Decizia civilă nr. 2695/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 2695/2011

Ședința publică de la 16 I. 2011

PREȘEDINTE L. U.

Judecător D. M.

Judecător A. C.

Grefier M. T.

S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâtele Y. A. V. și M. M., precum și de către pârâții C. LOCAL AL M. C. și P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanții N. S. M., N. S. T. M., A. V., A. I., A. ANA, M. P., H. M. S., R. G. V., L. L., F. G., N. C. M., având ca obiect anulare act administrativ.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamanții intimați au depus la dosar concluzii scrise.

De asemenea, la data de (...) s-au depus la dosar concluzii scrise cu anexe, din partea ambelor case se avocatură care reprezintă interesele pârâtelor recurente Y. A. V. și M. M.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4459 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost respinsă excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea formulată de desființare a lucrărilor de construire deja executate în baza AC nr.

1194/(...).

A fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârâtele Y. A. V. și M. M.

A fost admisă în parte acțiunea formulată, precizată și completată a reclamanților N. S. M. și N. S. T. M., A. V. și A. I., A. ANA, M. P., H. M. S., R. G.

V., L. L., F. G. și N. C. M. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. N. și C. LOCAL

AL M. C. N., Y. A. V. și M. M., în consecință:

S-a anulat HCL nr. 326/(...) adoptată de pârâtul C. Local al M. C.-N. și A.

C. nr. 82806/10069/(...) care a stat la baza adoptării acesteia.

S-a anulat A. de construire nr. 1194/(...) emisă de pârâtul P. M. C.-N. în beneficiul pârâtei M. M. pentru edificarea a 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente S+P+2E în C. Npaoca, str. A. C. nr. 3.

S-a anulat A. de construire nr. 448/(...) emisă de pârâtul P. M. C. N. în beneficiul pârâtei M. M. pentru modificare soluție constructivă la A. de construire nr. 1194/(...)-amenajare pool.

Au fost obligate pârâtele de rândul 1 și 2 la sistarea lucrărilor de construcție demarate pe amplasamentul din C. N., str. A. C. nr. 3 și la desființarea lucrărilor deja executate.

S-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtelor de rândul 1 și 2 la sistarea și desființarea eventualelor lucrări care exced prevederile autorizației de construire.

Au fost obligate pârâtele de rândul 1 și 2 să plătească în contul expertului C. E. suma de 1.075 lei onorariu expert.

Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de

5.000 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând excepțiile invocate de pârâtele de rândul 1 și 2 prin întâmpinarea depusă la dosar, a reținut următoarele :

Cu privire la excepția de litispendență a cererii de suspendare a HCL nr.

326/(...) și a AC nr. 1194/(...) precum și a cererii de sistare a lucrărilor de construire autorizate prin AC nr. 1194/(...) instanța s-a pronunțat prin Î. ședinței publice din (...) (f.98) în sensul respingerii întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 163 Cod proc. civ. : lipsa identității de cauză și obiect.

Excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea formulată de desființare a lucrărilor de construire deja executate în baza AC nr. 1194/(...) urmează a fi respinsă ca nefondată deoarece instanța competentă a se pronunța asupra fondului dreptului - anularea AC nr. 1194/(...)- este instanța de contencios administrativ, în temeiul L. nr. 5., iar petitul 3 al acțiunii reclamanților fiind un petit accesoriu, este de competența aceleiași instanțe, în conformitate cu prevederile art. 17 Cod procedură civilă.

Excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii în ceea ce privește faptul că reclamanții nu se află în relații de vecinătate imediată cu proprietatea pârâților și astfel cum a fost completată prin concluziile scrise, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente :

P. prev. art. 1 pct. 2 din L. nr. 5. „se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";.

Așa cum rezultă din acțiunea promovată reclamanții și-au întemeiat-o în drept pe prevederile L. nr. 5., iar art. 1 pct. 2 din acest act normativ conferă legitimare procesuală activă și persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.

În susținerea justificării interesului în promovarea prezentei acțiuni au arătat că edificarea construcțiilor în forma în care au fost autorizate este de natură a-i prejudicia în exercitarea liberă a prerogativelor conferite de dreptul de proprietate, motivare dezvoltată și prin concluziile scrise, sub aspectul : modificării regimului de înălțime pentru zona în care au fost autorizate locuințe individuale de tip vilă, violării intimității prin amplasarea în imediata vecinătate a locuințelor pe care le dețin a unor imobile cu mai multe apartamente și implicit deschiderii de ferestre și balcoane cu vizibilitate directă, cu încălcarea distanței legale și diminuării valorii de circulație a proprietăților.

Susținerea pârâtelor în sensul că reclamanții nu s-ar afla în imediata vecinătate este infirmată de probatoriul administrat în cauză din care rezultă că autorizațiile de construire au fost emise pentru un imobil care urma să fie edificat pe str. A. C. nr. 1 sau 3, în timp ce imobilul reclamanților se află pe strada A. nr. 1.

Față de cele expuse și în contextul prevederilor legale menționate art. 1 alin. 2 din L. nr. 5. instanța a apreciat că reclamanții au legitimare procesuală activă și sunt vecinii imediați ai proprietății pârâtei de rândul 2, circumstanțe în care excepția invocată de pârâte a fost neîntemeiată și s-a dispus respingerea acesteia.

Pârâtul C. Local al M. C. N. prin întâmpinarea depusă la dosar (f.77-81) a invocat excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii introductive prin carereclamanții au solicitat și anularea ca nelegal a A. C. nr. 82806/10069/(...) care a stat la baza adoptării HCL nr. 326/(...).

În motivarea excepției pârâtul a arătat că actul a cărui anulare se solicită nu are calitatea de act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr. 5., întrucât nu întrunește condițiile actului administrativ.

Analizând excepția invocată instanța a reținut următoarele :

P. prevederilor art. 2 alin. 1 lit.c din L. nr. 5. „actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autorizate publică în vederea executării, ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice";.

Conform art. 18 pct. 2 din L. nr. 5. „instanța este competentă să se pronunțe în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. 8 și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății";.

Având în vedere că actul asupra căruia excepția a fost invocată este un act premergător și a stat la baza emiterii actului supus judecății, instanța a apreciat că este competentă a cenzura legalitatea acestuia în temeiul dispozițiilor legale menționate, considerente în baza cărora s-a respins excepția ca neîntemeiată.

Analizând acțiunea reclamanților prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin H. nr.326/(...) s-a aprobat P. U. de D. - 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente, S+P+2E, str.A. C. nr.3, beneficiară fiind pârâta de rd.1 Y. A. V., prin care s-a reglementat amplasarea a 2 construcții de locuințe colective mici, la 5 m de la drumul regularizat și de la limita posterioară a parcelei. Față de limitele laterale se păstrează 4,5 m iar între clădiri 6,9 m, proiectându-se acces auto și parcare in incintă - 5 locuri la sol și 10 locuri în garaje (f.10).

De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a statuat cu privire la P. = 30,0% și

C. = 0,89 U. = L3c, aprobându-se avizul Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism nr.82806/1069/(...).

Așa cum a rezultat din preambulul hotărârii adoptate, la baza acesteia se află proiectul de hotărâre privind aprobarea P.ui U. de D., referatul nr.118484/(...) al Direcției urbanism și dezvoltare urbană prin care s-a propus aprobarea PUD-ului - 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente, S+P+2E, str.A. C. nr.3, beneficiară fiind pârâta de rd.1 și avizul Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism cu nr. menționat, precum și avizul comisiei de specialitate.

În drept au fost menționate prevederile L. nr.3., coroborate cu disp.art.36 pct.5 lit.c, 39 al.2 și 45 din L. nr. 215/2001.

Anterior adoptării acestei hotărâri regimul de înălțime în zonă a fost aprobat prin HCL nr.533/(...) la D+P+E, iar PUD-ul aprobat în beneficiul pârâtei de rd.1 prin HCL nr.326/(...) a modificat astfel regimul de înălțime la S+P+2E.

Așa cum a rezultat din actul de la fila 12, acest PUD a fost elaborat și aprobat pe baza C. de urbanism nr.1810/(...) la cererea pârâtei de rd.1, care la regimul tehnic prevede ADC P+2E, regim de înălțime avizat, însă ulterior emiterii certificatului de urbanism, respectiv la data de (...), prin avizul C. nr.82806/43 s-a avizat documentația prezentată pentru lucrarea : PUD 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente, S+P+2E, str. A. C. nr. 3, aprobată prin HCL nr.326/(...).

Certificatul de urbanism nr.1810/(...) (f.12) a fost eliberat la cererea pârâtei de rd.1 pentru imobilul - teren și/construcții situat in mun. C.-N., str.A. C. nr.3, iar documentația de urbanism care a stat la baza emiteriiacestuia a fost amplasamentul studiat în PUD - locuințe familiale D+P+E beneficiar A. V., Gal I. și asociații, aprobat prin HCL nr.533/(...).

P. prevederilor art.32 pct.1 din L. nr. 3. actualizată „în cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, autoritatea publică locală are dreptul ca prin certificatul de urbanism să solicite elaborarea unui plan urbanistic zonal și după aprobarea acestuia in conformitate cu pct.3 din același articol se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire .

Conform prevederilor art.32 pct.5 lit.a și b se pot aduce modificări reglementărilor din P. U. General prin P. U. Z. cu privire și la înălțimea maximă admisă, iar prin P. U. de D. „se stabilesc reglementări noi numai cu privire la distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei";.

Din prevederile legale menționate rezultă că modificarea documentației de urbanism aprobată inițial sub aspectul regimului de înălțime maximă admisă, se putea face doar pe baza unui plan urbanistic zonal, aprobat in condițiile legii, ori în speță, modificarea acesteia a avut loc pe calea unui plan urbanistic de detaliu, deci cu încălcarea dispozițiilor legale menționate.

P. prevederilor art.32 pct.4 din L. nr. 3. „noua documentație de urbanism, cuprinzând intervenția solicitată poate fi aprobată numai după o perioadă de cel puțin 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale";.

Pârâții de rd.3 și 4 nu au făcut dovada că au solicitat pârâtei întocmirea unui PUZ, întrucât ca documentație inițială s-a avut in vedere PUD, aprobat in beneficiul lui A. V. prin HCL nr.5. pentru regim de înălțime de D+P+E, iar în concret regimul de înălțime fusese deja modificat prin HCL nr.3. care a aprobat un regim de înălțime de D+P+E+M.

Din aceste considerente, reținând existența documentației de urbanism deja aprobată, rezultă că aprobarea PUD-ului în beneficiul pârâtei de rd.1 a avut loc cu încălcarea termenului prevăzut de art.32 al.4 din L. nr. 3..

Documentația de urbanism depusă la dosarul cauzei atestă că proprietar al terenului situat în C.-N., str.A. C. nr.3, era la data adoptării hotărârii cu nr. de mai sus, pârâta de rd.2, pârâta de rd.1 având doar calitatea de mandatară a acesteia, în baza procurii speciale autentificate sub nr.676/2008 prin care mandanta a autorizat-o doar să obțină avizele și autorizațiile necesare, dar în numele și pentru mandantă (f.49, 45, 50, 59-60, 105).

Aceeași documentație atestă însă că toate avizele și acordurile care au precedat emiterea hotărârii a cărui anulare se solicită, au fost emise pe numele pârâtei de rd.1, deci cu încălcarea competențelor statuate prin mandatul acordat.

P. prevederilor art.29 pct.1 din L. nr.3. actualizată „certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare potrivit legii";.

Conform pct.3 din același articol, „certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesată in cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil";.

Din prevederile legale menționate rezultă că certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, însă acesta reprezintă actul de informare prin care autoritatea administrației publice face cunoscute condițiile necesare în vederea realizării unor investiții ori în speță, cea care urma să lerealizeze era pârâta de rd.2, proprietară a terenului și pe numele căreia trebuia eliberat certificatul de urbanism și nu în favoarea pârâtei de rd.1.

În aceste circumstanțe, în eliberarea certificatului de urbanism au fost încălcate nu numai competențele statuate în limitele mandatului acordat, ci și prevederile legale menționate mai sus.

Mențiunile de la regimul economic și tehnic din certificatul de urbanism cu nr. de mai sus trebuiau să fie cele existente anterior modificărilor solicitate de pârâta de rândul 1 și pe baza aprobării documentației derogatorii trebuia emis un nou certificat de urbanism care să stea la baza emiterii autorizației de construire și care să prevadă regimul tehnic rezultat în urma derogării, în conformitate cu prevederile art.32 pct.7 din L. nr.3..

P. acestor dispoziții legale o nouă documentație de urbanism care prevede un alt regim urbanistic decât cel aprobat inițial se poate aproba doar pe baza unui studiu de oportunitate în baza căruia se emite avizul de oportunitate și un nou certificat de urbanism care să includă noii indicatori urbanistici ori in speță, nu s-a făcut dovada respectării acestor prevederi legale.

Certificatul de urbanism cu nr. de mai sus are la bază HCL nr.533/(...) care însă a fost modificată prin HCL nr.771/(...) de care nu s-a ținut seama la adoptarea HCL-ului a cărui anulare se solicită, deoarece: planșa anexă a HCL nr.7. atestă că parcela de teren proprietatea pârâtei de rd.2 se suprapune parțial, pe drumul de acces privat care asigură ieșirea la str.A. C. a proprietarilor caselor situate în spatele parcelei pârâtei.

Din cele expuse a rezultat că deși această modalitate de acces a fost aprobată de către pârâtul de rd.3 prin HCL nr.7. ea nu se regăsește în PUD-ul aprobat prin HCL nr.3., încălcându-se prin adoptarea acesteia reglementări de urbanism în vigoare la acea dată.

