Decizia civilă nr. 2528/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2528/2011
Ședința ta de 01 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. B.
JUDECĂTOR : F. T. JUDECĂTOR : M. H.
GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. A., împotriva sentinței civile nr. 6525 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite
- taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 21,5 lei, achitată cu chitanța nr. 1105330007 din (...), aflată la fila 10 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 6525 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al Tribunalului S. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. A., împotriva D. G. A F. P. S. - A. F. Z.. Pentru a dispune astfel instanța reține că, fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie să se facă prin raportare la art..90 din Tratat, precum și la jurisprudența C. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . prin urmare, întrucât taxa este stabilita în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsă în O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plată și poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import să nu depășească valoarea reziduală a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei în care a statuat că’’ articolul 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxă de înmatriculare atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."; Prin urmare, O. nr.5. , varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O., respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 din Tratatul CE. Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta C. A. susținând că prin hotărâre s-au adus argumente ipotetice și fără legătură cu obiectul cauzei dedus judecății. Raportat la dispozițiile art. 148, alin. 2 și 4 din Constituție instanțele de judecată aduc la îndeplinire obligațiile din actul de aderare și din Tratatele constitutive ale U.E. ( ... ) In acest sens Tribunalul Sălaj a făcut o corectă aplicare a acestui text de lege. A constatat, astfel, incompatibilitatea dintre art. 2141 - 2143 C.fis. față de art. 90 din T., și pe cale de consecință a dispus restituirea taxei speciale de prima înmatriculare cu dobânda legala aferentă. Este o hotărâre justă și temeinică și exprimă un adevăr judiciar consacrat pe de altă parte și în jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauze cu obiect asemănător. Cu titlu de exemplu se poate aminti: C- 290/2005 și C- 333/2005 Nadasdi și Nemeth (Ungaria), Cauza - 313/2005 Brezezinski (Polonia), Cauza - 375/1995 Comisia E. împotriva Greciei. In pronunțarea acestei hotărâri instanța a respectat dispozițiile art. 90 din T.(actual 110 TUE), principiile dreptului comunitar (respectiv aplicarea imediata, directă și cu prioritate a normelor dreptului comunitar (art. 220 T.), principiul solidarității (art. 10 T.) și cel al egalității ) dar și jurisprudența Curții (referitor la art. 234 T.). Cu privire la acest ultim articol Curtea precizează că jurisdicțiile naționale sunt obligate să supună Curții toate chestiunile de interpretare ridicate în fața lor; totuși, precizează aceasta instanța, "este inutilă o interpretare (pe temeiul art. 234) atunci când chestiunea prejudiciala ridicată este materialmente identică cu o chestiune care a făcut deja obiectul unei hotărâri cu titlu prejudicial într-o speță analoagă". Referitor la apărările pârâtei privind intrarea în vigoare a O. nr. 5. si obligativitatea instanței de a face aplicarea prevederilor acestui act normativ. Nelegalitatea taxei speciale de prima înmatriculare este recunoscuta de însuși emitentul acestui act normativ (Guvernul României). Aspect care rezultă din preambulul noului act (O. 5.) "necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței C.E.J". Pe cale de consecință, când însăși Statul Român recunoaște nelegalitatea acestei taxe restituirea integrală a acesteia se impune în mod obligatoriu. Curtea E. de Justiție, confruntându-se cu astfel de situații, a decis că statele membre trebuie să asigure rambursare a taxelor colectate cu încălcarea prevederilor T. Comunității Europene pentru a da astfel prioritate principiilor ce guvernează autonomia procedurala și îmbogățirii fără justă cauză. Totodată, s-a mai decis ca în astfel de cauze trebuie plătite și daune pentru pierderile suferite. (ex. C - 129/00 Comisia c. Italia, c- 68/79 Hans Just c. Ministere danois des import et accises). Cu privire la O. U. nr. 5., și cu referire în mod special la art. 11, mai arată faptul că, deși s-a invocat ca ar fi neconstituțional, Curtea a decis ca prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constituționalitate și ca rămâne în sarcina instanțelor de judecata de a face aplicarea directă dreptului comunitar în raport cu cel național. Cu privire la apărările pârâtei în ceea ce privește dobânda legală aferentă sumei solicitate pentru restituire. În privința dobânzii arată recurenta că sunt incidente dispozițiile art.124 alin.2 și art.120 alin.7 C.proc.civ. