Decizia civilă nr. 2669/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2669/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. R. V., împotriva sentinței civile nr. 3978 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimatul P. M. C. - N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - reîncadrare pe post.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3978 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. R. V., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. nr.1.). Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin D. nr.890/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1300 lei, care cuprindea sporul de vechime, spor de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 87 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.2488/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 953 lei, care cuprindea și sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordateprin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregulpersonal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, personalulaflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2./(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități,fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. S-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit. Instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia urmează a fi respinsă. Referitor la cererea de suspendare a executării dispoziției, instanța a reținut că potrivit art.15 alin.1 din L. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. În speță, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantei potrivit căreia prin lipsirea de salariu s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de neplata salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv salariul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că dispozițiile primarului sunt nelegale, sumele de bani cu care le-au fost diminuate veniturile funcționarilor publici le vor putea fi restituite. Dimpotrivă, dacă acțiunea lor ar fi respinsă pe fond, sumele de bani primite ca urmare a suspendării executării dispoziției ar trebui ulterior restituite, ceea ce ar duce la o reducere temporară și mai accentuată a veniturilor lunare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. R. V. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și dispunerii anulării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.2488/(...), ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului a arătat că în mod eronat tribunalul a reținut că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr.3. și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază. Cele două sporuri sunt confirmate de notele de la anexa I/2 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. Astfel în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă,ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c art. 7 alin. (2), art.30 alin. 5 coroborat cu notele de la anexa I /2 și I. din L. nr. 3., texte reiterate și de art.5 alin.1 lit.a și art.10 din OUG nr.1/2010 și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr.1415/2009. Reiterează că acordul colectiv de muncă a fost adoptat de C. Local al M. C.-N. prin HCL nr.545/2009, iar conform L. nr.215/2001 și a L. nr.554/2004, aceste acte normative dacă încălcau prevederile legale puteau fi atacate de P. județului C. sau de orice persoană interesată, fapt ce nu s-a produs. La nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. colectiv de muncă nr.1193/(...), în vigoare până la data de (...), când a fost încheiat acest nou contract și acord, cu clauze similare. Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin sentința civilă nr.1. a T. C. hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat nivelul P. municipiului C.-N. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritatereprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.- N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că nu se poate negocia salariul sau acordarea unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, salariile fiind stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate, arată că practica Inaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. Arată că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare. În ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.2488/(...) ce modifică D. inițială de reîncadrare nr.890/(...) a fost emisă în urma controlului și a adresei nr.386/R/(...) a Agenției de P. J. C., arată că acest control a fost înafara legii, AJPS neavând nici un fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. La data adoptării Dispoziției nr.2488/2010 O. nr.(...), indicat ca temei legal, era abrogat. Astfel, la art.3 se prevede în mod expres că „la data publicării în Monitorul oficial a prezentului ordin s abrogă O. ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr.(...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. cadru nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrație locale publicat în M.Of. Nr.31 din 15 ian.2010 „sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la (...), în baza contractului colectiv de muncă și a acordului colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, conform legii și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea cele două sporuri nu exced legii cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta. Adresa AJPS nr.386/R/2010, nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnice, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, reprezintă o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții în această materie. Arată că instanța de fond a omis aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispoziție emisă în baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei instituții locale fără atribuții în acest sens, în detrimentul unei dispoziții, emisă în temeiul L. nr.3.. Pe fondul cauzei arată că D. primarului nr.2488/2010 prin care se impune modificarea dispoziției inițiale nr.890/2010, privind reîncadrarea recurentei și stabilirea drepturilor salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă principiul ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009. prin neluarea în calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care a beneficiat în decembrie 2009, există diferențe semnificativefață de salariul brut, de care a beneficiat în decembrie, când în mod corect s-a efectuat reîncadrarea și cel din luna mai în aplicarea Dispoziției nr.2488/(...), ceea ce contravine principiului menținerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009. S-a mai încălcat și principiul luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale din L. nr.3.. Arată că D. primarului nr.2488/(...) modifică drepturile salariale ale reclamantei, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvin. La momentul intrării în vigoare a L. nr.3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractuale și printr-o hotărâre judecătorească și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o speranță legitimă, la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Temeiurile legale ale acordării acestor sporuri , sporul de stabilitate și cel de dispozitiv in decembrie 2009, sunt următoarele: actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului C.- N. prevederea în contractul colectiv de muncă, și acordul colectiv de muncă, negociate, încheiate și înregistrare conform legii, aplicabile și în vigoare la decembrie 2009, necontestate și neanulate; sentința civilii nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncii încheiat nivelul P. municipiului C.-N., încă din 2003, pe un act de negociere similar, dacă nu identic; HCL nr. 545/(...), art. 8 prin care se aprobă acordul și respectiv contractul colectiv de muncă, precum și alocarea sumelor necesare respectării clauzelor acestora și încadrarea în prevederile bugetare; HCL nr. 122/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2009 și HCL nr. 30/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2010, prin care sunt alocate și încadrate efectiv în bugetele locale pe anii 2009, respectiv 2010, sumele necesare acordării și sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv, după cum reiese și din anexele la aceste hotărâri, respectiv notele de fundamentare. Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate și sporului de dispozitiv acordate în decembrie 2009 n salariul de bază, începând cu ianuarie 2010, sunt: Art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3..; art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa I/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în administrația publică locală, reiterat și în textul art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr.l/2010; art. 10 din OUG nr. 1/2010 este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative. In concluzie, D. P.ui municipiului C. emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte administrative și chiar judecătorești, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale recurentei. Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 3041 C.proc.civ. Curtea reține următoarele: Prin dispoziția 890 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate al reclamantei fiind stabilit salarulfără includerea acestor sporuri, modificându-se astfel dispoziția 882/2010. Potrivit acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N., aceste sporuri au fost negociate pentru funcționarii publici și pentru personalul contractual, situație confirmată și prin hotărâri ale C.ui local al municipiului C.-N. A. acte normative și acordul colectiv de muncă nu au fost atacate în justiție însă din punct de vedere al instanței de recurs , tribunalul a aplicat în mod corect prevederile stipulate în art.10 din OUG 1/2010 în conformitate cu prevederile art.30 din L. cadru 3.. A. prevederi arată că începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru 3.. Prin urmare, prin lege s-a stabilit nevalabilitatea unor astfel de acorduri și unor acte administrative, astfel că tribunalul a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte, din moment ce a constatat că sporurile au fost stabilite peste prevederile legale în vigoare. De asemenea, chiar dacă O. (...) a fost abrogat de O. (...), actele emise în baza acestui ordin rămân în vigoare fiind emise și în raport cu prevederile L. 3. și OUG 1/2010. În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 1. și ale art.22 din HG 833/2007 care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege. Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul 2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrar dispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L. 3.. Curtea relevă că în speță sunt incidente pe de o parte prevederile art.30 alin.1 din L. nr.3., ale art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010, art.5 alin.1 și respectiv art.10 din același OUG nr.1/2010. Coroborând aceste dispoziții legale rezultă că în anul 2010 ca prim an de aplicare etapizată a L. unitare de salarizare nu puteau fia cordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced legii cadru de salarizare. Așa cum a arătat și prima instanță aspectul esențial de lămurit în prezenta cauză este de a ști dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2. din (...) și aflat în plată la data de (...), era legal acordat, legalitate pe care instanța era obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010. Așa fiind, criticile recurentei conform cărora A. colectiv de muncă nu a făcut obiectul vreunei analize de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, este lipsită de relevanță deoarece instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Prin urmare, urmând a avea de stabilit legalitatea acordării sporului prin A. colectiv, prima instanță în mod corect s-a raportat la dispozițiile imperative ale art.31 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor publici, potrivit căreia pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariul compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii. Această dispoziție legală trebuie coroborată cu prevederile art.72 din L. nr.1. care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Așadar, din aceste dispoziții legale Curtea relevă că nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, deoarece din punctul de vedere al L. nr.1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. De altfel negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. nr.1. nu pot negocia prestații suplimentare. Nu în ultimul rând această concepție a fost preluată și de L. nr.3. atunci când prevede expres în anexa 3 care sunt sporurile și alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. Cât privește sporul de stabilitate potrivit acestei legi, el nu se mai regăsește printre acestea. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în Contractul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Nu poate fi reținut faptul că prima instanță a încălcat principiul disponibilității atunci când a analizat legalitatea A.ui colectiv de muncă deși nu a fost investită în mod expres, și el a fost menținut de C. local al M. C.-N. prin HCL nr.545/2009, deoarece instanța era obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010. Nici susținerea potrivit căreia legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003 prin sentința civilă nr.1. a T. C., deoarece de la acea dată au survenit o serie de acte normative cu aplicare imediată și care au determinat schimbarea situației juridice a funcționarilor publici. Susținerile recurentei în sensul că dispoziția primarului ce constituie obiectul acțiunii a fost emisă în urma controlului efectuat de A. de P. județene C., control care este unul înafara legii, nu poate fi primită deoarece este o afirmație străină de natura pricinii. Aceleași argumente Curtea apreciază ca fiind pe deplin valabilă și în cazul sporului de dispozitiv care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.37/2009 pronunțată de I. în examinarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Potrivit acestei decizii s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M.A.I. și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului minister de interne. Cum dispozițiile legale care permit acordarea acestui spor doar a anumitor categorii de funcționaripublici nu sunt aplicabile recurentei, în mod întemeiat s-a apreciat că acest spor nu poate fi acordat. S-a mai statuat în mod legal că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. nr.3. și nici cele ale art.7 alin.2 din aceeași lege, întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. S-a mai criticat soluția primei instanțe prin interpretarea greșită a dispozițiilor L. 3. din perspectiva salariului de bază al reclamantei raportat la data de (...) care a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază astfel cum prevede L. unică de salarizare, iar acordarea celorlalte sporuri (de toxicitate) nu fac obiectul litigiului, așa încât critica potrivit căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit, nu poate fi primită. În mod corect prima instanță a înlăturat argumentele referitoare la retroactivitatea actului administrativ (dispoziția contestată) precum și referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost acesta emis (ordinul comun nr.(...)). D. contestată este un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție (primarul), în executarea L. 3. în vigoare începând c u data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Cu alte cuvinte, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3. având astfel caracter declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Recurenta a formulat și o cerere de suspendare a executării dispoziției, în cadrul acțiunii, întemeiată pe prevederile art.15 alin.1 din L. contenciosului administrativ, cerere care în mod corect a fost respinsă de primă instanță, în condițiile în care nu au fost probate cerințele impuse de textul legal, respectiv paguba iminentă și existența unei îndoieli puternice a legalității actului administrativ. Față de toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta C. R. V. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de C. R. V. împotriva sentinței civile nr.3978 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI P. D. A. A.-I. I. C. GREFIER D. V. Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2887/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