Un argument in plus în acest sens îl constituie și concluziile raportului de expertiză tehnică (f.7-95) din care rezultă că: „suprapunând planșa PUD - reglementări - beneficiar A. V. aprobat prin HCL nr.5. cu planșa plan topografic, care redă un detaliu din PUD, aprobat prin HCL nr.3. se observă că pe planșa plan topografic este configurat cu linii subțiri un drum de acces care se oprește la latura de vest a terenului în proprietatea pârâtei de rd.1";.

Prin același raport se concluzionează că la documentația care a însoțit cererea de eliberare a PUD-ului modificator, ca acte anexe, care trebuiau depuse sunt și acordul proprietarilor ale căror proprietăți intră in studiul PUD, acord care nu a fost cerut reclamanților.

Susținerea pârâtelor de rd.1 și 2 in sensul că apărarea formulată de reclamanți sub aspectul lipsei acordului acestora nu-și regăsește susținere in prevederile L. 3., este infirmată de expertiza efectuată în cauză, care concluzionează că documentația care însoțea cererea de eliberare a PUD-ului modificator trebuia să cuprindă ca și acte anexe și acordul proprietarilor ale căror proprietăți intră in studiul PUD.

Apărarea formulată de aceleași pârâte in sensul că prin PUD-ul aprobat nu s-au stabilit derogări de la indicii urbanistici este neîntemeiată, deoarece din probațiunea administrată în cauză a rezultat că certificatul de urbanism nr.1810/(...) a fost emis pentru schimbare regim de înălțime din D+P+E - aprobat prin HCL nr.533/(...) în S+P+2E - prin HCL nr.3., deci prin derogare de la reglementările de urbanism aprobate inițial.

Pârâtele de rd.1 și 2 în expunerea poziției procesuale au arătat că în speță prevederile HCL nr.575/2006 nu au fost încălcate, susținere neîntemeiată, pe care instanța urmează a o respinge, deoarece la baza emiterii certificatului de urbanism din prezenta cauză a stat HCL nr.533/(...), care afost avută în vedere la aprobarea PUD-ului, însă această hotărâre a fost modificată prin HCL nr.771/(...), de care nu s-a ținut seama în adoptarea HCL nr.3.. A. aspect a fost analizat in detaliu prin reținerea parcelei de teren proprietatea pârâtei de rd.2 ca suprapunându-se parțial, pe drumul de acces privat.

Din cele expuse rezultă că hotărârea a cărei anulare se solicită a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art.29 pct.1 și 3, 32 pct.1 lit.b și c, pct.3-5 și 7 din L. nr.3., a competențelor statuate prin mandatul acordat în baza procurii speciale autentificate sub nr.676/2008, deci a unor reglementări de urbanism în vigoare la data adoptării sale.

Având în vedere nelegalitatea HCL nr.326/(...), instanța a dispus anularea acesteia.

Reclamanții în cadrul aceluiași petit au solicitat și anularea ca nelegal a

A. C. nr.82806/10069/(...) care a stat la baza adoptării hotărârii cu nr. de mai sus.

A. aviz a fost acordat de C. tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism (f.11) în baza documentației depuse de pârâta de rd.1, în favoarea acesteia pentru lucrarea: PUD 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente, S+P+2E str.A. C. nr.3.

În conținutul acestui aviz se stipulează că „în vederea autorizării se va opera in CF dezmembrarea topo și înscrierea cu titlu de „. a suprafeței necesare regularizării aleii de acces.

Din actul de la fila 11 rezultă că acest aviz a fost acordat în baza documentației depuse de pârâta de rând 1 în favoarea acesteia, deși trebuia emis pe numele proprietarului terenului, titularului AC nr. 1194/(...), deoarece această pârâtă avea doar calitatea de mandatară și conform procurii speciale autentificate sub nr. 676/2008 a fost autorizată de a obține avizele pe numele și pentru mandantă.

Pe de altă parte prin actul înregistrat sub nr. 82806 /43/(...) s-a avizat documentația pentru lucrarea : PUD 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente, S+P+2E, strada A. nr. 3, în timp ce AC nr. 1194/(...) (f.14) a fost emisă pentru executarea lucrărilor pe imobilul situat în C.-N., str. A. nr. 1.

Conținutul aceluiași act atestă că „accesul se face direct din strada A. rezolvat ca drum carosabil cu profil de 9 m, iar în vederea autorizării se va opera în CF dezmembrarea topo și înscrierea cu titlu de „. a suprafeței necesare pentru regularizarea aleii de acces"; precum și faptul că „trasarea pe teren a construcției va fi urmărită și avizată numai după delimitarea suprafeței rămase pentru construcția față de suprafața aferentă circulațiilor de acces, conform celor menționate în prezentul aviz";.

Din cele expuse a rezultat că dezmembrarea topo și înscrierea cu titlu de

„. a suprafeței necesare pentru regularizarea aleii de acces trebuia să aibă loc anterior emiterii AC nr. 1..

Având în vedere că avizul a fost emis pe numele pârâtei de rândul 1 și nu pe numele titularului AC nr. 1., iar documentația a fost avizată pentru un imobil și AC nr. 1. a fost eliberată pentru un alt imobil, existând discordanță cu privire la imobilul asupra căruia ambele acte administrative au fost emise, instanța a apreciat nelegalitatea acestuia și a dispus anularea ca nelegal.

Petitul 2 al acțiunii reclamanților îl constituie anularea ca nelegală a autorizației de construire nr.1194/(...) emisă de pârâtul de rd.4 P. M. C.-N.

Analizând acest petit prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Actul administrativ cu nr. de mai sus a fost emis urmare a cererii pârâtei de rd.2 prin care a fost autorizată să execute lucrările de construire pentru 2locuințe colective cu câte 6 apartamente, în regim de înălțime S+P+2E (f.14), pentru imobilul - teren și/sau construcții situat in C.-N., str.A. C. nr.1.

Probațiunea administrată in cauză concretizată în documentația de autorizare atestă că autorizația de construire cu nr. de mai sus, a fost emisă urmare a cererii și în beneficiul pârâtei de rd.2, în timp ce toate acordurile și avizele implicit certificatul de urbanism au fost eliberate pe numele pârâtei de rd.1, care nu era proprietară asupra terenului, fiind doar mandatată de această pârâtă să le obțină.

Certificatul de urbanism nr.1810/(...) (f.13) stipulează că cererea de emitere a autorizației de construire va fi însoțită de următoarele documente:

„titlul asupra imobilului - extras CF actual; se va evidenția in CF dezmembrarea terenului destinat str.A. C. și str.";A";, conform planului, cu situația juridică, circulația terenurilor și planșa de reglementări - PUD aprobat";.

Din prevederile menționate rezultă că efectuarea dezmembrării trebuia operată anterior emiterii autorizației de construire, astfel încât cererea de emitere a acesteia să fie însoțită de CF-ul care să includă și această operațiune.

Contrar acestei prevederi și contrar prevederilor A. C. nr.

82806/10069/(...), în conținutul autorizației de construire se stipulează in mod expres că „până la solicitarea certificatului de atestare a edificării construcțiilor, se va opera dezmembrarea in CF cu titlu de „. a suprafeței necesare pentru regularizarea aleii de acces";.

Un alt aspect care determină nelegalitatea autorizației de construire cu nr. de mai sus constă în faptul că aceasta a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru imobilul situat in C.-N., A. C. nr.1 în timp ce prin HCL nr.326/(...), avizul nr.82806/(...) și certificatul de urbanism nr.1810/(...), s-a avizat documentația prezentată, s-a aprobat PUD-ul pentru imobilul situat în C.-N., str.A. C. nr.3 (f.10-12).

P. prevederilor art.7 pct.1 din L. nr. 5., actualizată „autorizația de construire se emite pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art.4 care va cuprinde: certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism, dovada privind achitarea taxelor legale";.

Analizând speța prin prisma prevederilor legale menționate, tribunalul a apreciat că autorizația de construire a cărei anulare se solicită nu a fost emisă cu respectarea cerințelor stipulate în mod expres, deoarece:

Așa cum a rezultat din ansamblul probațiunii administrate și in special din cuprinsul documentației de autorizare toate avizele și acordurile necesare au fost emise pe numele pârâtei de rd.1, deși pârâta de rd.2 a mandatat-o in baza procurii speciale autentificate sub nr.676/2008 să le obțină pe numele ei, motiv pentru care instanța le-a apreciat ca fiind nelegale.

În aceste circumstanțe în speță autorizația de construire a fost emisă pe numele pârâtei de rd.2 și toate avizele, acordurile necesare au fost emise pe numele pârâtei de rd.1, ceea ce atrage nelegalitatea acesteia.

Deși în certificatul de urbanism care stă la baza autorizației de construire a cărei anulare se solicită s-a menționat în mod expres că „pentru schimbare regim de înălțime din D+P+E aprobat, în P+2E se va întocmi PUZ modificator, conform L. 3., așa cum a expus mai sus, pârâtele nu au făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe.

În aceste circumstanțe instanța a apreciat că apărarea formulată de pârâtele de rd.1 și 2 în sensul că la baza eliberării AC nr.1. se află toate actele prevăzute de art.7 din L. nr. 5. a fost neîntemeiată, prin probațiuneaadministrată în cauză, așa cum am expus mai sus, infirmându-se această susținere.

Este real că prin expertiza efectuată in cauză (f.7.95-Volumul II) și răspunsul la obiecțiuni (f.122-137-Volumul II) au fost evidențiate depășiri ale CUT-ului, nerespectări ale distanței față de limitele laterale ale parcelei și față de limitele posterioare, precum și depășiri ale valorii maxime admise în ceea ce privește aria desfășurată a construcției, însă acestea nu pot fi reținute de instanță ca fiind motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat, urmând a fi analizate la un alt punct.

Din cele expuse a rezultat că autorizația de construire nr.1. a fost emisă cu nerespectarea cerințelor prevăzute de art.7 pct.1 lit.a, d din L. nr. 5. actualizată și cu încălcarea reglementărilor de urbanism în vigoare la acea dată, motiv pentru care instanța a apreciat că aceasta a fost nelegală, dispunând anularea sa.

A. de construire nr.448 a fost emisă la data de (...) (f.118-Volumul II) urmare a cererii adresate de pârâta de rd.2, autorizându-se executarea lucrărilor de construire pentru : modificare soluție constructivă la AC nr.1194/(...) - amenajare pod (transformare acoperiș tip terasă în acoperiș cu șarpantă) - în limitele avizelor și acordurilor obținute în autorizația inițială - AC nr.1194/(...), cu încadrarea în prevederile documentației de urbanism aprobate la investiția : 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente, pentru imobilul situat in C.-N., str.A. C. nr.3.

A. de construire cu nr. de mai sus, ca act administrativ este un act distinct de AC nr. 1., însă nu are o existență de sine stătătoare deoarece formează împreună cu aceasta un tot unitar pe care o modifică sub aspectul soluției constructive, dar în limitele avizelor și acordurilor obținute în autorizația inițială, cu încadrarea în prevederile documentației de urbanism aprobate.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că toate aspectele de nelegalitate analizate în ceea ce privește emiterea autorizației de construire nr.1. se răsfrâng și asupra acesteia.

La baza emiterii acestei autorizații se află certificatul de urbanism nr.5699/(...) (f.120-121-Volumul II) care așa cum atestă conținutul acestuia a fost emis pentru „amenajare supantă la apartamentele de la ultimul etaj în spațiul existent, cu scară interioară, pentru mărirea confortului apartamentelor și nu suplimentarea numărului de unități locative, fără a se modifica volumetria construcției";.

Față de aceste stipulații exprese, autorizația de construire nr.4. a fost emisă însă pentru: amenajare pod (transformare acoperiș tip terasă in acoperiș cu șarpantă) în limita acordurilor și avizelor obținute în AC nr.1. cu încadrarea in prevederile documentației de urbanism aprobată la 2 locuințe colective cu 6 apartamente.

Din cele expuse a rezultat că autorizația de construire a fost emisă pentru un alt proiect decât cel menționat în certificatul de urbanism.

Actul de la fila 50 - dosar documentație autorizare atestă că la „. principale construcții existente"; figurează două imobile cu funcțiunea de locuire și regim de înălțime S+P+2E+R, deci un nivel in plus față de cel autorizat, propunându-se amenajare supantă la apartamentele de la ultimul etaj în spațiile existente.

În actul înregistrat sub nr. 20800/432/(...) se prevede că „propunerea este de fapt o supraetajare, nicidecum o amenajare de supantă; se schimbă regimul de înălțime de la S+P+2E la S+P+3E, iar cel propus nu se maiîncadrează în RLU pentru UTR =L3c în PUD+ul aprobat și implicit în HCL nr.

3.";.

Prin același raport de expertiză s-a concluzionat că deși obiectivul proiectat este denumit pod neamenajabil, „soluția constructivă, finisajele și instalațiile propuse infirmă această noțiune conducând la concluzia transformării acestui spațiu, în spațiu de locuit, inclusiv mansarda ceea ce are drept consecință majorarea CUT-ului la 1,234 în raport de CUT maxim admis de 0,9";.

Din cele expuse rezultă că prin edificarea unui etaj în plus și compartimentarea ulterioară a acestuia în apartamente au fost eludate reglementările de urbanism în vigoare, în special HCL nr. 576/2006.

Din considerentele de mai sus instanța a apreciat că AC nr. 4. a fost nelegală, dispunând anularea acesteia.

