Decizia civilă nr. 3296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3296
Ședința publică din 19 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTORI : A. C.
C. P.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC 2M A. S. B. M. împotriva Sentinței civile nr.5446 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.(...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata I. P. J. M. - S. P. C., R. P. DE C. ȘI Î. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei-întâmpinare prin care se relevă că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, reiterând susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentei, concluzii scrise, însoțite de dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr.5446 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. 2M A. S., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta deține un autoturism , anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în R. i s-a solicitat de către pârâtă să facă dovada achitării taxei de poluare în temeiul OUG 5.,urmare a cererii sale formulate la data de (...). Pârâta a respins cererea reclamantului, invocându-se prevederile legale referitoare la condițiile de înmatriculare fără plata taxei în care acesta nu s-ar fi încadrat. Instanța a constatat că potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), iar obligația de plată a taxei intervenite cu ocazia primei înmatriculări a unui a unui autovehicul în R. (art. 4 lit. a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data de (...), instanța apreciază că norma de drept intern nu este neconformă cu art. 90 din TCE, actual art. 110 TFUE. Potrivit OUG 5., astfel cum au fost modificată prin OUG 1. care a abrogat începând de la 15 februarie 2010 scutirea acordată în temeiul OUG 218/2008, obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări unui autovehicul în R., fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din cuprinsul OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului,adică ulterior modificărilor aduse prin OUG 1. ), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul CE. Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual,de starea tehnică și nivelul de dotare iar cu ocazia calculului taxei se acordă reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Potrivit art.8 alin.1 și 2 din OUG nr. 5. „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în R., potrivit prevederilor alin. (2). Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național";. Așadar taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autovehiculul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate reține o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei. În consecință, instanța a reținut că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul cererii de înmatriculare formulată dereclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful I din T.ul CE și se poate așadar concluziona că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. I din T.ul C. E.. Reglementată, în acest mod, taxa de poluare nu mai apare a fi destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Scopul general al art. 90 TCE (art. 110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, la această concluzie a ajuns însăși Comisia Europeană în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, din a cărei propunere de clasare a plângerii nr. 2009/2002 care se referă la taxa de poluare din R. (propunere publicată în Jurnalul Oficial al U. E. nr. C 29/8 din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5., aplicabil în speță), instanța va cita în continuare aspectele relevante: „Mai întâi, trebuie reamintit că din păcate nu se poate vorbi despre o armonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE și, ca atare, nimici nu împiedică statele membre să perceapă asemenea taxe, ele fiind libere să decidă cuantumul și metodele de calcul. T., această libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor T.ului privind funcționarea U. E. (TFUE), în special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone și al celor care provin din alte state membre. Departamentul responsabil al Comisiei, după analizarea OUG nr. 218/2008, a conchis că aceasta nu respectă art. 110 din TFUE, de vreme ce anumite mașini uzate par suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. S-a constat că scutirea acordată în temeiul OUG nr. 218/2008 nu pare să se bazeze pe criterii obiective, tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. A. fapt a fost considerat incompatibil cu art. 110 din TFUE și, prin urmare, la 26 iunie 2009, Comisia a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insistă ca R. să M. aceste prevederi controversate (IP/09/1012). La 28 septembrie 2009, autoritățile române au răspuns printr-o scrisoare în care își exprimau poziția față de chestiunea în discuție și, la 12 ianuarie 2010, au informat Comisia cu privire la existența O. nr. 1. de abrogare, cu începere de la 1 ianuarie 2010, a scutirii acordate în temeiul OUG nr. 218/2008. În acest context, departamentul responsabil al Comisie este de părere că autoritățile române au luat măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare și, în momentul de față, se pare că legislația română privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conformă cu art. 110 din TFUE. Din acest motiv, departamentul responsabil va propune Comisiei clasarea cazului. RO C29/8 Jurnalul Oficial al U. E. (...)."; Pentru aceste considerente instanța a apreciat că taxa pe care reclamantul este obligat să o achite pentru înmatricularea autoturismului său nu apare ca fiind contrară normelor comunitare, motiv pentru care cererea a fost respinsă. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri susținând în esență că prima instanță a pronunțat hotărârea urmare a aplicării greșite a prevederilor legale fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ . Recurentul a învederat că tribunalul a ignorat în soluționarea cauzei principiile dreptului comunitar ,care ar fi fost prioritare și în baza cărora trebuia stabilit că taxa de poluare este contrară acestora ,astfel că solicită admiterea recursului și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată . Analiza recursului realizată în raport de motivele invocate și dispozițiile legale determinate ca fiind incidente , relevă următoarele : În cauza de față tribunalul nu a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art. 2 din Legea contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp art 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Refuzul nejustificat al autorității presupune un exces de putere și o apreciere discreționară. Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din Legea contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului comunitar , în speță art. 110 din TFUE, a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în procedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din TFUE din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pârâta s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității, dispozițiile analizate nu sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată ca atare fondată. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S. 2M A. S. împotriva sentinței civile nr.5446 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtei I. P. J. M. - S. P. C., R. P. DE C. ȘI Î. V. și în consecință obligă pârâta să procedeze la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca FORD TRANZIT serie sașiu WFOAXXBDFA4S10586. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. A. C. C. P. G. M. ȚAR R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.M. H.
| ← Decizia civilă nr. 2528/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3895/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
