Decizia civilă nr. 3651/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3651/2011
Ședința publică de la 07 O. 2011
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. S., intimat A. F. P. A O. ȘIMLEU S., intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 628 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a respins excepția inadmisibilității formulării cererii de restituire invocată de pârâte.
În final, s-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulată de pârâte precum și cererea reclamantului pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prealabil analizei fondului pricinii, prima instanță, conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., a soluționat cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii de restituire invocată de pârâte în întâmpinare.
A., excepția inadmisibilității cererii de restituire pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a fost respinsă având în vedere că art.1 alin.1 din L. nr.
554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Potrivit art. 205 alin 1 Cod Procedură Fiscală, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Așadar, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art.7 din L. nr.554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, cererea reclamantului de încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art.11 din L. nr. 554/2004
Conform dispozitiilor din capitolul I pct. 3 ali.1 din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura conditie fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
De altfel, în cazul în care o taxa a fost încasată în baza unei legislații interne contrara normelor comunitare, se aplica principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia.
In astfel de situații Curtea de Justiție a decis ca statele membre trebuie sa asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din
Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurala si îmbogățirea fară justa cauza. Totodată, a mai decis ca in astfel de cauze pot fi plătite si daune pentru pierderile suferite(C.,cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum si cauza conexata nr.C-
290/05 si C-333/05 Akos Nadasdi si Ilona Nemeth parag..61-70).
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în R. a autovehiculului cu nr. de identificare W., reclamantul P. C. a solicitat pârâtei A. F. P. Ș. S. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost înregistrată în data de 22 septembrie 2008, sub nr. 18990 si a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr.18994/(...) prin care s-a stabilit pentru plata suma de 2229 lei.(f.34 din dosarul de fond)
In data de (...), reclamantul a achitat la T. din cadrul Administratiei F. P. S. S., suma de 2229 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței nr.
1952004(f.7).
Aceasta taxa a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prev. de O.. Taxa de poluare a fost instituita prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor.
Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos.
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ.
Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din
4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie
2008.
În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11 .alin. 2 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 8 decembrie
2008. (conform art. 11 .alin. 2 din L. nr. 24/2000).
Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008.
La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv Ordonanța de Urgență nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al R.i, Partea I, nr.
825 din 8 decembrie 2008, se abrogă".
În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul O. de
U. nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial
(conform art. 11 .alin. 2 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 11 decembrie
2008.
Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din
18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009.
În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 2 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 19 februarie
2009.
Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr.
329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.
Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 1 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 12 noiembrie 2009.
În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ.
În perioada (...)-(...) însă se aplică taxele stabilite conform anexelor la O. nr.
5., în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada (...)-(...), când a intrat în vigoare O. nr.
2., (care a fost abrogată la (...), prin O. nr. 2.) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din O. nr. 2., taxele plătite conform anexelor la O. nr. 2. în perioada (...)- (...) se restituie până la valoarea taxelor instituite prin O. nr. 5., în varianta inițială.
Prin cererea introductiva, reclamantul a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr.5. contravine articolelor 25, 28 si 90 din T. de C. a C. E.
Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat in vigoare T. de la L. In conformitate cu modificările aduse T.ui instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea U. E., iar fostul art.90 din T.ui instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art.110 al noului tratat privind funcționarea U. E., cu același conținut. Instanța a făcut însă referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitara in vigoare la data plătii taxei de poluare in litigiu.
Instanța a apreciat că o prima precizare care se impune este aceea că prin
L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a R.i la U. E.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 si 4 din C. R.i, dispoziții conform cărora:
(2)„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4)Parlamentul, Președintele R.i, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile aliniatului 2. „
Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.G.nr.1367/2000 privind constituirea si funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor si principiilor Constituției R.i cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării R.i la U. E., definitie conform căruia acesta include, între alte acte normative,";dispozițiile T.ui instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., si ale tratatului privind U. E., semnat la 7februarie 1992 la M., ambele republicate in Jurnalul Oficial al Comunitățlor E. nr. C340 din 10 noiembrie 1997.";
Cu privire la competenta instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudența este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr.C 106/77 ca „. național însărcinat să aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional.";
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din T. Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a . la (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-
29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autotunsmuIui pe teritoriul acelui stat membru., în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T. TE.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat ca nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei
Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de laconținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, C. europeana - D. G. Impozitare si Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat:
„La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării.