Reclamanții prin petitul 3 al acțiunii au solicitat obligarea pârâtelor de rândul 1 și 2 la sistarea lucrărilor de construire demarate pe amplasamentul din C. N., str. A. nr. 3 și la desființarea lucrărilor deja executate, precum și a eventualelor lucrări care exced prevederilor autorizației de construire.

P. prevederilor art. 28 alin. 2 din L. nr. 5. „decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță";.

Din prevederile legale menționate rezultă că decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrația publice competente, și instanța de judecată.

Întrucât prin probatoriul administrat s-a făcut dovada nelegalității celor trei acte administrative atacate, iar prin raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni au fost evidențiate depășiri ale CUT-ului, nerespectări ale distanței față de limitele laterale ale parcelei și față de limitele posterioare, precum și depășiri ale valorii maxime admise în ceea ce privește aria desfășurată a construcției, în cadrul edificării acesteia, iar petitul 3 fiind un accesoriu al petitului principal, instanța urmează a dispune admiterea acestuia în parte și a obliga pârâtele la sistarea lucrărilor de construcție demarate pe amplasamentul din C. N., str. A. C. nr. 3 și la desființarea lucrărilor deja executate, coroborat cu prerogativele pe care i le conferă și prevederile art. 28 alin. 2 din L. nr. 5..

Prin același petit reclamanții au solicitat și obligarea pârâtelor de rândul

1 și 2 la sistarea și desființarea eventualelor lucrări care exced prevederile autorizației de construire, care urmează a fi respins pe considerentul că instanța nu se poate pronunța asupra unor lucrări viitoare care vor excede aceste prevederi.

Reclamanții prin acțiunea promovată au solicitat și suspendarea în baza art. 15 din L. nr. 5. a tuturor actelor administrative a căror anulare ca nelegale s-a solicitat.

Așa cum rezultă din dosarele acvirate (...) prin D. civilă nr. 1259/(...) a

Curții de A. C. s-au admis recursurile formulate de pârâți împotriva încheierii F.N. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., dispunându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 2424/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., sentință irevocabilă, s-a dispus suspendarea AC nr. 1. emisă de

P. M. C. N.

Prin decizia civilă nr. 1854/(...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr.

(...) s-a respins recursul P.ui M. C. N. împotriva încheierii F.N. din (...)pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime, încheiere prin care s-a admis cererea reclamanților dispunându-se suspendarea AC nr.

448/(...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța urmează a dispune admiterea în parte a acțiunii reclamanților conform dispozitivului prezentei.

Prin încheierea ședinței publice din (...) instanța a încuviințat onorariul pentru expertul C. E. și a pus în vedere reprezentantei reclamanților și reprezentantului pârâților de rând 1 și 2 să achite o diferență onorariu expert în sumă de 2550 lei, în cotă de ½ fiecare. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanții au achitat integral suma dispusă iar pârâtele de rândul

1 și 2 doar un avans onorariu expert în sumă de 200 lei, motiv pentru care acestea urmează a fi obligate să plătească în contul aceluiași expert suma de

1075 lei onorariu expert.

Reținând culpa procesuală a pârâților și faptul că acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, în conformitate cu prev. art. 274, 277 Cod proc. civ. s-a dispus obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert (f.7, 183-

185-Volumul III).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Y. A. V. și M. M.,precum și de către pârâții C. LOCAL AL M. C. și P. M. C.-N.

Prin recursul declarat de pârâta Y. A. V. s-a solicitat modificarea hotărâriirecurate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de către reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că prin HCL 3. C. Local C. ". aprobarea P.ui U. de D. două locuințe colective cu câte 6 apartamente S+P+2E str. A. C." a fost aprobat P.ui U. de D. - două locuințe colective cu câte

6 apartamente S+P+2E str. A. C. nr.3 prin care se reglementează amplasarea a două locuințe colective mici.

Prin AC 1194/(...) a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru "2 locuințe colective cu câte 6 apartamente"

Prin AC 448/(...) a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru "modificarea soluției constructive la AC 1194/(...) - amenajare pod (transformare acoperiș tip terasă în acoperiș cu șarpantă) - în limitele avizelor și acordurilor obținute în autorizația inițială AC 1194/(...), cu Încadrarea În prevederile documentației de urbanism aprobate - la investiția 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente".

Instanța de fond a dispus respingerea excepției necompetenței materiale (excepție ce viza cererea de desființare a unor lucrări de construire), a lipsei de interes și a admis cererea reclamanților intimați de anulare a HCL 326/(...) emisă de P. M. C.-N., a avizului C. nr. 82806/10069/(...), a AC 1194/(...) P. M. C.-N. precum și a AC 448/(...) P. M. C.-N., dispunând și obligarea subsemnatelor la "desființarea lucrărilor deja efectuate"

H. recurată este una vădit nelegală și netemeinică.

Nelegalitatea solutiei cu privire la exceptiile invocate: Reclamantele recurente pârâte au invocat, În condițiile art. 109, 136, 137 C.pr.civ. raportat la art. art.1,2 și 8 L. 5., excepția lipsei vătămării unui drept subiectiv ori interes legitim și au solicitat pe cale de consecință respingerea acțiunii ca fiind formulat de către persoane fără legitimare procesuală activă

Excepția nu a fost soluționată de către instanța fondului. Instanța de fond s-a limitat a analiza și respinge excepția lipsei de interes, prin raportare la vecinătatea imobilelor, interesul fiind tratat ca și condiție generală a exercitării acțiunii.

Intimații reclamanți nu au invocat și nu au dovedit cu nicio probă modalitatea în care cele două acte supuse controlului judiciar ar fi apte a le vătăma dreptul subiectiv propriu ori interesul legitim. Simpla vecinătate de imobile nu este de natură a proba vătămarea interesului legitim privat putându-se constitui cel mult într-o premisă.

Reclamantele recurente pârâte au invocat și excepția necompetentei materiale în soluționarea cererii de desființare a construcțiilor.

Reclamantele recurente au susținut că cererea formulată de desființare a unor construcții este o cerere ce nu este de competența instanței de contencios administrativ, o astfel de cerere fiind una cu caracter civil, o obligație de a face, care urmează a fi soluționată de către instanța civilă competentă material.

O astfel de cerere pune în discuție dreptul de proprietate asupra construcției nefiind de competența instanței de contencios administrativ.

Instanța de fond a respins excepția întemeind această soluție pe dispozițiile art. 17 C.pr.civ .. Apreciază soluția ca nelegală. Cererea de desființare a construcțiilor nu poate fi calificată ca accesorie cererii de anulare a autorizației de construire și ca atare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17

C.pr.civ.

Sub aspectul fondului cauzei s-a susținut nelegalitatea solutiei date cu privire la dispozitia de anulare a actelor administrative având în vedere următoarele:

Nelegalitatea si netemeinicia solutiei de anulare a HCL 326/(...)

Pentru a dispune anularea HCL 326/(...) instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 32 pct. 5 Iit a) și b) regimul de înălțime stabilit prin

PUG poate fi modificat doar prin P.

Cu toate acestea, în mod contradictoriu cu dispozitiile legale retinute expres și lipsit de orice fundament, instanța de fond reține că regimul de înălțime aplicabil nu ar fi cel prevăzut în PUG și PUZ ci dimpotrivă că acest regim ar fi fost stabilit în mod imperativ și obligatoriu printr-un PUD anterior realizat.

HCL 533/(...) aprobă o documentație urbanistică "prin care se reglementează amplasarea unor construcții pentru locuințe familiale, în corelare cu documentațiile urbanistice anterior avizate (PUZ Câmpului și PUD - locuințe, beneficiar Culda și asociații)" și nicidecum aprobarea unor derogări de la PUG cu privire la regimul de înălțime.

In continuare instanța de fond, după ce reține greșit și nelegal că regimul de înălțime aplicabil ar fi fost inițial stabilit prin HCL 533/(...), reține, la fel de greșit că ulterior acest regim de înălțime ar fi fost modificat prin HCL 3.. HCL

3. dispune în chiar art. 1 "se aprobă avizele comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și de urbanism" .

In niciun caz nu se poate reține că aprobarea unui aviz tehnic al comisiei de urbanism reprezintă o dispoziție de modificare a valorilor maxim admise ale regimului de Î. P. art. 37 al 4 și 5 L. 3., C. avizează din punct de vedere tehnic documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, iar avizele acestei comisii sunt supuse aprobării de către consiliul local. Aprobarea unor avize tehnice nu poate în niciun caz a fi calificată ca fiind chiar aprobarea unui plan urbanistic și cu atât mai puțin ca fiind de natură a modifica regimul de înălțime stabilit prin PUG și P.

Instanța de fond a mai reținut, în mod cel puțin surprinzător, că HCL 3. ar fi aprobat un regim de înălțime dar mai mult și împrejurarea că "aprobarea

PUD-ului în beneficiul pârâtei de rd.1 a avut loc cu încălcarea termenului prevăzut de art. 32 al 4 din L. 3." (hotarâre fond pg. 8 penultim aliniat) șiacesta în condițiile în care HCL 3. a fost adoptată la data de (...) iar HCL 3. la data de (...). (încă odată părtinirea fățișă a instanței de fond).

Astfel fiind, rezultă că lipsit de temei legal instanța de fond a desocotit regimul de înălțime aplicabil unităților de referință L3c, deși imobilul în discuție se încadrează urbanisitic în UTR L3c, regimul de înălțime aplicabil pentru terenurile situate în L3c fiind stabilit prin P. De la aceste prevederi nu s-a derogat nici anterior datei de aprobare a HCL 326/(...) (prin hotărârile amintite de către instanța fondului), nici prin această HCL 326/(...) - act anulat de către instanța de fond.

În concluzie este total neîntemeiat reținut că PUD-ul aprobat prin HCL anulat ar prevedea o derogare de la reglementările privitoare la înălțimea maximă admisă a clădirilor. Regimul de înălțime poate fi stabilit și reglementat doar prin PUG și P. A. astfel de documentații urbanistice aplicabile zonei prevăd încadrarea în UTR L3c cu un regim de înălțime maxim admis de P+2E (regim în care se încadrează lucrările autorizate).

A mai reținut instanța de fond, deasemenea netemeinic și nelegal, ca motiv de nelegalitate natura raporturilor juridice dintre reclamantele recurente. Instanța de fond, fără nici cel mai mic temei reține "încălcarea competențelor statuate prin mandatul acordat" (hotarâre fond pg. 9 al. 1) de către subsemnata recurentă M., mandatarei, la acea vreme recurenta Y..

Este evident că un astfel de motiv, pe de o parte, nu se poate constitui în motiv de nelegalitate al actului, iar pe de altă parte, reprezintă o imixtiune nepermisă a instanței de judecată în raporturile juridice private dintre două părți, raporturi juridice necontestate de către chiar părțile contractului de mandat. D. recurenta M. am împuternicit-o pe recurenta Y. iar acesta a acționat în interesul acesteia, în limita mandatului. De altfel mandatul poate fi și verbal ori fără reprezentare.

Instanța de fond a reținut fără temei "în eliberarea certificatului de urbanism au fost încălcate nu numai competențele statutate în limita mandatului acordat, ci și prevederile legale". In primul rând acest considerent este străin de legalitatea HCL de aprobare a PUD, iar în secundar este deplin nefondat câtă vreme nu relevă norma juridică apreciat încălcată.

Instanța de fond mai reține ca motiv de nelegalitate al HCL 3. împrejurarea că acest HCL, aprobă un PUD care nu ține cont de o "modalitate de acces" ce ar fi fost aprobată prin HCL 7.. Reține instanța fondului ca motiv de nelegalitate a HCL 3. împrejurarea că prin PUD-ul aprobat nu se regăsește o pretinsă "modalitate de acces ce ar fi fost aprobată de către pârâtul de rd.3 prin HCL 7." (pg.9 penultim aliniat).

Considerentul este evident nelegal desocotind dreptul de proprietate al recurentei asupra terenului și cartea funciară care atestă inexistența oricărui drept de servitute. Mai mult instanța de fond reține existența unei "modalități de acces" doar pe baza susținerilor reclamanților, fără o probă în acest sens și fără a analiza chiar cuprinsul HCL 7. pe care se sprijină considerentele.

In contradicție cu cele reținute de către instanța de fond, prin HCL 7. nu a fost înființată o "modalitate de acces" ci din contră a fost modificat PUD aprobat cu HCL 5. în ceea ce privește "renunțare la drumul de servitute peste proprietatea lui T. A" și "se mențin celelalte reglementări stabilite prin PUD inițial privind amplasarea construcțiilor, ocuparea terenului, posibilitatea racordării la utilități".

Contradicția flagrantă între considerente și cuprinsul HCL 7. nu denotă altceva decât lipsa de imparțialitate a instanței de fond care desocotește în mod flagrant conținutul expres și neîndoielnic al actului administrativ.

Mai reține instanța de fond, complet eronat și fals, că această concluzie (a existenței drumului de acces) este susținută de raportul de expertiză. Concluziile expertizei așa cum sunt ele evocate de către chiar instanța de fond relevă împrejurarea că pe terenul proprietatea recurentei nu se regăsește figurat niciun drum de acces.

In orice caz instanța de fond ar fi trebuit să aibă minimul interes de a se apleca asupra cărții funciare în stabilirea existenței sau nu a unei servituți, acesta fiind mijlocul de informare și realizare a opozabilității drepturilor reale.

Mai reține instanța de fond nelegalitatea HCL 3. pe considerentul lipsei acordului reclamanților ca și condiție de aprobare a PUD ce reglementează parcela proprietatea pârâtei.

