul efectuării auditului financiar s-au constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, care au fost consemnate în Procesul- verbal de constatare nr. 1. mai 2010, încheiat în urma acțiunii de control privind modul de constituire și utilizare a resurselor publice acordate unităților de învățământ superior și a veniturilor proprii realizate din taxele încasate de la studenți pe anul 2009 la U. de M. și F. "I. H." din C.-N.. Pentru valorificarea constatărilor consemnate în procesul-verbal anterior menționat, C. de C. C. a emis D. nr. 1. iunie 2010, prin care a stabilit măsuri de remediere a deficientelor. Entitatea auditată, conform punctului 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H. P. C. de C. a R. nr.l din 4 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009, a contestat decizia sus indicată. Comisia de S. a C. a C. de C. a R. a respins contestația formulată de reclamantă, prin Î. nr. I. septembrie 2010. De asemenea, entitatea auditată s-a adresat instanței cu cererea care formează obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat, în temeiul art. 15 din L. nr. 5. a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării pct. 3 din D. nr. 1. iunie 2010. Prin D. Camerei de C. C. nr. 1., s-a dispus, la pct. 3, în sarcina conducerii Universității de M. și F. „. H." din C.-N., să dispună măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a neaplicării L. nr. 329/05 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional" . Prima instanța a soluționat acțiune a introductivă și a respins-o ca neîntemeiată, apreciind ca fiind temeinice și legale actele administrative emise de C. de C., ipoteză în care nu există motive de suspendare a executării deciziei de măsuri contestată. Apreciază că recursul declarat de reclamantă este neîntemeiat pentru următoarele considerente: În cererea de recurs, recurenta-reclamantă susține că Tribunalul Cluj ar fi reținut că recurenta reclamantă ar fi pornit de la o premisă aparent falsă in argumentarea punctului său de vedere, conform căreia C. de C. ar fi reținut că aceasta nu ar fi diminuat cheltuielile de personal in lunile noiembrie și decembrie 2009 și că, instanța de fond ar reținut greșit că aceste reduceri s-au aplicat in cursul celor două luni, iar sumele reținute fiind achitate ulterior salariaților universității, însă acest punct de vedere nu poate fi primit pentru argumentele ce le vom dezvolta în cele ce succed: 1).O primă precizare vizează faptul că prima instanță, în considerentele sentinței recurate, a reținut faptul că prin măsura consemnată la punctul 3 al D. nr. 1. iunie 2010 a Camerei de C. C., s-a dispus obligarea conducerii reclamantei de a lua măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a neaplicării prevederilor L. nr. 3., termenul de realizarea a acestei măsuri fiind fixat pentru data de 31 decembrie 2010. Totodată, în considerentele sentinței atacate, s-a mai reținut faptul că, prin plata ulterioară, in luna ianuarie 2010, a drepturilor salariale, reprezentând diferențe salariale reținute in lunile noiembrie și decembrie 2009, practic au fost anulate efectele dispozițiilor L. nr. 3., referitoare la diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% pentru aceste două luni. 2). De asemenea, instanța de fond a reținut și faptul că, în concret, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una dintre condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă in pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior, dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau in perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Mai mult, în considerente, instanța de fond a arătat cât se poate de limpede faptul că susținerea reclamantei, conform căreia prin executarea punctului 3 din decizie s-ar ajunge la recuperarea unor sume de bani care au fost deja reținute de la salariați, deci ar fi vorba despre reducerea pentru a doua oară a drepturilor lor bănești, nu poate fi reținută, întrucât vătămarea iminentă trebuind dovedită cu elemente concrete de fapt și nu numai presupusă sau justificată prin considerente de ordin general. 3). Subliniază faptul că Biroul Senatului U. C. - N. prin H. nr. 40 din 24 noiembrie 2009 a hotărât ca "S. aferente lunii noiembrie și decembrie 2009 se vor plăti integral. Diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% pe lunile noiembrie și decembrie 2009, conform L. nr. 3., se aplică prin reținerea sumei corespunzătoare din drepturile salariale pentru plata cu ora, pentru activitatea desfășurată în noiembrie și decembrie 2009". Această hotărâre a fost luată în vederea diminuării cheltuielilor de personal cu 15,5% pe lunile noiembrie - decembrie 2009 potrivit L. nr. 3.. Menționează faptul că această măsură care a fost luată de conducerea instituției este contrară dispozițiilor art. 10 alin. 4 din Lege nr. 3., care prevede că „În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât sa nu fie efectuate mai mult de patru zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. 