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că nu s-a urmat procedura, adresa nu este act administrativ, iar normele interne nu sunt contrare normelor comunitare. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Prin demersul introductiv de instanță recurenta a solicitat anularea parțială a deciziei 34747/2010, obligarea A.F.P. la restituirea sumei de 1953 lei cu dobânda legală prevăzută de art.124 C., precum și la plata cheltuielilor de judecată. În susținere se arată că refuzul restituirii diferenței de taxă este nejustificat întrucât încasarea sumelor este nelegală din perspectiva normelor comunitare, respectiv normele interne art.214 C,fiscal în baza cărora a fost achitată nu sunt compatibile; această nelegalitate fiind constatată și de instanțele naționale în alte cauze. Sub acest aspect Curtea E. confruntându-se cu astfel de situații, a decis că statele membre trebuie să asigure rambursare a taxelor colectate cu încălcarea prevederilor T. Comunității Europene pentru a da astfel prioritate principiilor ce guvernează autonomia procedurala și îmbogățirii fără justă cauză. Totodată, s-a mai decis ca în astfel de cauze trebuie plătite și daune pentru pierderile suferite. (ex. C - 129/00 Comisia c. Italia, c- 68/79 Hans Just c. Ministere danois des import et accises). Cu privire la dobânda se arată că acesta se întemeiată pe art.124 C. iar pe de altă parte pe prevederile comunitare. A. în cauza 147/01 Spa San Giorgio Curtea E. de Justiție a reținut că organele fiscale din statele membre nu au dreptul să se îmbogățească reținând, în tot sau în parte, taxele prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sau beneficiind de sumele generate de aceste taxe. În cauză este evident că pe această perioadă pârâta a realizat o îmbogățire fără justă cauză. Curtea E. a Drepturilor Omului a reținut, de asemenea, în cauza Eko- Elda Avee c. Grecia, că refuzul autorității elene de a plăti societății reclamantedobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite în plus, reprezintă o violare a art.1 din protocolul adițional nr.1 la C., care garantează dreptul la respectiv proprietății. Plecând de la cele invocate Curtea reține că Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 parag. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Cât privește prevederile O. nr. 5., instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrarănormelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar. De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni. Pe de altă parte, dispozițiile O. nr. 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la (...) nu se mai încasează. Cum suma achitată de reclamant nu a fost datorată, Curtea apreciază că taxa trebuie restituită iar faptul că a fost achitată voluntar este irelevant deoarece nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării în România. Cu toate acestea susținerile reclamantei cu privire la dobânda nu pot fi reținute deoarece art.124 C. nu este aplicabil. În această privință Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului pentru lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG 9/2000 pretenții pe care reclamanta nu le-a formulat. Prin urmare susținerea urmează a fi respinsă. Respinsă urmează a fi și susținerea reclamantei în privința anulării deciziei 34747. După cum se observă din conținutul actului depus la dosar aceasta este o adresă de comunicare acest act nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 din L. 554/2004, astfel în cât se impune respingerea acestui petit. În fine, se susține de intimate că acțiunea ar fi inadmisibilă. Susținerea nu poate fi reținută deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 in lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permităpersoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Aceasta dispoziție solicita deci o cale interna de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiata pe dispozițiile convenției, dar care sa ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marja de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementării, cât și al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de C. A.,si va modifica hotararea conform dispozitivului. Totodata in baza art 274 c. pr. Civ.va obliga intimata A. achite recurentei cheltuieli de judecata la fond si recurs in suma de 65,4 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de C. A. împotriva sentinței civile nr.6515 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva A.F.P. Z. . Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1053 lei. Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr.34747 din (...) a AFP Z.. Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a dobânzilor fiscale. Obligă intimata AFP Z. la plata în favoarea recurentei a sumei de 65,4 lei, cheltuieli de judecată în fond și recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G REFIER M . B. F. T. M. H. DANILEA C. Red.FT Dact.SMD/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 5342/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