Instanța de fond înlătură apărarea subsemnatelor că un astfel de acord nu este un acord prevăzut legal și că lipsa acestui acord nu poate conduce la nelegalitatea actului câtă vreme nu se constituie într-o cerință legală obligatorie, pe motiv că „. pârâtelor de rd.1 și 2 ... este infirmată de raportul de expertiză efectuat în cauză, care concluzionează că documentația care însotea cererea de eliberare a PUD-ului modificator trebuia să cuprindă ca și acte anexă și acordul proprietarilor ale căror proprietăți intră in studiul PUD".

Instanța in terminis arată că transferă controlul de legalitate al actului administrativ din sarcina și atribuția sa în sarcina expertului care vine să stabilească dacă un acord este sau nu o obligație legală. Mai mult, expertiza evocată nu concluzionează în sensul celor reținute de către instanța de fond.

De altfel HCL 3. nu vizează altceva decât reglementarea amplasării a două locuințe colective mici pe proprietatea recurentei pârâte și nu pe proprietatea reclamanților intimați.

Susținerile potrivit cărora aprobarea unei documentații urbanistice ar necesita acordul terților particulari este pe deplin nefondată și nu își regăsește o susținere în prevederile L. 3.. Subliniem împrejurarea că prin PUD s-a stabilit doar amplasarea clădirii (față de limitele parcelei), nefiind vorba de derogări de la indicii urbanistici ori regimul de înălțime, înălțimea clădirii înscriindu-se în prevederile generale ale regulamentului general de urbanism aferent P.

Sub aspectul nelegalității si netemeiniciei soluției de anulare a A. C. nr.

82806/10069/(...)se susțin umrătoarele:

În primul rând instanța de fond reține ca motiv de nelegalitate a acestui aviz împrejurarea că "trebuia emis pe numele proprietarului terenului, titularului AC 1194/(...), deoarece această pârâtă avea doar calitatea de mandatară și conform procedurii specia le autentificate sub nr. 676/2008 a fost autorizată de a obține avizele pe numele și pentru mandatară" (hotarâre fond pg. 10 ultim aliniat).

Noțiunea de "avizare" beneficiază în L. 3. de o definiție legală (Anexa 2) avizul reprezentând "procedura de analiză și exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ... administrației publice locale ... având ca obiect analiza soluțiilor funcționale, a indicatorilor tehnico-economici și sociali ori a altor elemente prezenta te prin documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism".

De asemenea potrivit art. 37 legea 3. "C. tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism avizează din punct de vedere tehnic documentațiile

... "

Fiind vorba de un aviz tehnic este evident că el se raportează la elementele de fapt, tehnice ale soluțiilor și nu la persoana celui care îi solicită, fiind indiferentă această persoană. A. nu este un act intuitu personae.

Mai mult, așa cum deja am mai arătat, recurenta M. a mandatat cu puteri depline pe recurenta Y. iar întinderea mandatului nu este litigioasă,fiind acceptat de către ambele părti ale actului că recurenta Y. a actionat pe deplin în limitele mandatului acordat.

In altă ordine de idei, eventualele erori materiale strecurate într-un act administrativ nu sunt de natură a atrage sancțiunea anulării fiind posibilă îndreptarea oricând, din oficiu sau la cerere, a erorilor strecurate.

Sub aspectui nelegalitatății și netemeiniciei soluției de anulare a A. de construire nr. 1194/(...) se susțin următoarele:

Recurentele arată că nu este în niciun fel probată nelegalitatea acestui act, dimpotrivă probele administrate confirmă legalitatea actului, reclamanții nereușind a proba nici măcar vătămarea interesului lor prin acest act administrativ.

Documentația depusă la dosarul cauzei vine să confirme că PAC cuprinde toate piesele prevăzute în Anexa nr. 1 L. 5. așa cum sunt acestea relevate de către lit. A din Anexa menționată. Așa fiind, existând și restul actelor prevăzute de către art. 7 legea 5., putem concluziona că AC a fost emisă în baza unei documentații complete.

Instanța de fond a dispus anularea actului amintit anterior pe motiv că acesta ar fi nelegal ca urmare a emiterii sale pe numele proprietarului terenului (titularul dreptului real).

În condițiile în care o parte dintre avize au fost eliberate pe numele mandatarului proprietarului. De asemenea, s-a reținut că "efectuarea dezmembrării trebuia operată anterior autorizației de construire" precum și că în cuprinsul autorizației este indicat în mod eronat adresa terenului asupra căruia a fost aprobată realizarea lucrărilor de construire (nr.1 în loc de nr. 3).

Instanța de fond se limitează la a emite judecăți de valoare, afirmând anumite obligativități ori necesități fără ca Î. să se raporteze la dispozițiile și cerințele legale.

O eroare materială strecurată într-un act administrativ nu poate în niciun caz să se constituie în motiv de anulare a actului, remediul existând, fiind posibilă îndreptarea oricând, din oficiu sau la cerere, a erorii strecurate.

Recurenta M. a mandatat cu puteri depline pe recurenta Y. iar întinderea mandatului nu este litigioasă, fiind acceptat de către ambele părți ale actului că recurenta Y. a acționat pe deplin în limitele mandatului acordat.

Mai mult, mandatul fără reprezentare este o instituție acceptată și consacrată.

De altfel prin aviz în înțelesul L. 5. trebuie avută în vedere definiția legală (L. 5. - Definirea unor termeni de specialitate utilizați în cuprinsul legii) și anume "procedura de analiză și de exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice ... având ca obiect analiza soluțiilor funcționale, ... , ori a altor elemente prezentate ... prin proiectul pentru autorizarea execuției lucrărilor de construcție - extras din proiectul tehnic pe baza căruia se vor executa lucrările".

In ceea ce privește așa zisele nerespectări ale valorilor CUT și ale retragerilor de la limite instanța de fond s-a mulțumit să arate că ar exista abateri însă acestea nu pot fi reținute ca motive de nelegalitate ale actului administrativ.

Intr-adevăr așa zisele abateri nu pot constitui motive de nelegalitate a autorizației, fiind această împrejurare corect reținută de către instanța de fond. Cu siguranță o astfel de abatere minoră și tolerabilă nu se poate califica ca un motiv de declarare a nelegalității actului administrativ. Cu atât mai mult această împrejurare nu poate vătăma drepturile subiective a locuitorilor zonei nefiind cu nimic dovedită afirmata vătămare.

Mai trebuie subliniat că izolația termică aplicată (înveliș polistiren) este o lucrare care deși influențează indicii urbanistici poate fi realizată și fără AC, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

In mod greșit și fără susținere legală se afirmă că nu ar fi respectate prevederile urbanistice privitoare la retragerile de la limitele laterale ale parcelei. Amplasarea în parcelă a fost reglementată prin PUD-ul aprobat, retragerile urmând a fi realizate în acord cu PUD-ul aprobat, cu documentația urbanistică în vigoare la momentul emiterii AC.

Înălțimea la cornișă se calculează prin raportare la cel mai înalt punct al terenului amenajat, înălțimea la cornișă fiind inferioară valorii recomandate de P. Mai mult experții relevă amplasarea clădirii pe un teren ce prezintă o pantă pronunțată și arată că proiectul îndeplinește uzanțele în materie de proiectare în ceea ce privește indicarea cotei +/-.

Nu pot fi calificate ca legale nici cele reținute privitor la obligativitatea operării dezmembrării, anterior emiterii AC, așa cum a reținut instanța de fond.

In realitate expertiza relevă partajarea și lipsa de implicații a momentului operării dezmembrării. Dezmembrarea a fost realizată iar unicul scop pentru care a fost impusă era asigurarea posibilității viitoare de regularizare a traseului străzii (dacă acest lucru va fi aprobat într-un viitor ). Atâta vreme cât construcția a fost amplasată potrivit PUD realizat era și este dovedită asigurarea scopului care a impus cerința dezmembrării.

Sub aspectul nelegalității și netemeiniciei soluției de anulare a A. de construire nr. 448/(...) s-au susținut următoarele:

Instanța de fond a reținut că "toate aspectele de nelegalitate analizate în ceea ce privește emiterea autorizației de construire 1. se răsfrâng" și asupra autorizației 4. care nu are existență de sine stătătoare.

Așa fiind toate motivele de recurs arătate supra le susținem și raportat la considerentele ce vizează anularea AC 4..

A mai reținut instanța de fond împrejurarea că prin AC 4. au fost autorizate lucrări de "edificarea unui etaj în plus și compartimentarea ulterioară a acestuia în apartamente".

A. din urmă considerent desocotește în totalitate actul administrativ supus controlului, respectiv efectele acestuia și lucrările autorizate, care constau potrivit actului în "modificarea soluției constructive la AC 1194/(...) - amenajare pod (transformare acoperiș tip terasă în acoperiș cu șarpantă) - în limitele avizelor și acordurilor obținute în autorizația inițială AC 1194/(...), cu Încadrarea în prevederile documentației de urbanism aprobate - la investiția 2 locuințe colective cu câte 6 apartamente".

In plus aceste considerente au un caracter speculativ făcând abstracție de împrejurările de fapt ce rezultă cu certitudine din documentația ce a stat la baza actului emis. Recurenta Y. a depus la dosarul cauzei (la ultimul termen de judecată) dispoziția de șantier dată pentru îndepărtarea oricăror lucrări ce au prilejuit speculațiile privitoare la o intenție de deturnare a efectelor actului administrativ.

În ceea ce privește critica soluției de desființare a lucrărilor deja executate s-a susținut următoarele:

Instanța de fond a dispus admiterea cererii de "desființare a lucrărilor deja executate" motivând sumar această dispoziție prin două paragrafe ce conțin considerente generale.

Astfel, se susține că instanța a dispus o măsură a cărei întindere este incertă. Dacă a înțelege dispoziția ca privind "desființarea lucrărilor deja efectuate" la momentul pronunțării hotărârii, (cum apreciem că a avut învedere instanța), ar semnifica că instanța s-a pronunțat asupra a ceva ce nu s- a solicitat și aceasta deoarece reclamanții intimați au solicitat "desființarea lucrărilor deja efectuate" la momentul formulării cererii de chemare în judecată (obiectul cererii trebuie să fie în ființă).

In speță este de necontestat că pe parcursul litigiului recurenta a finalizat lucrările de construire (a fost emis și procesul verbal de recepție), anterior suspendării autorizațiilor, litigiul la instanța de fond fiind înregistrat în anul 2008. b. - In al doilea rând este de observat că instanța de fond și-a întemeiat această dispoziție exclusiv pe dispozițiile art. 28 legea 5.. Cererea de desființare a lucrărilor de construire întemeiată pe dispozițiile art. 28 legea 5. circumscrie și conferă calitate procesuală activă exclusiv persoanei care aplică sancțiunea contravențională (P. municipiului C.), această soluție fiind consacrată în practica judiciară".

Nu contestă calitatea procesuală activă a unor persoane private de a solicita o măsură similară însă numai în considerarea și bazat pe alte temeiuri de drept decât art. 28 L. 5..

Apoi este de observat că art. 28 legea 5. prevede posibilitatea dispoziției de desființare a lucrărilor de construire pentru cazul în care nu s-a intrat în legalitate în termenul prevăzut prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și nu pentru o altă situație juridică. Această ipoteză nu este prezentă în cauză câtă vreme reclamantele au respectat prevederile autorizațiilor și nu au executat lucrări de construire cu rea-credință, fără AC sau cu nerespectarea acesteia. Apoi reclamantele nu putem fi ținute culpabile de nerespectarea unui termen pentru intrarea în legalitate, pentru că acest termen nu a fost acordat. c. - In al treilea rând, este de criticat hotărârea de desființare și prin raportare la motivele reținute în considerente respectiv acelea că "prin probatoriul administrat s-a făcut dovada nelegalității celor trei acte administrative, iar prin raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni au fost evidențiate depășiri ale CUT-ului, nerespectări ale distanței față de limitele posterioare, precum și depășiri ale valorii maxim admise În ceea ce privește aria desfășurată a constructor.

H. onține motive contradictorii.

Astfel instanța de fond a reținut pe bună dreptate faptul că "este real că prin expertiza efectuată în cauză și răspunsul la obiecțiuni au fost evidențiate depășiri ale CUT - ului, nerespectări ale distanței față de limitele laterale ale parcelei și față de limitele posterioare, precum și depășiri ale valorii maxim admise În ceea ce privește aria desfășurată a construcției, însă acestea nu pot fi reținute de către instanță ca fiind motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat" (hotărâre fond p.12 antepenultimul aliniat).

Așa fiind reținerea acelorași motive ca fiind de natură a întemeia soluția de desființare a construcției autorizate, câtă vreme nu se constituie în motive de nelegalitate ale actului, este contradictorie cu atât mai mult cu cât cererea de desființare a fost calificată de instanța fondului ca accesorie anulării. d. - In final hotărârea atacată este nelegală, în ceea ce privește dispoziția de desființare a lucrărilor efectuate, pentru aceea că instanța de fond a apreciat că anularea autorizației conduce în mod direct și necondiționat la admiterea cererii de desființare, aplicând greșit prevederile legale cu privire la intrarea în legalitate, precum și desocotind scopul legii și al autorizației de construire.

Din această perspectivă apreciem nelegală hotărârea din prisma greșitei interpretări și aplicări a legii În ceea ce privește construcțiile realizate în bazaunei autorizații anulate ulterior realizării construcției precum și din prisma încălcării dreptului de proprietate, desocotirea art. 41 Constituția României și art. 480 C.civ ..