1";, respectiv 15,5% lunar per salariat. 4). Conform statelor de plată privind plata cu ora pe lunile noiembrie și decembrie 2009, venitul brut al salariaților a fost diminuat cu o cotă de 85% pe lună noiembrie în sumă de 522.986 lei, respectiv 65,8% pe luna decembrie în sumă de 558.613 lei, în sumă totală de 1.081.599 lei, care reprezintă reducerea cu 15,5% a cheltuielilor de personal pe lunile noiembrie și decembrie 2009. 5). În ședința Biroului de Senat al U. C. - N. din data de 08 decembrie 2009, s-a aprobat "ca suma reținută din plata cu ora aferentă lunilor noiembrie și decembrie 2009, să se achite în luna ianuarie 2010". În baza cestei hotărâri, recurenta-reclamantă a întocmit state de plată pe diferențele salariale reținute în lunile noiembrie și decembrie 2009, în sumă totală brută de 1.081.599 lei. 6). Prin restituirea în luna ianuarie 2010 a diferențelor retinute din plata cu ora pe lunile noiembrie și decembrie 2009, au fost în fapt anulate efectele produse de aplicarea prevederilor L. nr. 3., diminuarea cheltuielilor de personal fiind egală cu zero, diminuarea cheltuielilor de personal nefiind pusă în aplicare potrivit legii. 7). Consecințele economico-financiare ale abaterii anterior menționate constau în plata necuvenită a unor drepturi salariale pe lunile noiembrie - decembrie 2009, prin neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal cu o cotă lunară de 15,5%, conform prevederilor L. nr. 3.. 8). Așa după cum corect a reținut și prima instanță și după cum se poate observa nu poate fi nicidecum vorba de o "îndoială serioasă", dat fiind faptul că decizia a cărei suspendare s-a cerut, are un caracter profund legal, deoarece sancționează acordarea ilegală, în afara legii a unor drepturi de natură salarială. 9). Nediminuarea efectivă a cheltuielilor de personal a fost generată de interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor L. nr. 3. de către conducerea recurentei-reclamante, prin reținerea a 85% și 65,8% doar la plățile cu oraîn lunile noiembrie și decembrie 2009, În vederea acoperirii cotei de 15,5% pentru Î.egul buget alocat cheltuielilor de personal. Concluzionând, arată că măsura dispusă la punctul 3 al D. nr. 1. iunie 2010 a Camerei de C. a județului C. este temeinică și legală, iar sustinerile recurentei-reclamante sunt nefondate si nu sunt Î.unite conditiile prevăzute În L. contenciosul administrativ pentru suspendarea executării actului administrativ contestat. La temeinica soluționare a pricinii, solicită instanței a avea în vedere și argumentele de fapt și de drept prezentate de pârâtă la instanța de fond, cât și jurisprudența depusă la judecarea în primă instanță. Față de cele anterior expuse, solicită a se constata că recursul declarat este nefondat și, pe cale de consecință, a se menține ca fiind temeinică și legală sentința civilă recurată, pronunțată de C. În prezenta cauză. Reclamanta recurentă U. DE M. ȘI F. "I. H." C.-N. a înregistrat la dosarnote de ședință prin care învederează următoarele aspecte: Având în vedere faptul că executarea dispozițiilor pct. 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C. are ca efect crearea unei pagube iminente, iar cererea de suspendare a executării acestor dispoziții a fost respinsă de instanța de fond, reclamanta a fost nevoită a proceda la executarea acesteia. În acest sens, prin D. nr. 250/(...) a Rectorului IMF "I. Hațeiganu" s-a dispus punerea în executare a deciziei contestate. Ca urmare a acestei decizii, prin adresa nr. 2546/(...), Biroul Senatului a hotărât recuperarea de la angajații instituției a sumelor dispuse prin pct. 3 din D. nr. 16/(...) a Camerei de C. a J. C., respectiv: - de la angajații cu funcția de bază în universitate - în 12 rate lunare - de la cadrele didactice asociate - în 6 luni, până la sfârșitul anului universitar 2010/2011 Reținerile din salariile angajaților reclamantei sunt evidențiate în centralizatorul bugetului aferent lunii ianuarie 2011 și din centralizatorul plata cu ora aferent lunii ianuarie 2001 - anexate prezentei. Prin urmare, în dovedirea condiției existenței unei pagube iminente, având în vedere motivarea instanței de fond în sensul că nu s-a probat îndeplinirea acestei condiții, prin actele anexate prezentei - de care solicită instanței a ține cont la soluționarea cauzei, dovedesc că paguba nu mai este iminentă, și este certă. Deliberând asupra recursului declarat, prin prisma dispozițiilorart. