Decizia civilă nr. 2623/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2623/2011
Ședința ta de 08 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : F. T.
JUDECĂTOR : M. H.
JUDECĂTOR : M. B. GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4971 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., F. P. A C. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 21,5 lei, achitată cu chitanța nr. 11060610031 din (...), aflată la fila
13 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata D. S., în nume propriu și în numele A. F. P. N., a depus la dosarul cauzei un întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar intimatele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și a prevederilor OG nr. 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr.4971 pronunțată la data de 15 oct.2010 în dosar nr. (...) al T.ui S. a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei S. R. S., împotriva pârâtei D. - A.-Z. privind anularea adresei nr.6395/(...) și restituirea taxei de poluare; respinsă cererea de chemare în garanție a M.UI M.LUI- A. F. DE M.. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, însă această taxare trebuie să se facă prin raportare la art.90 din T., precum și la jurisprudenta C. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare și de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsura ce performanțele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O.U.G. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second- hand de import sa nu depășească valoarea reziduală a taxei existente intr-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei în care a statuat că’’ articolul 90 par.1 din T.ul instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasată în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."; Prin urmare, O.U.G. nr.5. , varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O., respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 din T.ul CE. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului și rejudecând a fi anulată adresa nr.6395/(...) emisă de intimata, obligarea intimatelor la restituirea sumei de 12.802 lei achitată cu titlu de taxă de poluare; obligarea la plata dobânzii fiscale și până la data plății efective; precum și la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea celor solicitate se arată că instanța este chemată să facă aplicarea dreptului comunitar în condițiile în care legea internă contravine acestuia. Conform art.148 alin.4 din Constituție, Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2. De altfel, prin L. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., S. Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratele originare ale U. E.. În ceea ce privește jurisprudența Curții E. de J. arată recurenta că sunt elocvente deciziile pronunțate. Astfel, în cauza Costa/Enel, Curtea a statuat că legea care se îndepărtează de T. nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura originară și specială a acestuia, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași hotărâre a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre statuând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și față de dreptulnațional ulterior. Or, în cazul de față tocmai dreptul național ulterior, respectiv L. 3. prin care a fost introdusă taxa specială auto contravine dreptului comunitar. Într-o altă cauză, respectiv cauza Simmenthal Curtea a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă dreptul intern contravine dreptului comunitar, fără a aștepta eliminarea reglementărilor naționale pe căi constituționale. În alte două cauze, respectiv N. și N. U. cauza nr.C290/05) și Brzezinscki (Polonia cauza nr.C-313/05), Curtea a statuat că taxe similare cu taxa specială pentru autoturisme prevăzute în legislațiile celor două state sunt incompatibile cu dispozițiile art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al U. E.. În esență, se poate reține fără nici un dubiu că guvernul a înlocuit taxa deprimă înmatriculare tot cu o taxă de primă înmatriculare, care însă are altă denumire și se calculează altfel, însă factorul generator al acesteia este tot prima înmatriculare, motiv pentru care este în contradicție cu principiul liberei concurențe. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatele au arătat că adresa a cărei anulare se cere nu este un act administrativ în sensul art.2 lit.c din L. 554/2004; că recurenta a ignorat procedura prevăzută de lege în contestarea actului de impunere și prin urmare acțiunea ar fi inadmisibilă. Cu privire la fond arată intimatele că își mențin punctul de vedere exprimat în fața primei instanțe cât și cererea de chemare în garanție. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Recurenta reclamantă a achitat la (...) cu titlu de taxă de poluare suma de 12.802 lei iar în cursul anului 2010 a solicitat restituirea în considerarea că taxa reținută în contextul dispozițiilor OUG 5. este contrară normelor comunitare. Ulterior intimata AFP N. a comunicat recurentei că a procedat la calculul taxei în condițiile OUG 5.; la data achitării au fost respectate prevederile actului normativ și atâta vreme cât legea fiscală prevede expres plata, această taxă este legal datorată și nu poate fi restituită. În aceste condiții recurenta s-a adresat instanței susținând în esență că taxa contravine normelor comunitare. Plecând de la cele susținute de părți trebuie observat că în prezent compatibilitatea OUG 5. cu prevederile dreptului U. în speță art.110 din TFUG incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazieimportate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Ca atare susținerile reclamantei referitor la restituirea taxei sunt întemeiate. Desigur se susține de intimate că nu s-a urmat procedura și ca atare acțiunea era inadmisibilă. Această susținere nu poate fi primită deoarece se omite a se vedea că prin hotărârea din (...) în cauza Rotaru împotriva R., Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit că art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiata pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punctde vedere al reglementării, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridică suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP B. M. nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente conduc la concluzia că sancțiunea inadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantei recurente. Se mai susține de intimați că solicitarea recurentei reclamante privind anulare act nu poate fi admisă. Sub acest aspect Curtea reține că adresa evocată nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 din L. 554/2004, astfel că solicitarea recurentei se impune a fi respinsă. Respinse urmează a fi și susținerile recurentei reclamanta în privința dobânzii fiscale dat fiind că art.124 C.proc.fiscală nu este aplicabil. În opinia curții neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară asumată de R. ca stat membru justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului în contextul în care legislația internă contravine normelor comunitare, pe temeiul prevederilor OUG 9/2000. Însă în cauză nu s-a invocat de recurentă un atare temei. În fine cu privire la chemarea în garanție Curtea reține ca fiind pe deplin aplicabile prevederile art.60-63 C.proc.civ., textul OUG nr.5. cuprinzând suficiente prevederi care să asigure și să garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului că suma plătită la trezorerie a fost achitată în contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat în HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. Așadar, față de cele arătate în baza art.312 C.proc.civ. coroborat cu art.20 din L. 554/2004 Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica hotărârea conform dispozitivului. Totodată reținând incidența art.274 C.proc.civ. Curtea va obliga pârâta intimată să plătească recurentei reclamante suma de 65,4 lei cheltuieli la fond și în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL împotriva sentinței civile nr. 4971 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modific ă în sensul că admite în parte acțiunea formulată de către reclamantă și obligă pârâta A. N. să restituie acesteia suma de 12.802 lei, taxă de poluare. Respinge restul pretențiilor formulate. Admite în parte cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. B. să restituie pârâtei A. N. suma de 12.802 lei. Obligă pârâta A. N. să plătească reclamantei SC R. SRL suma de 65,4 lei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER F. T. M. H. M. B. D. C. Red.FT Dact.SMD/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 3229/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1040/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