R. poate sa mențină taxa de înmatriculare pentru automobile si poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acestei (de exemplu, in Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";
Prin urmare, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie sa se faca prin raportare la art..90 din Tratat, precum si la jurisprudența C.
C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88
C.
C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52).
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C.
Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nueste menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de J. a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth , par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad.
Reglementarea cuprinsa in O.nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente intr-un autovehicul deja înmatriculat.
Se respecta astfel exigenta menționata de Curtea de justiție într-o cauza împotriva Ungariei in care a statuat ca’’ articolul 90 par.1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata fără a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru in care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta.";
Prin urmare, O. nr.5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificata prin O..2., respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 din T. CE.
Pentru motivele arătate, instanța de fond a respins cererea reclamantului pentru restituirea sumei de 6275 lei achitată cu titlu de taxa de poluare, ca nefondată.
Întrucât pârâtele nu au căzut în pretentiuni, cererea lor de chemare în garantei a Administrației F. de M. a fost respinsă, iar pentru că nu s-a dovedit culpa procesuală a pârâtelor, văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civila, s-a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. C. A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza în fond, să se admită acțiunea sa așa cum a fost formulată, cu consecința anulării actului administrativ contestat ca nelegal și restituirea taxei de poluare, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ. . În motivarea recursului, reclamantul susține neconcordanța O. nr. 5. cu art. 90 din T. de I. a C. E., existând după intrarea în vigoare a acestuia o diferență de tratament fiscal între produsele importate și cele similare autohtone. În opinia reclamantului, prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, prev. de art. 148 alin. 2 din C. R.i, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. C. R. prevede expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă în favoarea celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în R.. Pe de altă parte, a mai precizat reclamantul, deși O. nr. 5. a suferit succesiv 4 modificări, care au determinat la data de (...) declanșarea de către C. E. a procedurii de infrigement, urmată de răspunsul G., în plan legislativ, la data de (...), menită să pună în acord O. nr. 2. cu dispozițiile art. 110 din Trtatatul de la L. A., prin modificările aduse O. nr. 5. prin O. nr. 2., O. nr. 2. și O. nr. 7. s-au instituit scutiri de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică, dar caracterul discriminatoriu al taxei nu a fost înlăturat, aceasta având în continuare un caracter protecționist, interzis de art.90 parag. 2 din T. C. În continuarea motivării recursului, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei de poluare, în condițiile în care aplică un tratament juridic și fiscal diferit unor situații identice concretizate în achiziționarea de către o persoană a unui autovehicul, concluzionând că O. nr. 5. cu modificările ulterioare aduse încalcă prev. art.90 din T. de I. a C. deoarece între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Reclamantul recurent a achitat potrivit chitanței seria TS5 Nr. 1952004/(...) suma de 2229 lei, cu titlu de taxă de poluare. P. A. F. P. Ș. S. a refuzat restituirea acestei sume, comunicând reclamantului că aceasta este datorată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5.. Prima instanță, prin sentința recurată, a verificat compatibilitatea acestei taxe cu prevederile art. 90 din T. de instituire a C. E. și a conchis că taxa de poluare percepută în baza OUG nr. 5., în forma inițială, nu contravine normelor de drept comunitar. Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de fond și până la soluționarea recursului promovat de reclamant, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere diametral opus în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în R., fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din C. R.i, instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în C. T.. Întrucât Guvernul român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare, de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. De altfel, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011 Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de restituire a taxelor de poluare achitate în perioada 1 iulie -14 decembrie 2008 tocmai ca o consecință a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza T.. Solicitarea de acordare a dobânzii legale este întemeiată întrucât suma de 2229 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de J. care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală șiîmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul reclamantului este întemeiat, impunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii precizate formulată de reclamant și obligării pârâtei A. F. P. ȘIMLEU S. prin D. G. A F. P. S. la restituirea sumei de 2.229 lei, achitată la data de (...), cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă. De asemenea în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 2229 lei în favoarea ADMINISTRAȚIEI F. P. ȘIMLEU S. prin D. G. A F. P. S. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 628 din 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea, obligă pârâtele D. G. A F. P. S. - A. F. P. ȘIMLEUL S. să restituie reclamantului suma de 2229 lei cu dobânda legală în materie civilă, calculată începând cu data de (...) și până la achitarea integrală. Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtelor suma de 2229 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă, calculată începând cu data de (...) și până la achitarea integrală. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 07 octombrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. GREFIER, A. B. } Dact.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: P. A.R.;
| ← Decizia civilă nr. 2755/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3447/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