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, C. constată următoarele: Conform art. 14 alin. 1 din L. 5. ,, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond..,,. De asemenea, potrivit art. 15 alin 1 din același act normativ: ,,Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.,, Din textul enuntat, asa cum a fost interpretat de doctrina si practica judiciara constanta rezulta doua conditii esentiale cumulative pentrudispunerea suspendarii unui act administrativ, subsecvent declansarii procedurii prealabile: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din L. 5. care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,. Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată . Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public. În speță, prin decizia nr. 16/(...), emisă de C. de C. a jud. C. s-a dispus luarea, de către conducerea UMF I. H. C., a măsurilor necesare în vederea recuperării prejudiciului cauzat ca urmare a neaplicării, potrivit prevederilor legale, a L. 329/(...). Potrivit actului normativ menționat, toate autoritățile și instituțiile publice aveau obligația de a proceda la diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% pe lunile noiembrie, decembrie 2009. Prin hotărârea nr. 40/(...), Biroul Senatului UMF C.-N. a stabilit că ,, salariile aferente lunii noiembrie și decembrie 2009 se vor plăti integral. Diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5. lunile noiembrie și decembrie 2009 , conform L.3. se aplică prin reținerea sumei corespunzătoare din drepturile salariale pentru plata cu ora pentru activitatea desfășurată în noiembrie și decembrie 2009. Conform statelor de plată privind plata cu ora pe lunile noiembrie și decembrie 2009 venitul brut al salariaților a fost diminuat cu un procent de 85% pe luna noiembrie și 65,8% pe luna decembrie 2009, care reprezintă un procent de 15.5% a cheltuielilor de personal pe cele două luni. Ulterior, la (...), în ședința Biroului de Senat din (...), s-a aprobat ,, ca suma reținută din plata cu ora aferentă lunilor noiembrie și decembrie 2009 să se achite în luna ianuarie 2010. Prin această modalitate de ,, aplicare,, a dispozițiilor L.329/2010, se creează, la nivelul aparenței, impresia că scopul urmărit de legiuitor, respectiv reducerea efectivă a cheltuielilor de personal în perioada de la intrarea în vigoare a actului normativ și până la (...) a fost eludat de către recurenta reclamantă. Art. 10 alin. 1 al L. nr. 3. prevede: „în vederea încadrării in constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, in perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finantare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, in medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri …"; În ceea ce privește diminuarea cheltuielilor e personal aferente lunii noiembrie 2009, este evident faptul că L.3. nu poate fi aplicată decât de la momentul intrării ei în vigoare respectiv procentul de diminuare salarială de 15.5% trebuie raportat la sumele cuvenite salariaților pentru perioada (...)- (...). Calculul efectiv realizat de către C. de C. C. trebuie însă analizat în cadrul acțiunii de fond, nicidecum pe calea cererii de suspendare, când se încearcă doar o analiză formală a actului administrativ. C. apreciază că această condiție, a cazului bine justificat, nu este dovedită în speță, actul administrativ contestat neprezentând indicii temeinicie care să conducă la concluzia că legalitatea sa poate fi pusă sub semnul îndoielii. C. nu achiesează însă la concluzia T. potrivit căreia condiția pagubei iminente nu a fost dovedită cu elemente concrete, de fapt. Emiterea D. nr.250/(...) a rectorului UMF I. H., prin care s-a dispus punerea în executare a deciziei Camerei de C. C. prin recuperarea, în rate lunare, a sumelor apreciate a fi achitate nelegal, este în mod evident generatoare de pagubă pentru salariați cărora, începând cu luna ianuarie 2011, li se diminuează în mod corespunzător veniturile salariale. Cum cele două condiții - cazul bine justificat și paguba iminentă - trebuie îndeplinite cumulativ, C. apreciază că, în speță, nu se poate face aplicarea art. 14,15 din L.5.. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, C. va respinge recursul declarat de U. DE M. ȘI F. „. H. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3742 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de U. DE M. ȘI F. „. H. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3742 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 4152/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2579/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