Recurenta, proprietară a terenului, a edificat imobilul construcție și a devenit proprietară asupra acestuia.

La edificarea imobilului au fot respectate toate cerințele legale.

A existat AC prealabil eliberată care, ca orice act administrativ, se bucură de prezumția legală de valabilitate. A. act administrativ nu a fost suspendat (decât după finalizarea lucrărilor).

Pârâta a edificat construcția de plină bună-credință, în condițiile unei prezumții legale de valabilitate antrenată de existența actului administrativ. In aceste condiții dreptul de proprietate asupra construcției este protejat legal, iar instanțele era ținută a avea în vedere art. 41 Constituția României și art. 480

C.civ ..

Apoi, pentru a susține o acțiune în desființarea unei construcții este necesar ca reclamantul să dovedească vătămarea produsă, respectiv să dovedească încălcarea unui drept subiectiv recunoscut lui, lucru care în plan procesual se traduce în interes ca și condiție de exercitare a acțiunii, interes care trebuie să fie actual și legitim.

In literatura juridică a fost reținută ca și condiție premisă de admitere a acțiunii în desființare "solicitantul să poată dovedi că a suferit un prejudiciu personal și care rezultă În mod direct din neregularitatea comisă"

Este lipsită de temei legal dispoziția de desființare a construcției atunci când există mijloace mult mai raționale și mai economice de încadrarea a construcției în limitele documentațiilor de urbanism.

Nelegalitatea hotărârii din prisma greșitei interpretări și aplicări a legii în ceea ce privește construcțiile realizate în baza unei autorizații anulate ulterior realizării construcției.

Apreciază ca evident că regimul juridic al construcției edificate în baza unei AC anulată ulterior edificării construcției nu poate fi mai defavorabil celui al construcției edificate fără autorizație de construire ori cu nerespectarea autorizației de construire.

În concluzie apreciază că instanța de fond a procedat în mod nelegal atunci când a dispus desființarea unor lucrări executate pe simplul considerent al anulării autorizației și fără verificarea efectivă și reală a posibilității de intrare în legalitate, în această modalitate încălcând regimul legal al intrării În legalitate precum și dreptul acesteia de proprietate.

Prin recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. s- a solicitat modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii introductive, astfel cum a fost completata, ca fiind neîntemeiata.

Fata de considerentele retinute în motivarea hotararii si raportat la ampla probatiune administrata în cauza, apreciează ca solutia pronuntata de catre prima instanta este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de disp. art. 304 pct. 9 C. pr. Civ..

I. Astfel, in ceea ce priveste capatul de cerere vizand anularea HCL nr. 3. si a avizului nr. 82806/10069/(...) instanta retine ca la adoptarea hotararii au fost incalcate disp. art. 29 pct. 1 si 3, art. 32 pct. 1 lit. b si c, pct. 3-5 si 7 din L. nr. 3., a competentelor statuate prin mandatul acordat in baza procurii speciale autentificate sub nr. 676/2008 - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, avizul nu a fost eliberat pe numele proprietarului terenului, ci pe numele mandatarului.

In dezvoltarea considerentelor, retine instanta de fond faptul ca, desi regimul de inaltime in zona a fost aprobat prin HCL nr. 5. la D+P+E, prin PUD aprobat prin HCL nr. 3., regimul de inaltime pentru parcela proprietatea paratelor de rd. 1 si II a fost stabilit la S+P+2E, fapt ce contravine disp. art. 32 din L. nr. 3..

Consideră ca rationamentul utilizat de catre magistratul fondului in argumentarea solutiei este total gresit. In acest sens, arată ca, într-adevar, prin HCL nr. 5., regimul de inaltime a fost stabilit la D+P+E, iar prin HCL nr. 3. regimul de inaltime - . initial a fost modificat la D+P+E+M.

I., anterior adoptarii hotararllor mentionate mai sus, regimul de inaltime a fost stabilit prin H. nr. 7. de aprobare a PUZ M. Sud - str. Campului ( mentionata in preambulul C.U. nr. 1. ) care a studiat nu doar parcelele proprietatea reclamantilor, ci si parcela proprietatea paratelor de rd. 1 si II.

In considerarea parametrilor tehnici stabiliti prin PUZ, a fost adoptata atat HCL nr. 5., cat si hotararile ulterioare de modificare, care stabilesc un regim derogatoriu de la reglementarile urbanistice stabilite prin PUZ aprobat prin HCL nr. 7., inclusiv sub aspectul regimului de inaltime.

Ca atare, cred ca problema regimului de inaltime a fost in mod eronat transata de catre prima instanta, exclusiv prin prisma disp. art. 32 din L. nr.

3., in opinia instantei, pentru modificari la regimul de inaltime, impunandu-se elaborarea unui P. Daca ar fi asa, pe aceasi linie logica, ar fi insemnat ca, sub aspectul regimului de inaltime si HCL nr. 3. sa fie nelegala, intrucat modifica regimul de inaltime stabilit initial, de la D+P+E la D+P+E+M.

Consideră ca disp. art. 32 invocate de catre prima instanta nu pot fi retinute ca avand incidenta in speta, pentru simplul motiv ca prevederile legale reglementeaza doar situatia in care se aduc modificari reglementarilor stabilite prin PUG, nu si ipoteza in care modificarile vizeaza un PUD existent, modificari care, insa, se incadreaza in limitele tehnice, asa cum au fost stabilite prin P.

Ori, in speta regimul de inaltime pentru amplasamentul in litigiu, astfel cum a fost stabilit prin H. nr. 3. nu deroga de la regimul de inaltime stabilit prin PUl ( a se vedea pct. 3 - Regimul tehnic - din C.U. nr. 1. ).

Dincolo de aceste aspecte, mai retine instanta faptul ca aprobarea PUD prin HCL nr. 3. ar incalca termenul prevazut de disp. arte 32 alin. 4 din L. nr.

3..

P. textului legal invocat de catre prima instanta " noua documentație de urbanism, cuprinzând intervenția solicitata, poate fi aprobata numai dupa o perioada de 12 luni de la data aprobarii documentației de urbanism inițiale". In sensul prevederilor legale cuprinse in Anexa 2 la L. nr. 5., republ., cu modificarile si completarile ulterioare, prin aprobare se intelege " optiunea forului deliberativ al autoritatii competente de insusire a propunerilor din documentatiile prezentate si sustinute de avizele tehnice favorabile, prealabil emise. Prin actul de aprobare se confera documentatiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic in vederea realizarii programelor de dezvoltare teritoriala si urbanistica, precum si al autorizarii lucrarilor de executie a obiectivelor de investitii."

Pe cale de consecinta, raportat la data aprobarii documentatiei PUD prin

H. nr. 3. ( 26 iunie 2007 ) si data aprobarii documentatiei PUD prin H. nr. 3. (

15 iulie 2008 ), termenul de minim 12 luni stabilit de disp. arte 32 din L. nr. 3. este respectat.

In ceea ce priveste imprejurarea retinuta de catre instanta de fond conform careia documentatia de urbanism, avizele si acordurile care au precedat hotararea C.ui local, precum si autorizatiile de construire, au fost intocmite nu pe numele paratei de rd. II, ci pe numele paratei de rd. 1, fiindastfel depasite limitele mandatului, consideră ca acest aspect nu prezinta relevanta in speta, iar hotararea nu poate fi nelegala. In sustinerea acestui punct de vedere, arată ca, prin declaratia autentificata sub nr. 684/(...) de BNP B. M., parata de rd. I a fost de acord ca parata de rd. II sa., obtina autorizatia de construire pentru doua blocuri de locuinte, pe numele acesteia din urma, iar mai apoi, sa fie instrainate.

In plus, emiterea autorizatiei de construire pe numele paratei de rd. II in conditiile in care aceasta a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu este de natura a confirma toate avizele si acordurile emise anterior pe numele paratei de rd. II.

Mai retine magistratul fondului in considerentele hotararii atacate faptul ca, in speta, ar fi fost incalcate dispozitiile legale cu privirea la obligativitatea avizului de oportunitate, prevazuta de disp. arte 32 din L. nr. 3.. Ori, este de observat faptul ca prevederile legale invocate de catre prima instanta nu sunt aplicabile in cauza, actuala formulare a arte 32 intrand in vigoare o data cu publicarea in M. Of. a O.G. nr. 27/2008, respectiv la data de 29 august 2008. In aceste conditii, avand in vedere data emiterii avizului C. si data adoptarii Hotararii nr. 3., rezulta cu evidenta ca legea aplicabila este cea din momentul adoptarii celor doua acte, iar la acel moment dispozitiile art. 32 din L. nr. 3. ( astfel cum au fost modificate prin L. nr. 2. ) nu impuneau obtinerea avizului de oportunitate pentru derogari de la documentatiile de urbanism.

Raportat la aceste aspecte, consideram ca este inadmisibil ca instanta investita cu solutionarea cauzei sa analizeze conditiile de adoptare a unei hotarari prin prisma unor prevederi legale care nu erau in vigoare la momentul emiterii actului.

In ceea ce priveste calea de acces, retine instanta de fond faptul ca aceasta nu se regaseste in PUD aprobat prin HCL nr. 3., desi a fost aprobata anterior prin HCL nr. 7., sens in care instanta apreciaza ca fiind relevante concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza. Ori, asa cum am mai aratat, din plansa de reglementari urbanistice ( parte integranta din PUD aprobat prin HCL nr. 3. ) rezulta ca accesul trasat prin PUD aprobat prin HCL nr. 5. se regaseste si in PUD atacat. Cladirile cu destinatia de blocuri nu se extind pe o parte din suprafata drumului, ci din contra, potrivit avizului C. amplasarea constructiilor pe teren se face la 5 m de la limita la strada.

De asemenea, nu este sustinuta nici afirmatia conform careia largirea drumului prin cedarea unei suprafete de teren de catre paratele de rd. I si II in vederea asigurarii accesului presupune si cedarea unei suprafete din parcelele proprietatea reclamantilor. A. C. aprobat prin HCL nr. 3. solutioneaza accesul pe un drum carosabil cu profil de 9 m, iar in vederea autorizarii se va opera in C.F. dezmembrarea topo si inscrierea cu titlu de drum a suprafetei necesare pentru regularizarea caii de acces ( min. 3 m latime), fara insa ca acest aviz sa impuna proprietarilor vecini cedarea unei suprafete similare de teren de catre acestia.

II. In ceea ce priveste nelegalitatea celor doua autorizatii de construire, observam ca, instanta de fond retine ca in speta au fost incalcate disp. art. 7 alin. 1 tit. a) in considerentele hotararii, concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza.

Desi admite instanta faptul ca, in privinta A. nr. 1. expertiza si raspunsul la obiectiuni evidentiaza depasiri ale CUT, nerespectari ale distantei fata de limitele laterale si posterioara ale parcelei, precum si depasirea ADC, instanta de fond apreciaza ca nu aceste elemente conduc la nelegalitatea actului administrativ, ci incalcarea disp. art. 7 alin. 1 lit. a din L. nr. 5..

In concret, instanta retine ca avizele si acordurile au fost emise pe numele paratei de rd. 1, desi parata de rd. II a mandatat-o sa le obtina pe numele ei, iar in aceste circumstante, in mod nelegal a fost emisa autorizatia de construire pe numele paratei de rd. II.

Apreciază ca sustinerile primei instante contravin starii de fapt si dispozitiilor legale incidente in materie. Imprejurarea ca cererea de eliberare a

A. a fost formulata de catre parata Y. A. V. iar avizele si acordurile au fost obtinute pe numele acestei parate nu poate crea suspiciuni cu privire la legalitatea A., in conditiile in care, prin procura speciala autentificata sub nr.

676/2008 de catre BNP B. M. ( anexata la D.), parata M. M. a mandatat-o pe parata Y. A. V., sa indeplineasca in numele sau toate demersurile pe care le implica obtinerea A., inclusiv obtinerea avizelor si acordurilor. In plus, prin declaratia autentificata sub nr. 684/(...) de BNP B. M., parata de rd. 1 a fost de acord ca parata de rd. II sa obtina autorizatia de construire pentru doua blocuri de locuinte, pe numele acesteia din urma, iar mai apoi, sa fie instrainate.

In ceea ce priveste avizele si acordurile emise pe numele paratei Y. A. V., depuse la D., invederam Onoratei Instants" faptul ca, potrivit disp. art. 21 din Ordinul nr. 1430/2005 ( in vigoare la acel moment ) "Avizele/Acordurlle autoritatilor centrale ori ale serviciilor deconcentrate ale acestora, dupa caz, potrivit cerințelor înscrise în certificatul de urbanism, se obțin de catre solicitant". Astfel cum rezulta din textul legal, solicitant poate fi orice persoana fizica si juridica, indiferent daca are sau nu calitatea de proprietar asupra imobilului.

Cat priveste A. nr. 4., consideram ca imprejurarea retinuta de catre instanta de fond, conform careia solutia constructiva, finisajele si instalatiile propuse, conduc la concluzia transformarii podului neamenajabil in spatiu de locuit, este una ipotetica si, pe cale de consecinta, nu poate avea relevanta in solutionarea cauzei si, cu atat mai putin, nu poate constitui motiv de nelegalitate a actului administrativ. Reamintim ca, A. nr. 4. a autorizat executarez " lucrarilor de construire in vederea transformarii acoperisului tip terasa in acoperis cu sarpanta, deci cu pod neamenajabil, iar in conditiile in care paratele beneficiare ar proceda la amenajarea unor spatii de locuit, aceasta ar insemna nerespectarea autorizatiei de construire.

