Decizia civilă nr. 2683/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2683/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. S. împotriva Sentinței civile nr. 3987 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 540900063 din (...), aflată la fila 15 din dosar și timbru judiciar de 1 leu.
Se constată că recursul este declarat în termen, iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3987 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. S. în contradictoriu cu P. M. C.-N.. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin dispoziția nr.443/(...), primarul municipiului C.-N. a dispus mutarea reclamantului începând cu data de (...) pe funcția publică de execuție - consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 2355 lei, care cuprindea sporul de vechime și sporul de stabilitate,precum și spor pentru titlul științific de „. în cuantum de 244 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este art.91 alin. 2 lit.b din L. nr.1., precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001, iar prin D. nr.661/(...) s- a dispus reîncadrarea reclamantului începând cu data de (...) în funcția publică de conducere șef serviciu, treapta 2 de salarizare, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 3838 lei, care cuprindea indemnizația de conducere, sporul de vechime, sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, spor pentru titlul științific de „. precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 243 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.3282/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 2274 lei, care includea și sporul de vechime și spor pentru titlul științific de „.. De asemenea, la data de (...) s-a mai emis dispoziția nr. 3452 privind modificarea și completarea art.2 din D. nr. 661/(...) prin care s-a stabilit că drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt: salariul de bază în cuantum de 3399 lei, care cuprindea salariu de merit, indemnizația de conducere, sporul de vechime și spor pentru titlul științific de „., eliminându-i-se sporul de stabilitate. Întrucât reclamantul a apreciat că aceste din urmă dispoziții sunt nelegale, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că Ordinul comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță. Aspectul esențial ce trebuie lămurit reține instanța este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceluiași reclamant conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța mai reține și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Tot astfel mai reține instanța că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 30 alin.5 din L. nr.3. și nici cele ale art.7 alin.2 din lege deoarece acestea nu pot valida sporuri nelegale stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantului a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit. Referitor la argumentele vizând retroactivitatea precum și abrogarea/anularea actului administrativ reține instanța că dispozițiile contestate sunt într-adevăr, acte administrative emise de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care sunt emise în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin aceste acte nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actele recunosc existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fostabrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actele în litigiu, acestea fiind legal emise în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Cu privire la cererea de suspendare reține instanța că reclamantul nu a adus elemente care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantului potrivit căreia prin lipsirea de salariu s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de neplata salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv salariul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că dispozițiile primarului sunt nelegale, sumele de bani cu care le-au fost diminuate veniturile funcționarilor publici le vor putea fi restituite. Dimpotrivă, dacă acțiunea lor ar fi respinsă pe fond, sumele de bani primite ca urmare a suspendării executării dispoziției ar trebui ulterior restituite, ceea ce ar duce la o reducere temporară și mai accentuată a veniturilor lunare. Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul susținând că în modsuperficial și eronat a reținut instanța că sporul de stabilitate este lipsit de temei deoarece legalitatea contractului colectiv și respectiv sporul de fidelitate au fost confirmate încă din anul 2003 prin hotărâre irevocabilă. Tot astfel arată recurentul că eronată este și reținerea cu privire la cerere. A., în privința argumentului adus de instanță constând în aceea că contractul colectiv a fost încheiat după publicarea L. nr.3. este lipsită de relevanță în condițiile în care este de notorietate împrejurarea că acest act normativ intră în vigoare la (...). Practic instanța de fond a confundat data publicării în Monitorul Oficial a legii cu data în vigoare a legii abordare ce contravine dispozițiilor constituției. Cu privire la argumentul adus de instanță că sporul de stabilitate excede prevederilor L. se arată de recurent că trebuie a se observa că sporul de stabilitate nu excede dimpotrivă este confirmat de notele de la anexa I/2 și I. pentru salariații personal contractual respectiv funcționarii din administrația publică din municipiu. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de acest spor inclus în baza contractului sau acordului colectiv de muncă ori în baza unui act administrativ, acesta trebuie inclus în salariu de bază în temeiul art.3 lit.c, art.7 alin.2, art.30 alin.5 coroborat cu notele din anexă din L. nr.3. texte reiterate de art.5 alin.1 lit.a și art.10 din OUG nr.1/2010 și mai ales confirmate de decizia CC . Acesta era obiectul cauzei, instanța a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia dispoziției nr.661/(...) prin raportare la aceste dispoziții respectiv prin raportare la salariul avut în plată la (...) și cel stabilit în urma concedierii. Ceea ce s-a omis a se observa sub acest aspect al încheierii și negocierii sporului de stabilitate după publicarea în monitor a L. nr.3. este că la nivelul precizat și anterior în actele de negociere colective ultimul fiind contractul/acord nr.1193/2006 și în vigoare până la (...) respectiv (...) când a fost încheiat -pentru continuitate) acest nou contract/acord cu clauze similare. Cât privește argumentul adus de instanță constând în aceea că sporul contravine dispozițiilor art.12 alin.2 din L. nr.130/1996 arată recurentul că practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (decizia CC380/2004 și nr.46/2008) a concluzionat că toate convențiile colective prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute drepturi având ca temei principiul negocierilor colective în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii.In aceste conditii interpretand sistematic și per a contrario dispozițiile art.8 și 12 din L. nr.130/1996 și ținând seama de principiile ce stau la baza raporturilor de muncă rezultă că personalul din instituții bugetare poate negocia prin acorduri/contracte clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispozițiile legale. Salarizarea personalului din instituții publice este reglementată de dispozițiile art.31 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor și respectiv art.155 și urm. din L. nr.53/2003 potrivit cărora salariul este compus din salariu de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în sporuri și drepturi suplimentare. Ca atare din interpretarea normelor citate rezultă că personalul instituțiilor publice are dreptul de a negocia prin acorduri drepturi. În ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicia a dispoziției arată recurentul că a fost în afara legii controlul AJPS aceasta neavând nici un fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. La data adoptării dispoziției nr.3452/2010 Ordinul nr.(...) indicat ca temei legal era abrogat prin ordinul comun al M. și NFP nr.(...) - art.3.De altfel se arată acest ordin a fost declarat și nelegal de instanță iar dispoziția inițială controlului nu a fost contestată. În plus adresa AJPS nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului ci o operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de recomandare a unei instituții locale fără atribuții în această materie. Pe fondul cauzei arată recurentul că dispoziția nr.3452/(...) prin care se impune modificarea dispoziției inițiale nr.661/(...) privind reancadrarea recurentului să stabilirea drepturilor prin neincluderea în salariu de bază a sporului de stabilitate și dispoziția nr.3282/(...) pentru modificarea dispoziției nr.443/(...) referitoare la stabilirea salariului și sporurilor începând cu (...) prin neincluderea în salariu bază a sporului de stabilitate încalcă mai multe principii: principiul ca la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie: principiul luării în considerare a tuturor sporurilor indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale ,principiul privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecția banilor. Mai arata recurentul că dispoziția prin care se elimină sporul conduce la diminuarea drepturilor deși acestea erau recunoscute și stabilire prin contractul/acordul colectiv de muncă; consființite prin hotărâre judecătorească și însușite prin HCL nr.554/2009 și nr.122/2009 și în consecință drepturicâștigate ce impun o speranta legitimă la plată. Temeiurile legale ale acordării acestui spor în salariu de bază începând cu ianuarie 2010 mai arată recurentul sunt art.3 lit.c , art.7 alin.2 art.30 alin.5 din L. nr.3., art.10 din OUF nr.1/2010. Prin urmare concluzionează recurentul dispoziția intimatului emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii a negat un drept salarial câștigat prin negociere colectivă consființit prin acte administrative și chiar judecătorești ceea ce conduce la diminuarea distinctă a drepturilor sale salariale. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a arătat în esență că sporul de stabilitate nu era prevăzut de legea salarizării aplicabilă până la (...) pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelordosarului, a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii. A., susține recurentul că sporul de stabilitate eliminat prin actul contestat a fost stabilit anterior prin acordul colectiv încheiat la nivelul primăriei negociat pentru personalul și confirmat prin hotărâri ale consiliului local. Cele avute în vedere de recurent nu pot fi reținute deoarece autoritatea emitentă a deciziei contestate este obligată a adopta măsuri conform dispozițiilor instituite prin lege. În cauză L. nr.330/2010 și OUG nr.1/2010 acte normative ce reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor stabilesc că nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru nr.3.. Ca atare legea stabilește nevalabilitatea acordurilor sau actelor administrative încheiate cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor. Drepturile invocate în contextul acordului nu au baza legală și nu pot fi validate din perspectiva limitelor imperative stabilite pe cale contractantă/negociere a unor componente a salariului funcției publice prevăzute de art,72 din L. nr.188/2009. Potrivit acestui din urmă act normativ se pot negocia prin reprezentanți încheierea de acorduri doar cu privire la măsuri exprese ce vizează condițiile de muncă, sănătate, perfecționare profesională și nu drepturi bănești sume cu caracter de prime, sporuri. Prin urmare în condițiile în care sporurile , primele nu sunt expres prevăzute ca