III. In ceea ce priveste petitul de obligare la sistarea lucrarilor si desfiintarea constructiilor deja executate, consideră ca instanta de fond a interpretat in mod eronat prevederile art. 28 alin. 2 din L. nr. 5..

In sutinerea acestui punct de vedere, intelege sa se prevaleze de disp. art. 32 din L. nr. 5. , potrivit carora titularul actiunii avand ca obiect desfiintarea constructiilor nu poate fi altul decat primarul, in calitate de reprezentant al organului care a aplicat sanctiunea, reclamantii neputand solicita desfiintarea constructiilor.

Textul art. 32 din L. nr. 5. trebuie interpretat in stransa corelare cu prevederile art. 28 alin. 2 din acelasi act normativ.

P. textului legal, " decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, a viza te si aprobate in conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta. " Ori, in conditiile in care amplasamentul in litigiu a fost studiat prin PUZ M. Sud - str. Campului, aprobat prin H. nr. 7., credem ca solutia instantei de fond cu privire la desfiintare este pripita; din punctul nostru de vedere, instanta de fond aveaobligatia de a verifica daca, constructia proiectata se incadreaza/nu in reglementarile urbanistice stabilite prin P.

Numai in conditiile in care, in termenele prevazute de actul normativ care reglementeaza autorizarea executarii constructiilor, imobilul apartinand paratelor este reautorizat, sanctiunea demolarii nu mai poate fi aplicata. In masura in care paratele nu ar depune diligente necesare in acest sens, primarul ar fi indrituit sa ceara demolarea constructiei.

Pentru toate aceste considerente, pârâții solicită instanței, în temeiul disp. art. 304^{1 si 312 C. pr. civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii introductive, astfel cum a fost completata, ca fiind neîntemeiata.}

Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâți cu cheltuieli de judecată.

Prin concluziile scrise depuse de reclamanții intimați și pârâtele persoane fizice recurente s-a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată reclamanții mai solicită și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

Analizând recursurile formulate în cauză Curtea reține următoarele:

1. Cu privire la motivele de recurs ce vizează soluționarea excepțiilor lipsei vătămării unui drept subiectiv ori interes legitim al reclamanților și a excepției de necompetență a instanței de contencios administrativ privind cererea de desființare a construcțiilor:

1.1. Cât privește excepția lipsei interesului și implicit a lipsei vătămării unui drept subiectiv, instanța de recurs reține următoarele:

Prin persoană vătămată în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. a) din L. contenciosului administrativ nr. 5. (LCA) se înțelege: orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr- un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 52 din L. fundamentală cât și a normelor de ansamblu instituite de L. contenciosului administrativ nr.

5., cu modificările și completările ulterioare, acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorități administrative de a-i soluționa o cerere legitimă.

Prin urmare, reclamant poate fi, în regulă generală, în sensul art. 1 alin.

1 și 2 din L. nr. 5., orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei însăși sau altui subiect de drept.

Așa cum rezultă din teoria contenciosului administrativ, prevederile legale mai sus citate consacră o categorie a contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă și sub condiția în care se dovedește că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.

Vătămarea interesului se face prin raportare la noțiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece conform art. 2 alin. 1lit. p) din L. cadru în materie nr. 5., prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Așa fiind, se poate statua că acțiunile persoanelor fizice se pot întemeia, ca regulă, pe încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime legate de aceste drepturi.

Dintr-un alt unghi de vedere, conform art. 12 alin. 1 din L. nr. 5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții(LAELC), actualizată, autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu încalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizatiilor de construire sau de desfiintare poate fi ceruta, in conditiile legii, si de catre prefect, inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control ale Inspectoratului de S. in C.

Din cele ce precedă, rezultă că atât hotărârea consiliului local prin care se aprobă P. U. de D. (PUD) cât și autorizația de construire (AC) sunt acte administrative unilaterale și astfel sunt susceptibile de control de legalitate și temeinicie (oportunitate) pe calea contenciosului administrativ.

Din această perspectivă trebuie stabilit dacă reclamanții au dovedit vătămarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes legitim juridicește ocrotit pentru a sesiza instanța de contencios administrativ.

Trebuie remarcat că dincolo de afectarea sau nu a unui drept subiectiv noțiunea de interes legitim nu se confundă cu noțiunea de interes procesual, în sensul de condiție imanentă de exercițiu a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil, văzută prin prisma folosului practic urmărit de reclamant prin demersul judiciar inițiat.

Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim în materia contenciosului administrativ nu este neapărat o chestiune prejudicială așa cum pare a sugera pârâtele recurente persoane fizice ci este o problemă de fond și ca atare se face pe baza probelor administrate.

Așa fiind, la nivel de principiu analiza instanței de fond pe această chestiune cu trimitere la probele administrate în cauză este pertinentă și la adăpost de critică.

Din această perspectivă, chestiunea de a ști dacă interesele ori drepturile subiective de proprietate invocate de reclamanții intimați au fost sau nu afectate prin emiterea actelor administrative în litigiu se va putea evalua după trecerea în revistă a probatoriului și deci analiza fondului cauzei.

Așa cum rezultă din dispozitivul prezentei decizii, Curtea a admis recursurile pârâților și a menținut parțial sentința instanței de fond în ceea ce privește anularea AC nr. 4. și a obligat pârâtele pârâtele la sistarea și desființarea lucrărilor care exced AC nr. 1. și executate în baza AC nr. 4..

Așa fiind, din această perspectivă, în aceste limite, și sub rezerva analizării motivelor de fond ale recursurilor, Curtea reține că reclamanților li s- a vătămat dreptul de proprietate prin autorizarea și edificarea unei părți a construcției fără respectarea normelor legale de urbanism astfel că acest motiv se va respinge ca neîntemeiat.

1.2. Cât privește motivul de recurs circumscris soluționării excepției necompetneței materiale de soluționare a cerii de desființare lucrărilor executate în temeiul unei autorizații de construire nelegală, Curtea reține următoarele:

Este real că ipoteza prefigurată de art. 28 din LAELC nu este dată în speță deoarece aceasta presupune ca desființarea lucrărilor executate să fie precedată de reținerea unui fapte ilicite de natură contravențională prevăzute la art. 26 alin. lit. a) și b) din lege, ceea ce în speță nu a fost cazul.

Cu toate acestea, atunci când instanța de contencios administrativ este sesizată cu o cerere de anulare a autorizației de construire și aceasta este anulată, instanța sesizată, poate decide, la cerere, și repunerea în situația anterioară a subiectului de drept afectat de nelegalitatea actului prin înlăturarea tuturor consecințelor nefaste produse de actul administrativ ilicit.

Din această perspectivă, se poate afirma că instanța de contencios administrativ este îndrituită să dispună desființarea lucrărilor executate în baza unei autorizații de construire nelegale. Și este așa, deoarece efectul anulării autorizației de construire lipsește de bază legală lucrările edificate în temeiul actului anulat, repunerea în situația anterioară apărând nu numai firească dar și necesară pentru asanarea mediului urbanistic afectat de astfel de lucrări.

Din această perspectivă, Curtea observă că înlăturarea efectelor vătămătoare produse de actul administrativ nelegal se înscrie în registrul răspunderii civile delictuale sens în care prima formă de răspundere patrimonială sub acest aspect este răspunderea în natură.

Astfel fiind, deși legea contenciosului administrativ nu relevă acest mecanism din coroborarea dispozițiilor art. 18 alin. 1-3, art. 19 și art. 24 alin.

1-2 și 25 se poate desprinde concluzia că instanța de contencios administrativ poate avea competența materială să dispună desființarea lucrărilor executate în baza unei autorizații de construire nelegală.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că din economia dispozițiilor art. 12 alin. 2 din L. nr. 5. rezultă că instanța de contencios administrativ sesizată cu cererea de anulare a autorizației de construire poate dispune alături de măsura suspendării efectelor acesteia și măsura opririi executării lucrărilor, până la soluționarea în fond a cauzei.

Astfel fiind, se poate afirma cu temei că daca instanța de contencios administrativ poate dispune oprirea lucrărilor până la soluționarea acțiunii ce privește anularea autorizației aceasta poate să dispună și desființarea lucrărilor deja executate dacă va decide că autorizația este nelegală și deci lucrările executate nu mai au temei legal.

Trebuie notat că premisa de la care pleacă recurentele în analiză este falsă.

A.ea arată că lucrările executate în temeiul unei autorizații emise nelegal se pot păstra în măsura în care se poate aprecia că se respectă indicii urbanisticii.

L. nr. 5. prevede în art. 26 alin. 1 lit. a) și b) coroborat cu art. 28 corelate cu art. 59 din Ordinul 839/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr. 5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții emis de M. D. R. și L. posibilitatea intrării în legalitate și deci a atenuării măsurii desființării, doar pentru lucrările executate fără autorizație de construire ori cu nerespectarea autorizației de construire și a proiectului tehnic.

Or, în speță nu aceasta este situația, premisa de la care se pleacă este aceea a desființării lucrărilor executate în temeiul unei autorizații emise nelegal și pentru care legea nu prevede alt remediu decât desființarea acestora.

Din această perspectivă și cu această motivare, care înlocuiește considerentele instanței de fond, soluția de respingere a excepției de necompetență materială sub acest aspect este legală.

2. Cât privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei Curtea va trata deopotrivă ambele recursuri, grupând acolo unde este cazul motivele de recurs urmând ca să se pronunțe printr-un considerent comun ambelor recursuri.

3. Astfel, în ceea ce privește criticile de nelegalitate a HCL nr. 3.,

Curtea reține următoarele:

3.1. În ceea ce privește respectarea regimului de înălțime instanța de fond a statuat că desi regimul de inaltime in zona a fost aprobat prin HCL nr.

5. la D+P+E, prin PUD aprobat prin HCL nr. 3., regimul de înălțime pentru parcela proprietatea paratelor de rd. 1 si 2 a fost stabilit la S+P+2E, fapt ce contravine disp. art. 32 din L. nr. 3..

Curtea reține eronată o astfel de aserțiune.

În acest sens, Curtea observă că prin HCL nr. 5. privind aprobarea PUD pentru locuințe familiale, zona Câmpului-Vest (Rotația III), regimul de înălțime a fost stabilit la D+P+E, beneficiarii fiind A. V., Gal I. și asociații iar prin HCL nr. 3. regimul de înălțime - . inițial a fost modificat la D+P+E+M.

Anterior adoptării hotărârilor menționate mai sus, regimul de înălțime a fost stabilit prin H. nr. 7. de aprobare a PUZ M. Sud - str. Câmpului ( menționată în preambulul C.U. nr. 1. ) care a studiat nu doar parcelele proprietatea reclamanților, ci si parcela proprietatea paratelor de rd. 1 si 2.

In considerarea parametrilor tehnici stabiliți prin PUZ, a fost adoptata atât HCL nr. 5., cat si hotărârile ulterioare de modificare, care stabilesc un regim derogatoriu de la reglementările urbanistice stabilite prin PUZ aprobat prin HCL nr. 7., inclusiv sub aspectul regimului de înălțime.

Dispozițiile art. 32 din legea nr. 3. în forma aplicabilă la data adoptării

HCL nr. 3. iulie 2008 au următorul conținut:

(1) În cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de laprevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, princertificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentații de urbanism - P. urbanistic zonal sau P. urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire.

(2) Noua documentație de urbanism, cuprinzând intervenția solicitată, poate fi aprobată numai după o perioadă de 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale.

(3) Modificările aduse reglementărilor din P. urbanistic general asupra procentului de ocupare al terenului (POT) și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin P. urbanistic de detaliu, iar cele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului (CUT) și retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale.

Ca atare, chestiunea regimului de înălțime a fost în mod eronat tranșata de către instanța de fond, exclusiv prin prisma disp. art. 32 din L. nr. 3. deoarece așa cum rezultă din norma legală, pentru modificări aduse la regimul de înălțime, se impune elaborarea unui P.

Așa fiind, dispozițiile art. 32 nu pot fi retinute ca avand incidenta în speță deoarece prevederile legale reglementează doar situatia în care se aduc modificari reglementarilor stabilite prin PUG, nu si ipoteza în care modificarile vizeaza un PUD existent, modificări care, însa, se încadreaza în limitele tehnice, așa cum au fost stabilite prin P.

Ori, în speta regimul de înălțime pentru amplasamentul în litigiu, astfel cum a fost stabilit prin H. nr. 3. nu deroga de la regimul de înălțime stabilit prin P.

De altfel din economia dispozițiilor art. 47 și 48 din L. nr. 3. rezultă că PUZ-ul urmărește reglementarea unor indici urbanistici aferenți unei anumite zone dintr-o localitate iar PUD-ul are ca obiect stabilirea indicilor urbanistici pentru o anumită parcelă sau mai multe parcele de teren din perspectiva relației acestora cu parcelele învecinate, având forță obligatorie exclusiv pentru parcela / parcele de terne pentru care a fost adoptat. Scopul elaborării PUD- ului este acela de a corela cadrul urbanistic existent la nivel de parcela cu cel stabilit prin PUZ, respectiv PUG pentru a se menține o permanentă conformitate.

Astfel, instanța de fond a apreciat greșit că PUD-ul asprobat prin HCL nr. 5. iulie 2005 modificat ulterior prin HCL nr. 771/(...) este opozabil și deci obligatoriu pentru parcela de teren din litigiu.