putând fi negociate nu se poate susține că aceste drepturi - sporuri de stabilitate cuprinse în acorduri/contracte au o bază legală. Așa fiind doar sporurile stabilite în plată la finele anului 2009 urmau a fi acordate nu și cele stabilite contrar dispozițiilor legale pentru ca în sensul acestora sunt prevederile din L. nr.3. iar din această perspectivă reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite., Se susține însă de recurent că acordul nu ar fi nelegal deoarece prin hotărâri ale consiliului local ar fi fost confirmate și ca atare este obligatoriu . Împrejurarea nu are relevanță pentru că legea stabilește expres că toate acordurile colective și actele emise cu nerespectarea prevederilor legale nu sunt aplicabile, că autoritățile deliberative au obligația adoptării de măsuri cu respectarea legii astfel că această din urmă autoritate deliberativă avea obligația aplicării legii statutului funcționarului și respectiv a actului normativ superior. L. nr.1. a statuat că nu pot fi negociate în cazul funcționarilordrepturi salariale ci măsuri sociale,de perfecționare, iar L. nr.3. și OUG nr.1/2010 au statuat că astfel de acte prin care s-au stabilit drepturi cu încălcarea prevederilor să nu fie luate în considerare așa încât prin emiterea deciziei contestare intimatul nu a făcut altceva decât a lua măsuri în conformitate cu legea. Legat de aceasta susține recurentul că sporurile se prevăd prin note, însă se omite a se avea în vedere că L. nr.330/2003 preia situația instituită de L. nr.1. în contextul căreia nu pot fi negociate prestații suplimentare atunci când prevede expres anexa 3 care sunt sporurile și alte drepturi acordate funcționarilor. Cât privește sporul de stabilitate potrivit acestei legi el nu se regăsește printre acestea. Chiar dacă se relevă in nota acordarea sporurilor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază nu trebuie omis că cele statuate prin acorduri colective trebuie să fie adoptate cu respectarea legilor în vigoare la emiterea lor si care nu exced legii. Or,asa cum s-a aratat sporul nu putea fi negociat in conditile legii 1..Prin urmare criticile recurentului legat de confirmare prin HCL, obligativitate și statuare nu pot fi primite și vor fi respinse. Respinse urmează fi și susținerile cu privire la faptul că acordul colectiv de muncă nu a făcut obiectul acțiunii, instanța nefiind investită cu cercetarea legalității acordului deoarece în condițiile art.10 din OUG nr.1/2010 instanța era obligată să procedeze la cercetare. Ori din această perspectivă a arătat instanța că aspectul esențial de lămurit era acela de a ști dacă sporul de stabilitate prevăzut în acord și aflat în plată la 31 decembrie 2009 era legal acordat. Urmărind a stabili în condițiile normei arătate legalitatea stabilirii sporului prin acord prima instanță corect s-a raportat la dispozițiile legii nr.1. reținând că prin acord se pot stabili măsuri de ordin social, condiții de muncă. Prin urmare raportat la obligativitatea instituită de lege nu se poate sustine ca a fost încălcat principiul disponibilității atunci când a fost analizată legalitatea dreptului invocat. Nu se poate reține însă nici susținerea că sporul a fi fost confirmat din anul 2003 prin hotărâre judecătorească deoarece în discuție nu a fost pus acordul din acel an iar de atunci au survenit o serie de acte normative cu aplicare imediată ce au determinat schimbarea situației juridice a funcționarului public și au impus aplicarea actului superior legea sau ordonanța. Nici susținerile că în speță nu erau aplicabile anumite dispoziții că sporul era în vigoare nu pot fi reținute deoarece nu se pot valida sporuri nelegal stabilite pentru simplul fapt că se aflau în plată la finele anului 2009. Mai susține recurentul că agenția nu avea competența de a face verificări. Chiar dacă s-ar trece peste reținere că prin ordin agenția avea stabilită o competență specială în sarcina agenției nu se poate omite că autoritatea intimată avea obligația de a adopta măsuri în conformitate cu legea. Ori așa cum s-a arătat drepturile evocate sunt stabilite în condițiile în care legea funcționarului nu permite negocierea iar L. nr.3. și ordonanța nr.1/2010 stabilesc expres drepturile salariale. Aceste acte normative sunt accesibile previzibile și predictibile și îndeplinesc exigențele conform interpretărilor contestate în practica CEDO - cauza R. contra României. Ca atare în condițiile reglementărilor arătate susținerile recurentului sunt nefondate și urmează a fi respinse. Și celelalte susțineri referitoare la retroactivitate la, abrogare, anulare nu pot fi reținute. D. contestată este un act administrativ emis de persoana careare competența numirii în funcție - primarul - în executarea L. nr.3. în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act se aplică în concret dispozițiile legii privind sistemul unitar al salarizării. Cu alte cuvinte actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi și obligații în condițiile L. nr.3. având astfel caracter declarativ și deci cu efecte corespunzătoare date de această lege. În plus nu trebuie omis că legea conferă posibilitatea intrării în legalitate a asigurării principiului constând în statuarea drepturilor în conformitate cu legea și a aplicării actului normativ superior. Așa fiind criticile recurentului sunt nefondate. Nefondate sunt și restul susținerilor recurentului deoarece un spor nu poate fi validat în cazul în care a fost nelegal stabilit. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul T. S. împotriva sentinței civile nr. 3987 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabila. Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. P.
| ← Decizia civilă nr. 110/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 40/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