Așa cum rezultă din aceste două hotărâri deliberativul local a aprobat un

PUD în favoarea beneficiarilor A. vasile, Gal I. și asociații pentru anumite parcele care nu au legătură cu parcele aflate în aceeași zonă în care este inclus și terenul din litigiu astfel că indici urbanistici stabiliți prin aceste acte administrative sunt obligatorii doar pentru aceste parcele, fără ca eventualul regim de înălțime stabilit să poată fi extins și opus altor parcele dacă acesta se încadrează în PUZ-ul aprobat pentru zona respectivă.

Altfel spus, regimul de înălțime stabilit pentru edificarea locuințelor familiale D+P+E nu este obligatoriu pentru toate parcele de terne care relevă de PUZ-ul inițial aprobat, numai acesta din urmă poate reglementa un astfel de coeficient, astfel că un PUD nu poate modifica regimul de înălțime stabilit prin P.

În speță , așa cum s-a reținut anterior regimul de înălțime stabilit pentru zona respectivă prin PUZ fiind vorba de o zonă cotată urbanistic L3c (zonă de locuințe familiale mici cu maxim P+2E) astfel că HCL nr. 3. iulie 2008 prin care s-a stabilit un regim de înălțime de S+P+2E nu derogă de la P.

Faptul că între PUD-ul aprobat prin HCL nr. 5. modificată prin HCL nr.

7. și PUD-ul aprobat prin HCL nr. 3. există diferențe ale regimului de înălțime nu prezintă interes din punct de vedere al legalității acestor acte de vreme ce toate respectă regimul stabilit prin P.

Și este așa, deoarece pentru primul PUD care are regimul de înălțime D+P+E regimul de înălțime stabilit prin PUZ este respectat deoarece de la sol există practic parterul un etaj și o jumătate de nivel , cealaltă fiind situată sub nivelul solului.

Tot astfel pentru PUD-ul aprobat prin HCL nr. 3. regimul de înălțime

P+2E este respectat întrucât regimul S+P+2E privește doar partea de deasupra solului nu și subsolul, neinfluențând astfel regimul tehnic de înălțime stabilit prin P.

3.2. Cât privește critica privind aplicarea și interpretarea greșită a termenului de 12 luni prevăzut de art. 32 alin. 2 din L. nr. 3. în forma avută în vedere la data emiterii HCL nr. 3., Curtea reține următoarele:

Termenul de 12 luni se calculează conform textului legal mai sus evidenția de la data de la data aprobării documentației de urbanism inițiale.

Așa fiind, pentru se decela și stabili momentul curgerii termenului trebuie sa se stabilească ce înseamnă documentație de urbanism inițială (DUI).

Pentru stabilirea regimului DUI instanța de fond a plecat de la statuarea că potrivit HCL nr. 3803/2007 s-a modificat deja regimul de înălțime stabilit în zonă noul regim aprobat fiind D+P+E+M.

Curtea are în vedere cu trimitere la argumentele deja antamate că PUD- ul aprobat pentru parcelele învecinate nu poate deroga de la PUZ astfel și astfel că nu poate fi calificat PUD-ul aprobat prin HCL nr. 3. ca fiind D.

Altfel spus, în termenii art. 32 din L. nr. 3. prin DUI s-ar putea înțelege fie PUD-ul adoptat anterior pentru aceeași parcelă pentru care urmează se propună o modificare și PUZ-ul aferent zonei din care face parte parcela respectivă, fie, dacă nu există un PUD deja adoptat, cum este cazul în speță, reperul în funcție de care se stabilește și se califică DUI este PUZ-ul în care figurează parcela respectivă.

Or, de la data aprobării PUZ-ului în zona respectivă până la adoptarea

PUD-ului aprobat prin HCL nr. 3. au trecut mai bine de 12 luni.

Pe de altă parte, Curtea reține că obiectul HCL nr. 3. în funcție de care instanța de fond a stabilit curgerea termenului de 12 luni l-a constituit exclusiv aprobarea unor avize ale Comisiei Tehnice de A. a T. și de U. (C.), între altele, fiind cuprins și avizul nr. 31660/8700/(...) de corelare a regimului de înălțime str. Câmpului nr. 260-278 emis în favoarea beneficiarului A. V. pentru o parcelă care nu are nicio legătură cu parcela din litigiu.

Chiar dacă prin absurd s-ar dovedi că HCL nr. 383/207 ar putea fi calificată ca DUI pentru parcela din litigiu, trebuie observat că termenul de 12 luni a fost scurs între acest moment și adoptarea PUD-ului contestat de reclamanți.

Și este așa, deoarece HCL nr. 3. a fost adoptată la data de 26 iunie 2007 iar HCL nr. 3. a fost adoptată la data de 15 iulie 2008 deci peste termenul de

12 luni.

Așa fiind considerentele de nelegalitate reținute de instanța de fond nu sunt întemeiate.

Cât privește motivul de nelegalitate circumscris reținerii depășirii limitelor mandatului, Curtea are în vedere că instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism (CU) nr. 1810 din (...) are a stat la baza adoptării HCL nr. 328/2008 a fost obținut cu depășirea limitelor mandatului general dat de către recurenta intimată M. M. recurentei pârâte Y. A. V. încălcându-se astfel dispozițiile art. 29 alin. 1 și 3 din L. nr. 3..

3.3.Cât privește argumentul conform căreia CU a fost emis cu încălcarea mandatului general, motivele de recurs sunt întemeiate.

Vătămarea produsă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale de emitere a actului circumscrise nerespectării mandatului încredințat pârâtei Y. poate fi invocată exclusiv de pârâta mandantă M., relevante fiind dispozițiile art. 1546 alin.2 din Codul civil.

Chiar dacă s-ar pleca de la ipoteza depășirii limitelor mandatului încredințat în speță se poate reține că a operato ratificare tacită a a operațiunilor pretins săvârșite în afara limitelor mandatului, nefiind adus în discuție această pretinsă neregulă de către persoana mandantului.

În altă ordine de idei, certificatul de urbanism este, conform art. 29 alin.

1 din L. nr. 3., actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii.

Din economia dispozițiilor legale mai sus evidențiate rezultă că certificatul de urbanism ca act pur de informare a regimului juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii, poate fi eliberat oricărei persoane interesate indiferent de scopul urmărit pentru care acest certificat este eliberat, așa cum rezultă explicit din alineatul al treilea al art. 29 din legea nr. 3..

Astfel fiind, chiar dacă CU a fost eliberat în litigiu pârâtei Y. A. V. în calitate de mandatară a pârâtei M. M. și nu acesteia din urmă nu există dat înspeță nici un motiv de nelegalitate care să vizeze încălcarea unor norme imperative care să conducă la fraudarea ordinii de drept.

Având în vedere mandatul general dat prin procura specială autentificată pârâta Y. justifica un interes pentru a afla regimul parcelei din litigiu. Cu toate că ulterior pe baza acestui CU se aprobă PUD-ul la cererea mandantei M. M., această contradicție privind titularii celor două acte nu conduce prin ea însăși la reținerea ca nelegală a HCL nr. 3..

Astfel fiind, Curtea rețien că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 29 alin. 1 și 3 din L. nr. 3..

3.4. Cât privește motivul de recurs axat pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 alin. 7 din L. nr. 3., sub aspectul celor reținute de instanța de fond cu privire la necesitatea obținerii unui nou CU, care să includă indicatori urbanistici modificați, Curtea reține că acest text legal nu se aplică în speță.

Textul alineatului 7 al art. 32 din L. nr. 3. are următorul cuprins:

"În cazul în care, din rațiuni de dezvoltare urbanistică temeinicfundamentate, este necesară depășirea coeficientului de utilizare a terenului prevăzut la alin. (6), numai din inițiativa autorității administrației publice locale competente se va proceda la elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru o suprafață prestabilită. Această zonă poate fi delimitată prin avizul de oportunitate, în funcție de caracterul omogen al zonei, funcțiune, regim de înălțime și infrastructura existentă. Finanțarea noii documentații de urbanism poate fi făcută din fonduri publice, în condițiile legii, sau de către persoane fizice ori juridice interesate. R. coordonării realizării documentațiilor de urbanism și a conținutului acestora cade integral în sarcina autorității publice locale competente.";

A. text a fost introdu prin L. nr. 2. privind aprobarea cu modificări și completări a OUG nr. 27/2008, modificarea art. 32 realizându-se odată cu modificarea art. I pct. 9 al ordonanței de urgență.

L. a intrat în vigoare conform regulii generale prevăzute de art. 78 din Constituție coroborat cu art. 12 alin. 1 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv la data de

6 iulie 2009.

Or, este evident că actul administrativ adoptat la data de 15 iulie 2008 nu poate fi guvernat de o lege care este adoptată ulterior, acesta putând fi guvernat doar de legea aflată în vigoare la data adoptării conform principiului de drept consacrat în adagiul latin tempus regit actum.

Astfel fiind, interpretarea instanței apare vădit eronată.

Chiar dacă textul legal ar fi prin absurd aplicabil în speță, ipoteza reglementată de norma legală nu are nicio înrâurire în speță.

Astfel, textul legal reglementează situația în care pentru o suprafață prestabilită se elaborează un PUZ cu depășirea coeficientului de utilizare a terenului (CUT) prevăzut în planul de urbanism general (PUG) ceea ce nu are nicio legătură cu criticile de nelegalitate aduse și posibil a fi avute în vedere la analiza HCL nr. 3..

Textul legal nu poate fi opus în speță ca obligație pentru pârâta Y. de a obține un nou CU prealabil aprobării PUD-ului solicitat de vreme ce chiar din cuprinsul CU rezultă explicit că acest act poate fi utilizat în scopul declarat respectiv pentru elaborare PUD modificator și proiect autorizație de construire (PAC) lucrări de construire imobil de locuințe, amenajări exterioare, racorduri și branșamente, împrejmuire incintă și operațiuni notariale.

3.5. Cât privește motivul de recurs referitor la reținerea că HCL nr. 3. a fost emisă cu nesocotirea drumului de acces privat prevăzut în planșa anexă a HCL nr. 771/2008, Curtea reține următoarele:

Curtea observă că din planșa de reglementari urbanistice ( parte integranta din PUD aprobat prin HCL nr. 3. ) rezultă că accesul trasat prin PUD aprobat prin HCL nr. 5. se regăsește si în PUD-ul atacat. Clădirile cu destinația de locuințe colective nu se extind pe o parte din suprafața drumului, ci din contra, potrivit avizului C. amplasarea construcțiilor pe teren se face la 5 m de la limita la strada.

De asemenea, nu se verifică nici temeinicia afirmației conform căreia lărgirea drumului prin cedarea unei suprafețe de teren de către paratele de rd.

I si II în vederea asigurării accesului presupune și cedarea unei suprafețe din parcelele proprietatea reclamanților. A. C. nr. 82806/10069/(...) aprobat prin HCL nr. 3. soluționează accesul pe un drum carosabil cu profil de 9 m, iar in vederea autorizării se va opera în C.F. dezmembrarea topo și înscrierea cu titlu de drum a suprafeței necesare pentru regularizarea caii de acces ( min. 3 m latime), fără însa ca acest aviz sa impună proprietarilor vecini cedarea unei suprafețe similare de teren de către aceștia.

Dintr-un alt unghi de vedere o servitute de trecere sau de grevare a imobilului din litigiu nu a fost înscrisă în cartea funciară și nici o convenție de constituire a servituții nu a fost încheiată în cauză.

Pe de altă parte HCL nr. 5. a fost modificată prin HCL nr. 7. în sensul că drumul de acces la parcelele conexate aparținând lui A. V. a fost mutat exclusiv în interiorul parcelelor acestuia, astfel că drumul de acces nu mai poate să se regăsească pe parcela din litigiu.

În concluzie raportat la starea și locul parcelelor din zona studiată de

PUD-urile mai sus evidențiate nu poate fi reținută concluzia că am fi în prezența unei servituți de urbanism care să fie materializată într-o servitute legală de trecere deoarece o astfel de servitute se stabilește în interes public, în favoarea autorităților publice să efectueze lucrări în domeniul minier, petrolier sau cel al energiei electrice.

Față de împrejurarea că în cauză nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 616 C. privind servitutea de trecere, reclamanții neputând dovedi că le este recunoscut ori le poate fi recunoscut un drept de a beneficia de o servitute legală de trecere o astfel de servitute nu se poate constitui decât, fie pe baza voinței proprietarului vecin, fie prin uzucapiune fie prin hotărâre judecătorească.

Din această perspectivă, HCL nr. 3. nu produce reclamanților nicio vătămare a dreptului de proprietate.

3.6. În ceea ce privește necesitatea acordului proprietarilor parcelelor învecinate celei pe care s-a ridicat imobilul litigios, Curtea reține că motivele de recurs evocate de ambii recurenți sunt fondate.

Argumentul instanței de fond conform căreia acordul proprietarilor parcelelor învecinate este obligatoriu deoarece raportul de expertiză subliniază o atare necesitate nu poate fi primit.

Necesitatea ori obligativitatea acordului proprietarilor reprezintă o condiție prealabilă a adoptării actului administrativ prin care s-a aprobat PUD- ul și nu este deci o chestiune de fapt.

Sub acest aspect, instanța de fond nu-și poate forma convingerea trimițând și omologând concluziile expertului deoarece competența expertului este limitată strict la împrejurări de fapt pentru a căror lămurire este necesară părerea unui sau a mai multor experți (art. 201 alin. 1 C.pr.civ).

Sub aspectul chestiunilor de drept instanța de judecată este suverană să le tranșeze fără ca alte autorități ori alte persoane să imixtioneze această activitate.

3.7. Sub aspectul criticilor privind reținerea ca nelegală a HCL nr. 3. pe considerentul că CU care a stat la baza adoptării acesteia a fost nelegal Curtea reține că recurentele aduc critici întemeiate.

Astfel, este greșită aserțiunea instanței de fond conform căreia prin CU nr. 1. s-ar fi adus derogări de la reglementările de urbanism prevăzute inițial prin PUD-ul aprobat prin HCL nr. 5..

A. aspect a fost pe larg analizat în precedent, concluzia instanței de recurs fiind aceea că indicii urbanistici din cele două acte (HCL si CU) respectă indicii prevăzuți în P.

Din această perspectivă și această critică este pertinentă.

Față de cele ce precedă, Curtea urmează să concluzioneze că soluția instanței de fond privind anularea HCL nr. 3. este nelegală și netemeinică sub acest aspect motivele de recurs fiind întemeiate.

4. În ceea ce privește motivele de recurs circumscrise soluției privind anularea avizului C. nr.82806/10069/(...), Curtea reține următoarele: Principalele aspecte de nelegalitate reținute de instanța de fond cu privire la nelegalitatea avizului C. s-au axat pe două direcții și anume: acest aviz a fost eliberat pe numele recurentei Y. și nu pe numele recurente M., proprietara terenului și beneficiara AC, și că acest aviz s-a emis pentru construire a două locuințe colective pe str. A. C. nr. 3, în timp ce AC a fost emisă pentru str. A. nr. 1.

P. dispozițiilor legale prevăzute în Anexa nr. 2 -Definirea termenilor utilizați de lege - din L. nr. 3., prin noțiunea de avizare se înțelege procedura de analiza și exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administrației publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluțiilor funcționale, a indicatorilor tehnico-economici și sociali ori a altor elemente prezentate prin documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. A. se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic și obligatoriu.

Din conținutul normativ al textului legal suscitat instanța reține că acest aviz, ca și certificatul de urbanism, este un act administrativ tehnice poate fi eliberat oricărei persoane interesate și poate fi fost în scopul pentru care a fost emis. Așadar, legea nu condiționează eliberarea acestui aviz de o anumită calitate a solicitantului, chiar dacă în practica administrativă curentă majoritatea acestor acte se eliberează proprietarilor terenurilor, neputându-se concluziona că avizul este un act intuitu persoane legat strict de calitatea de proprietar al terenul.

Restul considerentelor cu referire la neconcordanța dintre numele titularilor certificatului de urbanism rămân valabile și în această analiză.

Pe de altă parte și în același registru tehnic Curtea apreciază că nu se constituie într-un motiv de nulitate vătămător pentru reclamanți împrejurarea că între avizul C. și AC nr. 1. ar exista o neconcordanță între adresa administrativă a parcelei de teren pe care urmează să fie edificată construcția.

În nici un caz această discordanță nu creează o confuzie care să conducă la nelegalitatea actului chiar dacă aparent aceste două acte ar viza parcele diferite deoarece prin ea însăși nu generează o vătămare care nu poate fi asanată decât prin anularea actului.

Mai degrabă poate fi reținută ca o eroare simplă materială care poate fi îndreptată de către emitent din oficiu sau la cererea persoanei interesate.

Din această perspectivă concluzia instanței de fond conform căreia acest aviz ar fi lovit de nulitatea pe aceste considerente nu este întemeiată, motivele de recurs evocate de recurente fiind fondate.

5. În ceea ce privește considerentele și motivele de recurs axate pa soluția de anulare a AC nr. 1., Curtea reține următoarele:

În principal patru considerente au fost reținute de instanța de fond cu privire la anularea acestui act administrativ care au fost criticate fiecare în parte de recurentele pârâte persoane fizice cât și de recurentul autoritatea publică locală, instanța de recurs urmând să le grupeze și să le analizeze printr-un considerent comun.

De la început Curtea notează că deși instanța de fond admite faptul ca, în privinta A. nr. 1. expertiza si raspunsul la obiectiuni evidențiază depașiri ale CUT, nerespectări ale distanței față de limitele laterale si posterioara ale parcelei, precum si depășirea ADC, apreciaza totuși că nu aceste elemente conduc la nelegalitatea actului administrativ, ci încălcarea disp. art. 7 alin. 1 lit. a din L. nr. 5..

Curtea remarcă faptul că autorizația de construire ca și orice alt act administrativ este supusă controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ sub aspectul evaluării condițiilor de formă și de fond imperative prevăzute de lege pentru emiterea ori adoptarea lui. Astfel fiind, aspectele legate de executarea corectă ori defectuoasă a actului administrativ nu se circumscriu analizei de legalitate a actului întrucât aceste operațiuni intervin posterior emiterii actului când acesta începe să producă efecte juridice.

Din această perspectivă, oricât de izbitoare ar fi nesocotirea ori executarea defectuoasă a unei AC și PAC care-l aprobă actul în sine nu poate fi și nici nu este anulabil din această unică perspectivă.

Într-o atare situație obligații și competențe de evaluare, verificare și control sunt deținute de autoritățile administrative de profil (Inspectoratul de S. în C. și serviciile de urbanism de la nivelul unităților administrativ teritoriale) care sunt abilitate să ia și măsuri legale de intrare în legalitate, acolo unde este cazul.

Așa fiind, jurisdicția de contencios administrativ este limitată să controleze legalitatea actului din perspectiva respectării condițiilor de formă și de fond inerente emiterii unui astfel de act.

Din această perspectivă, Curtea reține că aspectele reținute de instanța de fond nu sunt apte să fundamenteze teza conform căreia AC nr. 1. a fost emisă fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, anume că a fosa misă pe numele pârâtei M. M. deși celelalte avize și acorduri au fost emise pe numele mandatarei acesteia, că în CU s-a prevăzut că cererea de eliberare a AC trebuie să fie însoțită de un extras CF actualizat din care să rezulte operațiunea de dezmembrare a terenului destinat str. A. C. și str. A, că această dezmembrare nu s-a realizat anterior emiterii acestei autorizații, că AC a fost emisă pentru imobilul situat administrativ pe str. A C. nr. 1 deși HCL nr. 3., avizul C. și CU au fost emise pentru edificarea construcției pe parcela situată administrativ la nr. 3 pe aceeași stradă, că deși în CU s-a stipulat că pentru schimbarea regimului de înălțime din D+P+E aprobat inițial, în P+2E se va întocmi PUZ modificator, conform L. ne. 3. această operație nu s-a îndeplinit.

Față de aceste statuări, Curtea trimite în bună măsură la soluționarea motivelor de recurs care au vizat neconcordanța dintre actele emise pentru cele două recurente pârâte de ordin 1 și 2 precum și la considerentele evocate în ceea ce privește analiza motivelor de recurs circumscrise diferenței dintre cele două parcele identificate administrativ și absența dovezii vreunei vătămări de către reclamanți cu privire la aceste aspecte.

Cât privește efectuarea dezmembrării această operațiune s-a realizat așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză unde se reține că din suprafața de terne de 1000 mp s-a dezmembrat o parcelă în suprafață de 47 mp. teren destinat pentru lărgirea străzii A. C. rămânând astfel o suprafață de teren de 953 mp. destinată terenului așa cum rezultă din documentația de dezmembrare și planul de amplasament și delimitare a imobilului vizat de O. de cadastru (Anexa 6 la raport).

Astfel fiind, operațiunea de dezmembrare chiar dacă a fost propusă și încă nu a fost realizată nu influențează legalitatea AC ci va fi o condiție la întocmirea procesului-verbal de finalizare a lucrărilor și la eliberarea dovezii luării în folosință a construcției.

Din această perspectivă reclamanții nu pot invoca o vătămare a drepturilor lor, aceștia putând doar să acționeze în judecată autoritățile publice competente în situația în care nu vor face și nu vor urmări ca prealabil finalizării edificării construcției să ceară pârâtelor să facă dovada realei dezmembrări a terenului în vederea întregirii suprafeței corespunzătoare accesului la imobil.

Din această perspectivă, Curtea reține că motivele de recurs sunt întemeiate, soluția de anulare a AC nr. 1. pronunțată de instanța de fond nefiind legală și temeinică.

6. În ceea ce privește soluția de anulare a AC nr. 4. și motivele de recurs, Curtea reține următoarele:

Considerentele care au fundamentat soluția de anuare a acestei autorizații de construire s-au circumscris reținerii că CU nr. 5699/2009 care a stat la baza emiterii acesteia nu a fost respectat. Mai precis în acest CU s-a prevăzut că scopul eliberării este de amenajare șarpantă la apartamentele de la ultimul etaj în spațiul existent, cu scară interioară, pentru mărirea confortului apartamentelor și nu suplimentarea de unități locative, fără a se modifica volumetria construcției.

D., AC nr. 4. a fost eliberată pentru amenajare pod (transformare acoperiș tip terasă în acoperiș tip șarpantă) în limitele avizelor și acordurilor obținute în autorizația inițială AC nr. 1198/2008.

Considerentul instanței de fond conform căruia PAC -ul aferent AC nr. 4. a fost elaborat pentru un alt PAC decât cel menționat în CU este întemeiat.

Și este așa, deoarece prin PAC-ul aferent AC nr. 4. s-a urmărit eludarea regimului de înălțime stabilit prin PUZ aprobat prin HCL nr. 7. respectiv P+2E fără să existe un PUZ derogator în acest sens, regimul de înălțime al clădirii fiind S+P+2E+R.

De altfel această încălcare a legii este evidențiată și de recurentul P. municipiului C.-N. în adresa nr. 20800/432/(...) emisă ulterior întocmirii referatelor ce au stat la baza AC în care se prevede in terminis că propunerea este de fapt o supraetajare, nicidecum o amenajare de șarpantă, că se schimbă regimul de înălțime de la S+P+2E la S+P+3E iar regimul propus nu se mai încadrează în Regulamentul Local de U. (RLU) pentru unitatea teritorială de referință (UTR) - L3c aprobată prin HCL nr. 3. de aprobare a PUD-ului aferent parcelei pe care se edifică construcția.

Totodată, aceasta evidențiază modificarea CUT-ului inițial de 0,9 aprobat pentru zona respectivă precum și înălțimea la cornișă aprobată inițial la 10,95 m crește la 11,6 m..

Curtea reține că certificatul de urbanism nr. 5699/(...) a fost emis pentru regimul de înălțime P+2E or așa cum rezultă din raportul de expertiză acest regim tehnic nu a fost respectat în documentația PAC și în AC nr. 4. eliberată în baza acestuia.

Criticile din recurs față de interpretarea regimului de înălțime și că acesta nu este afectat de modificarea soluției constructive la care se adaugă un pod neamenajabil care ulterior în interiorul șarpantei poate fi modificat realizând unități locative nu pot fi acceptate.

Soluția constructivă inițială care respectă regimul de înălțime aprobat în zonă a prevăzut un acoperiș din terasă iar soluția constructivă aprobată prin

AC nr. 4. presupune un acoperiș ce conține un pod amenajabil, practic un nou nivel și nu unul neamenajabil așa cum eronat pretind recurentele.

Or, o astfel de soluție influențează indicatorii urbanistici, în special CUT- ul.

Și este așa deoarece conform Anexei nr. 2 la L. nr. 3., indicele urbanistic

CUT reprezintă: raportul dintre suprafața construită desfășurată (suprafața desfășurată a tuturor planșeelor) și suprafața parcelei inclusă în unitatea teritorială de referință. Nu se iau în calculul suprafeței construite desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la 1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției civile, suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, precum și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecție.

Prin urmare valoare CUT nu ar fi influențată de existența unui pod neamenajabil ceea ce presupune un acoperiș simplu fără posibilitatea de mărire a confortului pentru persoanele de la ultimul etaj așa cum s-a propus.

Mai mult, mărirea cu un nivel a construcției creează și poate crea disconfort proprietarilor parcelelor învecinate deoarece se mărește numărul unităților locative cu consecințe asupra nivelului de zgomot, a necesității măririi numărului de locuri de parcare, neprevăzut inițial, și altele asemenea.

Or, toate acestea se constituie în tot atâtea motive de nelegalitate a AC nr. 4. astfel că din această perspectivă soluția instanței de fond este legală și temeinică, motivele de recurs nefiind astfel fondate.

7. Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 12 din L. nr. 5., L. nr. 3., art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. și art. 312 C.pr.civ. va admite recursurile declarate de pârâții Y. A. V. și M. M., precum și de către pârâții C. LOCAL AL M. C. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4459/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte și rejudecând respinge petitele privind anularea HCL 3., aviz C. nr.

82806/10069/2008 și AC nr. 1..

Se vor menține dispozițiile instanței cu privire la soluția de anulare a AC nr. 4..

În considerarea argumentelor expuse în precedent, în temeiul art. 18 din L. nr. 5. și ale L. nr. 5., Curtea urmează a păstra și soluția de desființare a lucrărilor executate în baza AC nr. 4., respectiv a acelora care exced lucrărilor autorizate de AC nr. 1..

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin deciziei de față.

PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Y. A. V. și M. M., precum și de către pârâții C. LOCAL AL M. C. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.

4459/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte

și rejudecând respinge petitele privind anularea HCL 3., aviz C. nr.

82806/10069/2008 și AC nr. 1..

Obligă pârâtele la sistarea și desființarea lucrărilor care exced AC nr. 1.

și executate în baza AC nr. 4..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011.

{ F. |

PREȘEDINTE,

L. U.

JUDECĂTOR,

D. M.

JUDECĂTOR,

A. C.

GREFIER, M. T.

}

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud.fond. G. G.

← Decizia civilă nr. 4115/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 5445/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Decizia civilă nr. 1731/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 4597/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 2227/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 4115/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 5445/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 4142/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 4909/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal